La multi ani Romania, la multi ani ProTv! ...

La multi ani Romania, la multi ani ProTv!
Chiar daca niciuna nu mai sunteti ce-ati fost, aveti un loc aparte in inima mea.
Ei bine, da.


Va continua

Sa fie bine(facut) ca sa nu fie rau!

N-am vrut sa stric ziua copilului meu care tocmai ce-a implinit 2 ani. Dar n-as vrea sa-i strice altii viata!!!

Am avut noroc sa nu nasc in perioada cand a fost incendiul ala devastator la maternitatea Giulesti asa ca am suferit doar pt alte mame care si-au pierdut pruncii acolo. Si-am suferit f tare si inca nu eram mama, sa simt ce simt acum.

Am avut din nou noroc sa nu fie copilul meu destul de mare incat sa iasa singur in club, nu pe Valea Prahovei sau in orasul nostru unde( oficial) nu prea sunt cluburi...ci in capitala tarii! 

Dar cat noroc imi trebuie sa-mi stiu copilul in siguranta la gradinita, unde-s 35 de copii si o singura educatoare. Mai multe grupe de 35 si vreo 2 ingrijitoare pe toata gradinita...

Si cu putin noroc poate trece de gradinita si ajunge la scoala si apoi la facultate si intre timp la varsta la care va iesi singur in cluburi. 

De cat noroc avem nevoie fiecare in parte ar trebui sa mancam de acum incolo numai rahat. Dar ce te faci, caci pe aici rahatul e produs numai de politicieni si "autoritatile statului" despre care aud tot mai des ca trebuie sa-si faca Treaba. 

Sunt mama, nu fac politica, poate uneori votez din instinct, insa instinctul unei mame nu trebuie desconsiderat. 

Am votat si am sa mai votez. Dar as vrea sa nu aruncam oameni noi in acelasi noroi. Sa curatam noroiul zic. Noroiul ala in care inoata caracatita. Sa rânim ca la vaca. 

Am votat pentru un lucru bine facut, ei bine asta trebuie facut. Si chiar daca presedintele nu prea are putere de unul singur(atat cat stiu eu politica) dar iote! Au mai ramas cativa tineri care au avut noroc si de data asta. Eu zic sa "va folositi" de ei Domnule Presedinte, cat mai au noroc sa fie langa dumneavoastra. Si viceversa.

Acum e sansa dumneavoastra sa faceti lucrul ala cat de bine puteti!

De doi ani parintii lui Alexandru

 Caut de multe ori prin arhiva(electronica) de poze si nu stiu cum fac ca ajung sa ma surprind mereu apasand pe "Momentul potrivit"( asa e denumit fisierul cu primele poze de la venirea pe lume a lui Alexandru). Ei... si dintr-odata parca am nascut ieri sau zilele trecute. Azi de exemplu(acum 2 ani) eram la Brasov si mancam "cate un pic din toate"si astfel si un pic de fasolica foarte gustos gatita de Mirela( verisoara lui Dorian, care ne-a gazduit impreuna cu sotul ei si au fost foarte alaturi de noi) si m-a luat "durerea de burta". O fi de la fasole - mi-am spus simtind o vina nevinovata, caci doar mi-a fost pofta. Asa a inceput travaliul :D. N-am sa intru din nou in amanuntele siropoase despre cat de linistita, implinita si fericita am fost in momentele acelea caci probabil am mai vorbit(si-am sa mai vorbesc :D) despre asta.

Dar sa revad din nou pozele cu mogaldeata pe care abia asteptam sa-l ating si sa-l tin in brate ... priceless.

Am sa-mi aduc intotdeauna aminte ca s-a nascut pe muzica :) si au fost prezenti acolo oameni pozitivi, glumeti si senini care s-au bucurat sa simta vibratia noii vieti. Era sarbatoare, toata lumea era vesela dar si foarte atenta la ce se intampla cu mine si cu bebelusul... dar si cu tatal bebelusului, caruia ii incremenise mana pe butonul aparatului foto de emotie, motiv pt care avem acum multe poze din acele momente la care sa ne uitam :). 

Pe medicul care era de garda si care a fost si el prezent la nastere il cheama Alexandru. Pe doctora aleasa de noi Marieta, iar pe cea mai tare anestezista : Maria. Numele si prezenta lor vor ramane mereu scrise odata cu povestea noastra de inceput de familie in 3.

La 4 zile a fost prima calatorie a lui Alexandru, cu masina, catre Ploiesti. Acum spune ca vrea sa calatoreasca cu avionul( nu l-am invatat noi ce sa spuna :D). Astazi implineste 2 ani, pe 3 Noiembrie, la ora 22:50. 

Stateam in seara asta pe canapea si a venit si s-a intins intre noi si atunci am avut (inca o data) revelatia: tu-ti dai seama cat de fericit e copilul asta? La fel ar fi si daca n-ar fi nici o alta jucarie in jurul lui...in afara de noi :).

 Are deja prieteni consacrati si ii striga pe nume. Gas(h)ca de baza e Ianis, Martin si Claudiu. Si Andreea :). Dupa care evident mai sunt si altii, dar cam asta e nucleul :). Ultima data s-au alergat prin frunzele din parc, facute mormane. Poate reusesc sa pun si filmuletul :)

Ce sunt 2 ani in viata noastra? Un copil! Defapt 2 ani si 9 luni din momentul in care, pentru prima data, i-am simtit prezenta, cu 140 batai pe minut :)

Iubire!(Strig tare). Si-mi raspund amandoi

Caci unde-i mai mare iubirea din doi

Decat in al treilea.

Respir pentru noi, 

Si-absorb energia creata de noi, in noi

Cuprind Universul si el ma cuprinde-napoi

si-n loc sa-mi explic las mintea de-oparte

Si-n schimb ascult inima energic cum bate

Accept ritmul ei in tandem de 3 ori

O inima mare, are intotdeauna loc pentru noi, minim doi.

La multi ani sa ne traiesti Alexandru si sa ne dea Dumnezeu zile sa ne bucuram impreuna cat mai mult!

7 octombrie dupa 7 ani :)

 7 ani si mult mai multe povesti frumoase ne aduc azi aminte de stralucirea zilei de

 7 Octombrie 2008.

La multi ani noua! :)

1 si 11

1 an si 11 luni sau, cum ar spune Alexandru: Doi! :)

 Daca spuneam ca primul an(anul de bebe) a trecut repede, ei bine al doilea an aproape ca ne scapa printre degete. Fix intr-o luna schimba iar prefixul si nu ne dam seama unde s-au dus 2 ani intregi. Ma rog, fara o luna :)

 Ce realizez in momentul asta este ca n-am incetat nici o secunda sa ma felicit ca mi-am urmat instinctul si am ales sa stau 2 ani in concediul de crestere copil, ca ne-am petrecut in familie acest al doilea an in care Alexandru a invatat sa mearga(mai bine ca in primul an), sa vorbeasca destul cat sa ne intelegem(sau mai bine zis sa se faca inteles), sa doarma singur, sa renunte la pampers aproape de tot. 

 Ador cand spune "a pitit mami"(s-a pitit mami) idem tati, pisica sau gargarita (dighia):).

  Am potrivit impreuna "mute piese"(multe piese) geometrice in cutia lor iar dintr-odata le sorteaza singur si le potriveste pe fiecare. Stie culorile(si-n engleza) si stie la ce culoare a semaforului traversam si cand lasam si masinile sa treaca.

 Cunoaste fructele si legumele si a fost foarte incantat cum suna A NA NAS (cu accent pe primul na) dar si cand incerca sa pronunte corect "para" cu un r englezesc asa(ar)  :).

Recunoaste cand "poua" la cel mai mic sunet cand suntem in casa dar si cand simte picaturile de apa afara :). Nu-i e frica de intuneric, pentru el nu exista Babau si cred va trebui sa-i explic vreodata macar ca notiune ce inseamna(babau= un personaj cu care unii parinti-mai ales bunici, vecini sau neni din parc ii sperie pe unii copii. De ce? Uite ca nu stiu :D)

 Anul asta mi-am luat sistem ergonomic de purtare pentru el desi trecuse deja de varsta asta(oarecum) dar pentru ca urma un concediu lung cu multe avioane si pentru ca era si o dorinta mai veche a mea sa-mi port copilul, ei bine l-am purtat si a fost minunat. 

Si pentru ca am pomenit de concediu, cred ca a fost un (alt) mare salt in dezvoltarea lui data fiind comunicarea excelenta cu oameni de prin toate colturile lumii. Inca o data s-a adeverit o vorba pe care eu o consider in top:"Travel is the best education". Pentru un copil, la orice varsta ;).

 Si anul inca nu s-a incheiat :). 

 Asa ca ... Va urma :)

P.s.

 A, by the way, preferatii lui erau chinezii :D

Dorinta si implinire. Alaptarea.

 Aseara am plans asa cum n-am mai plans de cand ma rugam la Maica Domnului sa am lapte ca sa-mi pot alapta copilul. De cand am ramas insarcinata mi-am dorit sa fac doua lucruri: sa nasc natural si sa alaptez. Primul nu s-a implinit desi am sperat pana in a 7-a ora de travaliu, fara nici o anestezie.

La cateva minute dupa cezariana insa, am simtit pe pielea mea ce inseamna "ora magica", adica momentele acelea in care bebelusul, care in urma cu cateva minute inca iti batea semnale morse prin burtica, se agita acum de partea cealalta a burticii zbatandu-se cu aceeasi inversunare si insistenta, cautand cu gura lui mica sursa de hrana, o apuca bine si incepe sa suga. Nu stiu altele cum sunt, dar pentru mine tot ce tine de momentul sarcinii si al nasterii e o poveste despre care ma puteti intreba la orice ora si am sa ma gandesc/vorbesc cu cel mai mare drag.

 Alaptarea nu a fost prea simpla pentru mine, care sunt "sensibilitatea intruchipata". 2 luni jumate de rani, sange si dureri inimaginabile, lucruri despre care mi-ar fi prins bine sa fi stiut ca asa vor fi, dar nimeni nu prea vorbeste despre asta. Sau precizeaza, printre altele, ca ar fi bine sa ai si o crema pt sani. Nu e de ajuns. Imi dau seama acum ca nici eu n-am vorbit. Sau am vorbit, strict cu prietenele care erau insarcinate si se pregateau sa nasca. Dar acum pot spune cu mana pe inima: Inceputul in alaptare nu e simplu, riscul de a face rani e aproape iminent, canale infundate, sani angorjati, masaje sub dus(si nu te gandi la relaxare), foi de varza, dureri de nu stii ce ti se intampla(ca sa ma exprim frumos) dar dragelor! : Alaptarea este primul lucru esential din viata copilului tau, care depinde doar de tine sa i-l oferi. Fara sa-ti dai seama insa, este si primul lucru esential in viata ta de mama!  Doreste-ti, informeaza-te si apoi crede cu toata fiinta ta ca NU faci parte din cele 2% mame care nu pot alapta.

 Cu primele lacrimi in ochi am sperat sa pot alapta macar 1 luna jumate, apoi 3 luni. Hai, macar 6.  Uite-ma ajunsa la 1 an si 10 luni si as mai duce-o, daca juniorul n-ar fi mai zdravan ca mine, cantarind mai mult de un sfert din greutatea mea. Iar eu, de obosita, nu mai am energie sa-l alerg prin parc :). Mi-am dorit autointarcare, dar simt ca este deja la varsta la care intelege ce n(i) se intampla.  Spre linistea mea sufleteasca, nu a trebuit sa induram nopti de urlete disperate. Dar momentul asta e unul din cele mai grele momente prin care am trecut de cand sunt mama. Iar astea (sper) sunt ultimele lacrimi din perioada de alaptare.

 Am multumit zilnic tuturor celor care m-au sprijinit in "zbaterea"

mea legata de alaptare.  Pentru ca m-au ajutat sa-mi implinesc o dorinta pe care o aveam teoretic, iar practica a dovedit ca era o dorinta care trebuia sa se indeplineasca.  Experienta alaptarii este unica si nici macar pozele nu pot descrie ceea ce simti. Dar pentru mine pozele astea activeaza niste amintiri magice.

Recomand:
Facebook : Grupul Alapteaza!
Consilieri de alaptare, site www.alapteaza.ro


P.S. Pozele fac parte din arhiva personala si imi doresc sa nu fie preluate sau publicate altfel decat in contextul actual.

De ziua numelui lui, al copilului :)

La multi ani minune cu nume frumos !! Sa ti-l porti sanatos si la fel de bucuros precum am fost noi cand l-am ales...impreuna cu tine - credem noi :) 

In trecere

Astazi, s-a mai inchis o lume. Cea in care Ea

a fost bunica mea, timp de 93 de ani( nu va obositi sa faceti calcule logice). Pentru mine nu e nici prea batrana, nici prea trecuta, nici prea ridata.

In loc de lacrimi, m-au podidit amintiri. Si i-am reunit din nou pe ai mei doi bunici din partea tatalui, in amintiri pentru care timpul nu a avut burete de sters. Mamaie (Mami), cea mai energica si mereu dornica sa fie totul "perfect" asa cum voia ea :). Pentru ea timpul nu s-a impartit niciodata in zi si noapte, pentru ca noaptea gatea si facea tot ce nu apuca sa faca ziua.  In casa bunicilor mei nu existau masuri mici. Ti-era pofta de-o gogoasa? Imediat aparea un lighean plin de gogosi pudrate cu zahar. Camara era acel loc "secret" din care mereu erau aduse bunataturi cu care, evident, eram rasfatata. Nimeni nu pleca din casa cu mana goala. Doamne, nimic nu se compara cu camara aia, era ca un sac fara fund. Si toate poftele imi erau indeplinite. Realizez (si) acum cat e de minunat sa existe acei bunici care te rasfata nelimitat, ca nu exista lucru pe care ti-l poti imagina, copil fiind, pe care sa nu ti-l indeplineasca. Evident, vorbesc despre niste pofte care, pe vremea aceea, se reduceau la multe bunataturi si lucruri pe care le inventa bunica sau bunicul, pentru a-mi face ocupatie.  Imi amintesc totusi cat de mult o necajeam pe mama fiindca voiam sa raman la bunici. Am inventat o data, dupa ce luasem masa, ca mi s-a umflat asa de tare burta incat nu ma mai cuprinde fusta, sa pot pleca acasa. Saraca mama. Dar eu eram copilul rasfatat care saream in asternuturi moi si care miroseau apretat a curat, faceam baia de seara dupa ce juma' de zi incalzeau apa in boiler si permanent era cineva treaz la orice ora pentru a rezolva orice apare. 

Apoi casa era mereu un du-te vino. Mereu venea cineva in vizita, ca pe vremuri, la o dulceata sau un serbet. Si o sueta. Cat de bun putea sa fie serbetul de trandafiri facut de doamna Evy... Poate era singurul lucru pe care nu-l facea bunica. 

Imi amintesc de multe adunari cu multi oameni. Casa roia si mirosea a mancaruri multe si bune. Bunica era foarte credincioasa si facea totul dupa oranduielile bisericesti. Din pacate, acele adunari erau din cauza ca-l pierdusem pe tata. Dar eu, copil fiind, ma bucuram ca vad multi oameni cunoscuti ca se aduna, destul de des. 

Mamaia mea a fost intotdeauna subtirica si zvelta. Foarte eleganta, desi mereu imbracata in negru, avea o geanta tot neagra in care gaseai o batista, portofelul si mereu cateva lumanari. In tinerete a fost aleasa regina balului. Avea si de ce. In camera de zi troneaza si azi tabloul cu bunicii la nunta lor. Zici ca sunt din filme. Parol!  

 Zambesc, pentru ca amintirile-mi vin gramada si nu pot scrie acum romane. Sunt si bune si mai putin bune, dar tot ce stiu este ca am fost una din cele mai iubite nepoate.

     

Bunicul (Papa), croitor vestit la timpul lui, a fost cel mai "in banca lui" de cand il cunosc. Vorbea putin, dar ce trebuie. Avea extrem de multe "glume-n program", iar una care mi-a ramas in minte e ca, povestindu-i odata ca am fost la un film, mi-a spus cu zambetul lui serios asa " vezi-ti draga de treaba, astia-s cai verzi pe pereti" :). Semana un pic cu Stefan Mihailescu Braila si multi il intrebau pe la coada( caci pe vremea aia se statea la multe cozi) daca sunt rude, iar el raspundea fara ezitare: "Da Dom'le, suntem frati" :D. Avea scaunul lui, la fereastra, in spatele masinii de cusut. Intotdeauna imi facea cu mana pe geam cand veneam sau plecam, de dupa perdeaua trasa doar un pic, cat sa il pot vedea. Sunetul masinii de cusut il aud si-acum, atat de mult am petrecut in "atelierul" lui. Pentru cunoscatori masina Singer... si ceasul din perete, o pendula cu un "tic-tac" inconfundabil. Toate astea imi sunt intiparite clar si cu litere mari.

 Si banca din curte, pe care il gaseam de multe ori vara, stand la plaja si ascultand un meci la un radio mic cu husa din piele maron. Desi stadionul era oarecum in spatele casei :). 

Toate lucrurile sunt si acum la locul lor. Bucataria de vara, cu scara improvizata dintr-o piatra gen bordura, tocita de cate ori a fost calcata, langa care mai e delimitata si acum gradinita in care bunicii cresteau odata gaini; beciul cu multe trepte in jos, in care tronau saci intregi de cartofi, borcane cu muraturi si butoaie de lemn cu diverse, banca din curte, tabloul din perete, dar, defapt, nimic nu mai e la fel. Doar amintirile vor ramane aceleasi, de fiecare data cand privesc toate aceste lucruri.

Viata insa e facuta astfel incat sa cream mereu amintiri pentru noi si pentru cei dragi noua. Un suflet pleaca dintre noi sa ne vegheze alaturi de cei care-l asteapta, in timp ce altul implineste 1 an si 9 luni de cand a venit la noi.  Si eu mi-am cunoscut o strabunica. Si Alexandru si-a cunoscut o strabunica. 

Mergi cu bine Mamaie! Stiu ca vei stii intotdeauna de noi. Iar noi te vom avea mereu in amintirile noastre.

Si spune-i lui tata ca si eu il iubesc! ;) :)

La multi ani !

Dorian, visatorul care deseneaza cu gandurile lui o calatorie fantastica prin viata.   Pentru tine nimic nu e prea greu si nimic imposibil. Si mai ales, nimic nu e copiat. Totul e original si poarta amprenta ta, de visator incurabil. La multi ani iubitul meu sot, mereu altfel decat cei de pana acum, cu mult mai buni si luminosi. Si sa-i sarbatorim impreuna. Te iubesc!

Rusine, Stat Roman!

 M-am nascut in tara potrivita, dar in vremuri nepotrivite. "Evolutia" tehnologiei dusa la extrem inlatura orice posibilitate prin care, intr-o anumita situatie, sa te porti  uman. 

 Pe o coala A4, printat murdar la o imprimanta veche si deprimata, sunt insiruite mult prea multe legi, articole si ordonante. Concluzia este cat se poate de clara: suspendarea platii indemnizatiei de crestere copil !!!    Motivul insa nu este la fel de clar, ci doar scris pompos: neachitarea obligatiilor legale( cf altor legi)

In dezlegarea enigmei aflu ca "tatal copilului" are o restanta la plata impozitului. Pe bune? Si nu poti sa-mi trimiti un avertisment clar, in loc de "numerologia magica" a unor prea multe legi? Vorbim despre indemnizatia de CRESTERE COPIL, pt care mi-am platit toate "obligatiile" inzecit sau mai mult. Cum vii tu, Stat Roman, caruia iti pasa ...pardon, nu-ti pasa cat reprezinta "cosul de cumparaturi" zilnic pt un copil si nu-ti pasa ca suspenzi plata indemnizatiei unei mame( oricare ar fi ea)  cu un manunchi de cuvinte inutile?

 Nu era mai competent sa arati ca stii tu ce inseamna acele mult prea multe legi si ordonante si sa-mi spui: Tu, mama, vezi c-ai uitat copilu' la san si n-ai mai dat pe la noi sa-ti platesti obligatia de... . Si daca nu reusesti sa-ti "achiti obligatia" fata de noi pana la data de..., abia atunci o sa-ti taiem "drepturile" pe care amarata de tine reuseste sa le aibe in tarisoara asta, ca mama. Poate ca, daca mi-ai taiat indemnizatia, nu am cu ce sa-mi mai achit obligatiile. Crezi ca ma imprumuta vreo banca? Sau ma arunci in bratele camatarilor, cu copil cu tot? Cand am inceput sa primesc indemnizatia pe care mi-o arunci in cont luna de luna ca si cum m-ai intretine din mila, mi-ai luat orice drept de a mai putea avea vreun venit(intre timp te-ai razgandit, dar ce folos?)

 Ma opresc aici, nu inainte de a-mi exprima toata desconsideratia fata de un Stat incompetent robotizat, inacceptabil de lipsit de respect daca nu fata de cei care ii cotizeaza, atunci fata de fiecare tanar caruia ii ia mai mult de jumatate din salariu, fiecare bolnav care ajunge la mana sistemului sanitar, fiecare batran batjocorit cu o pensie mizera si, nu in ultimul rand, Mama si copilul, de la care toate au inceput.

P.S. Suspendarea indemnizatiei a venit copy/paste dupa modelul ANAF. Am aflat azi ca au fost trimise astfel de notificari si persoanelor care nu aveau nimic pe numele lor, prin urmare nici un impozit de plata. 

Rusine, Stat Roman! 

P.S.2  O fi citit cineva vreodata OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor??! Incepe pe ritmuri de manele !!! Citez : " Datorita dificultatilor de sustinere a masurilor de protectie sociala platite din bugetul de stat, in anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, in scopul mentinerii totusi a Acordarii unor drepturi, s-a regLementat diminuarea cuantumului Indemnizatiei pentru cresterea copilului cu 15%. 
In pofida unor usoare imbunatatiri ale starii economice, conditiile financiare se mentin in continuare dificile, activitatea economica din Romania inregistrata in ultimele luni fiind inca marcata de recesiune. 
In vederea eficientizarii programului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, acesta a fost reanalizat tinandu-se cont de durata de acordare si de principiile de finantare din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizatii similare. 
Situatia economica actuala impune utilizarea eficienta a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, rezultand necesitatea regandirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al conditiilor de eligibilitate, precum si al cuantumurilor acordate. 
Conform programului cuprinzator anticriza sustinut de FOndul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, masurile luate de Romania trebuie sa conduca la normalizarea conditiilor financiare si la pregatirea redresarii economice, masurile luate urmand a fi puse in aplicare incepand cu luna ianuarie 2011 "

Alexandru la 1 an jumate

La multi ani copil mult dorit si iubit, ingeras dragalas care ne luminezi in fiecare zi inimile !!!
 ~~~ Chiar daca ma repet, asta simt :) si voi repeta de fiecare data ca si cum e prima data cand o spun :)

5 Ani

5 Aaaaani !! Atat am vrut sa spun :D

Trailer wedding

24 Aprilie - Past Tense, Always Present

Este prima care suna sa ne spuna tuturor La multi ani! 

Vesela din fire, ne aduna pe toti in curtea unde s-au pastrat toate amintirile de generatii. Exact ca si cum acolo s-au scris toate momentele legate de familie. Exista mereu cate o poveste de spus, ceva din trecut care semana f bine cu prezentul. 

Prima data cand ne-am vazut s-a prezentat simplu strangandu-mi mana ferm: "Eu sunt Nuty, un Josan cu 2 Ardei" :). 

Iar ultima data mi-a spus : "Sa nu incetati niciodata sa va iubiti". 

Intre cele doua momente exista o mie de motive pentru care in prima secunda a zilei de azi, ma voi gandi la Ea si-i voi spune mereu: La multi ani! Oriunde te-ai afla.

1 an si 5 luni

Eu stiu doar atat: Azi, 3 Aprilie, implineste 1an si 5 luni.

Cand au trecut? ... Habar n-am. Bine c-am facut din cand in cand poze :D

p.s. Momente surprinse de Blondi, in timp ce si ea a fost surprinsa de Alexandru luandu-i "castile" :D

"Cum fac sa am bani de calatorii "

Ma simt ca si cum cineva a scris despre mine, despre noi si felul in care am facut loc in viata noastra mai multor calatorii decat faceam de obicei( un concediu/an) sau decat fac alti oameni de obicei. Si asta nu pentru ca am avea mai multi bani decat ceilalti( sau decat aveam inainte).

Am citit azi acest text si am rasuflat usurata: este expus atat de simplu si concret ceva despre care cu siguranta as fi dorit sa scriu la un momentdat, fara sa las senzatia ca ar exista pe undeva o matusa Tamara. Pentru ca de spus am tot spus, insa vorba volant ... iata de ce postez aici pentru cei interesati, la fel ca mine/noi, de calatorii. Trebuie sa mentionez ca sunt cateva lucruri cu care nu ma identific, dar cel putin prima parte a articolului este exact ce trebuie spus :). 

Il postez aici pentru ca si eu mai am de pus la punct niste detalii in ceea ce ma priveste ;)).

Enjoy your reading and then your trips!

Cum-fac-sa-am-bani-de-calatorii



Sursa: www.bloguldecalatorii.ro

1 an si 3 luni

Alexandru, cati ani ai?

Azi .... 1 an si 3 luni :)

2.2

Azi sînt sange, sînt izvoare

Sînt o ploaie dar si soare
Sînt o ramura desprinsa
Sînt o aripa deschisa
Sînt speranta dupa lacrimi
Sînt increderea in alte lumi
Sînt amintirea ce ti-o port
De cand timpul tau a stat in loc.

P.S.  Salutari Tata !!