La multi ani Romania, la multi ani ProTv! ...

La multi ani Romania, la multi ani ProTv!
Chiar daca niciuna nu mai sunteti ce-ati fost, aveti un loc aparte in inima mea.
Ei bine, da.


Va continua

Sa fie bine(facut) ca sa nu fie rau!

N-am vrut sa stric ziua copilului meu care tocmai ce-a implinit 2 ani. Dar n-as vrea sa-i strice altii viata!!!

Am avut noroc sa nu nasc in perioada cand a fost incendiul ala devastator la maternitatea Giulesti asa ca am suferit doar pt alte mame care si-au pierdut pruncii acolo. Si-am suferit f tare si inca nu eram mama, sa simt ce simt acum.

Am avut din nou noroc sa nu fie copilul meu destul de mare incat sa iasa singur in club, nu pe Valea Prahovei sau in orasul nostru unde( oficial) nu prea sunt cluburi...ci in capitala tarii! 

Dar cat noroc imi trebuie sa-mi stiu copilul in siguranta la gradinita, unde-s 35 de copii si o singura educatoare. Mai multe grupe de 35 si vreo 2 ingrijitoare pe toata gradinita...

Si cu putin noroc poate trece de gradinita si ajunge la scoala si apoi la facultate si intre timp la varsta la care va iesi singur in cluburi. 

De cat noroc avem nevoie fiecare in parte ar trebui sa mancam de acum incolo numai rahat. Dar ce te faci, caci pe aici rahatul e produs numai de politicieni si "autoritatile statului" despre care aud tot mai des ca trebuie sa-si faca Treaba. 

Sunt mama, nu fac politica, poate uneori votez din instinct, insa instinctul unei mame nu trebuie desconsiderat. 

Am votat si am sa mai votez. Dar as vrea sa nu aruncam oameni noi in acelasi noroi. Sa curatam noroiul zic. Noroiul ala in care inoata caracatita. Sa rânim ca la vaca. 

Am votat pentru un lucru bine facut, ei bine asta trebuie facut. Si chiar daca presedintele nu prea are putere de unul singur(atat cat stiu eu politica) dar iote! Au mai ramas cativa tineri care au avut noroc si de data asta. Eu zic sa "va folositi" de ei Domnule Presedinte, cat mai au noroc sa fie langa dumneavoastra. Si viceversa.

Acum e sansa dumneavoastra sa faceti lucrul ala cat de bine puteti!

De doi ani parintii lui Alexandru

 Caut de multe ori prin arhiva(electronica) de poze si nu stiu cum fac ca ajung sa ma surprind mereu apasand pe "Momentul potrivit"( asa e denumit fisierul cu primele poze de la venirea pe lume a lui Alexandru). Ei... si dintr-odata parca am nascut ieri sau zilele trecute. Azi de exemplu(acum 2 ani) eram la Brasov si mancam "cate un pic din toate"si astfel si un pic de fasolica foarte gustos gatita de Mirela( verisoara lui Dorian, care ne-a gazduit impreuna cu sotul ei si au fost foarte alaturi de noi) si m-a luat "durerea de burta". O fi de la fasole - mi-am spus simtind o vina nevinovata, caci doar mi-a fost pofta. Asa a inceput travaliul :D. N-am sa intru din nou in amanuntele siropoase despre cat de linistita, implinita si fericita am fost in momentele acelea caci probabil am mai vorbit(si-am sa mai vorbesc :D) despre asta.

Dar sa revad din nou pozele cu mogaldeata pe care abia asteptam sa-l ating si sa-l tin in brate ... priceless.

Am sa-mi aduc intotdeauna aminte ca s-a nascut pe muzica :) si au fost prezenti acolo oameni pozitivi, glumeti si senini care s-au bucurat sa simta vibratia noii vieti. Era sarbatoare, toata lumea era vesela dar si foarte atenta la ce se intampla cu mine si cu bebelusul... dar si cu tatal bebelusului, caruia ii incremenise mana pe butonul aparatului foto de emotie, motiv pt care avem acum multe poze din acele momente la care sa ne uitam :). 

Pe medicul care era de garda si care a fost si el prezent la nastere il cheama Alexandru. Pe doctora aleasa de noi Marieta, iar pe cea mai tare anestezista : Maria. Numele si prezenta lor vor ramane mereu scrise odata cu povestea noastra de inceput de familie in 3.

La 4 zile a fost prima calatorie a lui Alexandru, cu masina, catre Ploiesti. Acum spune ca vrea sa calatoreasca cu avionul( nu l-am invatat noi ce sa spuna :D). Astazi implineste 2 ani, pe 3 Noiembrie, la ora 22:50. 

Stateam in seara asta pe canapea si a venit si s-a intins intre noi si atunci am avut (inca o data) revelatia: tu-ti dai seama cat de fericit e copilul asta? La fel ar fi si daca n-ar fi nici o alta jucarie in jurul lui...in afara de noi :).

 Are deja prieteni consacrati si ii striga pe nume. Gas(h)ca de baza e Ianis, Martin si Claudiu. Si Andreea :). Dupa care evident mai sunt si altii, dar cam asta e nucleul :). Ultima data s-au alergat prin frunzele din parc, facute mormane. Poate reusesc sa pun si filmuletul :)

Ce sunt 2 ani in viata noastra? Un copil! Defapt 2 ani si 9 luni din momentul in care, pentru prima data, i-am simtit prezenta, cu 140 batai pe minut :)

Iubire!(Strig tare). Si-mi raspund amandoi

Caci unde-i mai mare iubirea din doi

Decat in al treilea.

Respir pentru noi, 

Si-absorb energia creata de noi, in noi

Cuprind Universul si el ma cuprinde-napoi

si-n loc sa-mi explic las mintea de-oparte

Si-n schimb ascult inima energic cum bate

Accept ritmul ei in tandem de 3 ori

O inima mare, are intotdeauna loc pentru noi, minim doi.

La multi ani sa ne traiesti Alexandru si sa ne dea Dumnezeu zile sa ne bucuram impreuna cat mai mult!

7 octombrie dupa 7 ani :)

 7 ani si mult mai multe povesti frumoase ne aduc azi aminte de stralucirea zilei de

 7 Octombrie 2008.

La multi ani noua! :)

1 si 11

1 an si 11 luni sau, cum ar spune Alexandru: Doi! :)

 Daca spuneam ca primul an(anul de bebe) a trecut repede, ei bine al doilea an aproape ca ne scapa printre degete. Fix intr-o luna schimba iar prefixul si nu ne dam seama unde s-au dus 2 ani intregi. Ma rog, fara o luna :)

 Ce realizez in momentul asta este ca n-am incetat nici o secunda sa ma felicit ca mi-am urmat instinctul si am ales sa stau 2 ani in concediul de crestere copil, ca ne-am petrecut in familie acest al doilea an in care Alexandru a invatat sa mearga(mai bine ca in primul an), sa vorbeasca destul cat sa ne intelegem(sau mai bine zis sa se faca inteles), sa doarma singur, sa renunte la pampers aproape de tot. 

 Ador cand spune "a pitit mami"(s-a pitit mami) idem tati, pisica sau gargarita (dighia):).

  Am potrivit impreuna "mute piese"(multe piese) geometrice in cutia lor iar dintr-odata le sorteaza singur si le potriveste pe fiecare. Stie culorile(si-n engleza) si stie la ce culoare a semaforului traversam si cand lasam si masinile sa treaca.

 Cunoaste fructele si legumele si a fost foarte incantat cum suna A NA NAS (cu accent pe primul na) dar si cand incerca sa pronunte corect "para" cu un r englezesc asa(ar)  :).

Recunoaste cand "poua" la cel mai mic sunet cand suntem in casa dar si cand simte picaturile de apa afara :). Nu-i e frica de intuneric, pentru el nu exista Babau si cred va trebui sa-i explic vreodata macar ca notiune ce inseamna(babau= un personaj cu care unii parinti-mai ales bunici, vecini sau neni din parc ii sperie pe unii copii. De ce? Uite ca nu stiu :D)

 Anul asta mi-am luat sistem ergonomic de purtare pentru el desi trecuse deja de varsta asta(oarecum) dar pentru ca urma un concediu lung cu multe avioane si pentru ca era si o dorinta mai veche a mea sa-mi port copilul, ei bine l-am purtat si a fost minunat. 

Si pentru ca am pomenit de concediu, cred ca a fost un (alt) mare salt in dezvoltarea lui data fiind comunicarea excelenta cu oameni de prin toate colturile lumii. Inca o data s-a adeverit o vorba pe care eu o consider in top:"Travel is the best education". Pentru un copil, la orice varsta ;).

 Si anul inca nu s-a incheiat :). 

 Asa ca ... Va urma :)

P.s.

 A, by the way, preferatii lui erau chinezii :D

Dorinta si implinire. Alaptarea.

 Aseara am plans asa cum n-am mai plans de cand ma rugam la Maica Domnului sa am lapte ca sa-mi pot alapta copilul. De cand am ramas insarcinata mi-am dorit sa fac doua lucruri: sa nasc natural si sa alaptez. Primul nu s-a implinit desi am sperat pana in a 7-a ora de travaliu, fara nici o anestezie.

La cateva minute dupa cezariana insa, am simtit pe pielea mea ce inseamna "ora magica", adica momentele acelea in care bebelusul, care in urma cu cateva minute inca iti batea semnale morse prin burtica, se agita acum de partea cealalta a burticii zbatandu-se cu aceeasi inversunare si insistenta, cautand cu gura lui mica sursa de hrana, o apuca bine si incepe sa suga. Nu stiu altele cum sunt, dar pentru mine tot ce tine de momentul sarcinii si al nasterii e o poveste despre care ma puteti intreba la orice ora si am sa ma gandesc/vorbesc cu cel mai mare drag.

 Alaptarea nu a fost prea simpla pentru mine, care sunt "sensibilitatea intruchipata". 2 luni jumate de rani, sange si dureri inimaginabile, lucruri despre care mi-ar fi prins bine sa fi stiut ca asa vor fi, dar nimeni nu prea vorbeste despre asta. Sau precizeaza, printre altele, ca ar fi bine sa ai si o crema pt sani. Nu e de ajuns. Imi dau seama acum ca nici eu n-am vorbit. Sau am vorbit, strict cu prietenele care erau insarcinate si se pregateau sa nasca. Dar acum pot spune cu mana pe inima: Inceputul in alaptare nu e simplu, riscul de a face rani e aproape iminent, canale infundate, sani angorjati, masaje sub dus(si nu te gandi la relaxare), foi de varza, dureri de nu stii ce ti se intampla(ca sa ma exprim frumos) dar dragelor! : Alaptarea este primul lucru esential din viata copilului tau, care depinde doar de tine sa i-l oferi. Fara sa-ti dai seama insa, este si primul lucru esential in viata ta de mama!  Doreste-ti, informeaza-te si apoi crede cu toata fiinta ta ca NU faci parte din cele 2% mame care nu pot alapta.

 Cu primele lacrimi in ochi am sperat sa pot alapta macar 1 luna jumate, apoi 3 luni. Hai, macar 6.  Uite-ma ajunsa la 1 an si 10 luni si as mai duce-o, daca juniorul n-ar fi mai zdravan ca mine, cantarind mai mult de un sfert din greutatea mea. Iar eu, de obosita, nu mai am energie sa-l alerg prin parc :). Mi-am dorit autointarcare, dar simt ca este deja la varsta la care intelege ce n(i) se intampla.  Spre linistea mea sufleteasca, nu a trebuit sa induram nopti de urlete disperate. Dar momentul asta e unul din cele mai grele momente prin care am trecut de cand sunt mama. Iar astea (sper) sunt ultimele lacrimi din perioada de alaptare.

 Am multumit zilnic tuturor celor care m-au sprijinit in "zbaterea"

mea legata de alaptare.  Pentru ca m-au ajutat sa-mi implinesc o dorinta pe care o aveam teoretic, iar practica a dovedit ca era o dorinta care trebuia sa se indeplineasca.  Experienta alaptarii este unica si nici macar pozele nu pot descrie ceea ce simti. Dar pentru mine pozele astea activeaza niste amintiri magice.

Recomand:
Facebook : Grupul Alapteaza!
Consilieri de alaptare, site www.alapteaza.ro


P.S. Pozele fac parte din arhiva personala si imi doresc sa nu fie preluate sau publicate altfel decat in contextul actual.

De ziua numelui lui, al copilului :)

La multi ani minune cu nume frumos !! Sa ti-l porti sanatos si la fel de bucuros precum am fost noi cand l-am ales...impreuna cu tine - credem noi :)