2 Months since we married :)

Cat timp a trecut ... ce putin mi se pare, ce aproape simt totul ... O zi frumoasa, o rochita superba, rochita mea de mireasa. Mirele meu cu zambetul pana la urechi, buchetul de mireasa si toate florile, slujba inaltatoare, sala de vis ... dansul nostru ... o poveste de neuitat ! :)

Iubitului meu sot

Mi-ai soptit, am zambit, m-ai cuprins in brate, am dansat, ne-am ridicat usor si-am plutit.

E noapte si zi in acelasi moment, e soare... dar luna zambeste-ntr-un colt; se contopesc culori si, pana la Rasarit, o noua zi s-a nascut in aceeasi zi cu tine : La multi ani! :)

Totul e sa stii ce vrei ... si sa iei !

Azi vorbind cu Lavinia am realizat niste lucruri foarte importante, toate au un numitor comun si anume ca atunci cand eram mica stiam exact ce vreau, ma refer la lucrurile importante. Acum daca stau si caut un pic in sertarele cele mai vechi din memorie, cand eram mica stiam exact ca vreau sa plec din tara, ca vreau sa ma marit si vreau un bebe(cel putin)... cam atat imi vine in minte acum.

Eram pana-n gradinita cand i-am intrebat pe-ai mei ce trebuie sa fac(ce scoli sa urmez) pentru a pleca din tara. Asa ca axa scolara s-a format de-atunci. La mine nu s-a pus problema ca facultatea ar fi "facultativa", atata doar ca atunci cand eram mica se numea "Stefan Gheorghiu". Asadar "ma-ncadrez" la scoala, termin generala apoi liceu apoi facultate( initial era comert exterior, care s-a transformat in managementul firmei pentru ca ulterior sa devina contabilitate. Cumplit! Aveam o colega-n generala a carei mama era contabila. Suna ingrozitor, a fost poate singurul job de care m-am ferit toata viata, bine, inafara de femeie de servici care da cu matura pe strada, caci asa se spunea pe-atunci, ca daca nu faci scoala dai cu matura pe strazi )

Tot pe vremea aceea am stiut exact ca o sa pice Ceausescu! Mama mi-e martora ca, de cate ori refuzam sa mananc zgarciul ala de pe marginea muschiului tiganesc, imi spunea ca o sa ajungem sa mancam numai pieliti si tacamuri de pui. Iar eu ii spuneam sa stea linistita, ca Ceausescu n-o sa mai fie. Afirmatie care inabusea orice alta replica.

Apoi, de mica mi-am dorit un bebe. Cel putin. Un raft din sifonierul meu era cu hainute de bebe si inca mai pastram ditamai carutul rosu in camera. Plus jucarii si un biberon pe care am convins-o pe mama sa mi-l ia cand eram prin clasa a 6-a ca sa beau cacao cu lapte, probabil o frustrare din copilarie fiindca nu m-a hranit cu biberonul. Si nici suzeta n-am purtat, ca sa nu imi faca gura mare si urata. Urata hai ca n-o fi ... mare insa ... hm :))

Cred ca la momentul asta am realizat cate ceva din ce mi-am propus cand eram mica, dar mai am de lucrat si poate ca n-ar trebui sa renunt. Cred ca face parte din lucrurile nescrise ...



p.s.

Cand ma dadeam in leagan in parcul Dero(da, fix in fata fabricii de detergent) si leaganul se ridica avantat sub ochii incremeniti ai matusii, eu tipam cat ma tineau busogii: Hai in Lunaaaaa !!! Hahahahaaaa. Ei nu am pretentia s-o iau mot-a-mot dar probabil ca pot ajunge destul de departe :).

1 Month since We married

Am implinit o luna de la casatoria religioasa, ziua in care am purtat acea minunata "rochita mea de mireasa" :)
La multe luni si La multi ani pentru noi! Multumim :)
Suntem pe drumul cel bun. Ne bucuram in continuare, crestem ca un copacel, ca un copil abia nascut, sarbatorim in fiecare zi prin lucrurile pe care le facem impreuna.

http://www.youtube.com/watch?v=a-Lp2uC_1lg

Neverending story!

A fost si este, o preafrumoasa poveste. Caci daca n-ar fi fost, n-am fi avut ce povesti.

25 Aprilie 2010 sau Ziua in care am avut aripi. Am zburat fara sa cad, am primit un sarut de la Soare, am atins stele si ce e mai important, Dumnezeu ne-a zambit. Si ne-a primit in casa Lui si ne-a binecuvantat, ne-a servit cu paine si vin si ne-a adus prietenii aproape.

Nu-mi mai aduc aminte exact tot ce s-a intamplat in ziua nuntii noastre, tot ce stiu este ca am avut emotii mai mari decat am putut duce. Daca s-a vazut sau nu, pentru noi este important ca toti cei care ne-ati fost alaturi sa fi ramas cu o amintire frumoasa de la nunta noastra.

Ma voi referi in aceasta scriere la ce a ramas dupa acea zi. Nu am pretentia sa cred c-a fost perfect, sper doar ca toti invitatii sa fi simtit ca ne-am dorit foarte mult sa ne punem noi insine amprenta asupra nuntii noastre. De la alegerea Bisericii si localului, corul din biserica, pana la facliile de la intrarea in local, culoarea salii, aranjamentele de flori si marturiile.

La fel ca la o decernare de premii, tin sa multumesc tuturor celor care ne-au fost alaturi. Stiu ca unii au batut drum lung, unii si-au luat liber pentru luni sau au facut schimb de tura cu colegii pentru a putea veni la evenimentul nostru. Cu siguranta s-au remarcat si viitoarele mamici, care-au venit cu bebelus cu tot la party. Au mai fost micii poznasi, viitorii oameni de nadejde, care s-au dat peste cap pe ringul de dans si au incantat prin dezinvoltura lor de copil.

Multumim Magda si Cristi, prietenii nostri care au renuntat la confortul de invitat pentru a ne filma&fotografia asa cum stiu ei mai bine. Iar eu stiu ca indiferent cat de bine ar fi putut sa ne pozeze/filmeze alti profesionisti, tot n-ar fi putut s-o faca mai bine ca voi! Multumesc ca v-am simtit atat de aproape!

Mi-a trecut prin cap ideea de-a face un making of al nuntii. Cred ca mi-ar lua ceva timp dar nu renunt inca la idee. O sa vedem ce-o sa iasa.

Ma grabesc sa postez, pentru ca vreau sa stiu ca am transmis tuturor invitatilor multumirile noastre sincere ca au contribuit la ceea ce va ramane o foarte bine pastrata amintire:

Nunta noastra.

Multumim :

Adriana si Marius( se stiu ei), care au avut o contributie majora la "intalnirea" noastra

Nasilor nostri : Arleen si Laurent, pentru ca ne-au fost mereu alaturi si s-au oferit din prima clipa sa ne fie nasi.

Katy Tilimpea& Alina - pentru aranjamentul salii, pentru rabdarea si modul cum au facut ca ceea ce ne-am dorit sa fie expus asa cum a trebuit.

Dl. Tilimpea - pentru ca ne-a sprijinit in dorinta noastra de a avea o nunta reusita. Pentru menu-ul reusit si surprizele promise.

Ionela & Dana - coafat si machiaj ( am avut marele noroc sa intalnesc exact persoanele care au stiut cum as vrea sa ma simt in aceasta zi unica)

Camelia Radu - copyright desen invitatie, Andra - desene invitatie, Adina&Calin - editare/paginare invitatie si card-uri marturii.

Il Creatore - rochita de mireasa & accesorii. Karoline - bijou-uri

Aurelian - camasa de ginere :)

Gabriel Marin - pentru ca daca nu era el, nu as fi avut parte de pantofii doriti, care s-au dovedit perfecti pentru aceasta ocazie.

Tuturor rudelor si prieteni, pentru ca ati venit cu inima deschisa si ne-ati inteles emotiile si ne-ati fost aproape in aceasta zi atat de importanta!

Fata cu portocale

Azi e 17 Martie. Nu e ziua mea si totusi este :). Este o zi frumoasa, in care astrele-mi zambesc si se intampla numai lucruri bune. Am primit un cadou: O carte. Fata cu portocale.

Este cartea pe care am citit-o anul trecut de la o colega care a venit la mine si mi-a spus din senin:" am o carte pentru tine, trebuie s-o citesti". M-a surprins cu afirmatia ei, nu m-am impotrivit deloc ba chiar mi s-a parut fantastic ca cineva imi recomanda hodoronc-tronc sa citesc o anumita carte. Am fost de-a dreptul curioasa de ce tocmai aceasta.

Este o intreaga poveste cu cartea asta. Spre rusinea mea, mi-a trebuit aproape un an de zile sa apuc s-o citesc. E o carticica mica, portocalie, pe care la un momentdat o purtam dupa mine si citeam in tramvai. Mergeam destul de rar cu tramvaiul si-am inceput s-o plimb si cu trenul cand plecam in weekend la Ploiesti. Si uite-asa am citit 10 pagini in apoape un an si apoi restul de 147 in cateva zile. Am trait efectiv cartea asta, probabil de aceea mi-a fost destul de greu sa trec peste prima parte. Este profunda si consistenta. Este pentru mine. M-a impresionat o data pentru mesajul ei si mai ales pentru ca mi-a fost recomandata de cineva, dintre mii de carti, tocmai asta.

Nici pana acum nu pot sa-mi explic cum a stiut colega mea sa-mi dea o carte care mi se potriveste atat de bine ... si inca nu pot sa cred ca am primit aceasta carte in dar de la colegul meu. Doua persoane aparent distante prin statutul de "colegi" ... si cu atat mai mult mi se pare extraordinar.

Multumesc Camelia si Laurentiu !

Dincolo de nori

Intamplarea face ca noi doi

Sa fim amandoi

Dincolo de nori

De ploi si de ceata

Si noi doi, numai amandoi ... sa plutim ... in acelasi destin !