Dorinta si implinire. Alaptarea.

 Aseara am plans asa cum n-am mai plans de cand ma rugam la Maica Domnului sa am lapte ca sa-mi pot alapta copilul. De cand am ramas insarcinata mi-am dorit sa fac doua lucruri: sa nasc natural si sa alaptez. Primul nu s-a implinit desi am sperat pana in a 7-a ora de travaliu, fara nici o anestezie.

La cateva minute dupa cezariana insa, am simtit pe pielea mea ce inseamna "ora magica", adica momentele acelea in care bebelusul, care in urma cu cateva minute inca iti batea semnale morse prin burtica, se agita acum de partea cealalta a burticii zbatandu-se cu aceeasi inversunare si insistenta, cautand cu gura lui mica sursa de hrana, o apuca bine si incepe sa suga. Nu stiu altele cum sunt, dar pentru mine tot ce tine de momentul sarcinii si al nasterii e o poveste despre care ma puteti intreba la orice ora si am sa ma gandesc/vorbesc cu cel mai mare drag.

 Alaptarea nu a fost prea simpla pentru mine, care sunt "sensibilitatea intruchipata". 2 luni jumate de rani, sange si dureri inimaginabile, lucruri despre care mi-ar fi prins bine sa fi stiut ca asa vor fi, dar nimeni nu prea vorbeste despre asta. Sau precizeaza, printre altele, ca ar fi bine sa ai si o crema pt sani. Nu e de ajuns. Imi dau seama acum ca nici eu n-am vorbit. Sau am vorbit, strict cu prietenele care erau insarcinate si se pregateau sa nasca. Dar acum pot spune cu mana pe inima: Inceputul in alaptare nu e simplu, riscul de a face rani e aproape iminent, canale infundate, sani angorjati, masaje sub dus(si nu te gandi la relaxare), foi de varza, dureri de nu stii ce ti se intampla(ca sa ma exprim frumos) dar dragelor! : Alaptarea este primul lucru esential din viata copilului tau, care depinde doar de tine sa i-l oferi. Fara sa-ti dai seama insa, este si primul lucru esential in viata ta de mama!  Doreste-ti, informeaza-te si apoi crede cu toata fiinta ta ca NU faci parte din cele 2% mame care nu pot alapta.

 Cu primele lacrimi in ochi am sperat sa pot alapta macar 1 luna jumate, apoi 3 luni. Hai, macar 6.  Uite-ma ajunsa la 1 an si 10 luni si as mai duce-o, daca juniorul n-ar fi mai zdravan ca mine, cantarind mai mult de un sfert din greutatea mea. Iar eu, de obosita, nu mai am energie sa-l alerg prin parc :). Mi-am dorit autointarcare, dar simt ca este deja la varsta la care intelege ce n(i) se intampla.  Spre linistea mea sufleteasca, nu a trebuit sa induram nopti de urlete disperate. Dar momentul asta e unul din cele mai grele momente prin care am trecut de cand sunt mama. Iar astea (sper) sunt ultimele lacrimi din perioada de alaptare.

 Am multumit zilnic tuturor celor care m-au sprijinit in "zbaterea"

mea legata de alaptare.  Pentru ca m-au ajutat sa-mi implinesc o dorinta pe care o aveam teoretic, iar practica a dovedit ca era o dorinta care trebuia sa se indeplineasca.  Experienta alaptarii este unica si nici macar pozele nu pot descrie ceea ce simti. Dar pentru mine pozele astea activeaza niste amintiri magice.

Recomand:
Facebook : Grupul Alapteaza!
Consilieri de alaptare, site www.alapteaza.ro


P.S. Pozele fac parte din arhiva personala si imi doresc sa nu fie preluate sau publicate altfel decat in contextul actual.

De ziua numelui lui, al copilului :)

La multi ani minune cu nume frumos !! Sa ti-l porti sanatos si la fel de bucuros precum am fost noi cand l-am ales...impreuna cu tine - credem noi :) 

In trecere

Astazi, s-a mai inchis o lume. Cea in care Ea

a fost bunica mea, timp de 93 de ani( nu va obositi sa faceti calcule logice). Pentru mine nu e nici prea batrana, nici prea trecuta, nici prea ridata.

In loc de lacrimi, m-au podidit amintiri. Si i-am reunit din nou pe ai mei doi bunici din partea tatalui, in amintiri pentru care timpul nu a avut burete de sters. Mamaie (Mami), cea mai energica si mereu dornica sa fie totul "perfect" asa cum voia ea :). Pentru ea timpul nu s-a impartit niciodata in zi si noapte, pentru ca noaptea gatea si facea tot ce nu apuca sa faca ziua.  In casa bunicilor mei nu existau masuri mici. Ti-era pofta de-o gogoasa? Imediat aparea un lighean plin de gogosi pudrate cu zahar. Camara era acel loc "secret" din care mereu erau aduse bunataturi cu care, evident, eram rasfatata. Nimeni nu pleca din casa cu mana goala. Doamne, nimic nu se compara cu camara aia, era ca un sac fara fund. Si toate poftele imi erau indeplinite. Realizez (si) acum cat e de minunat sa existe acei bunici care te rasfata nelimitat, ca nu exista lucru pe care ti-l poti imagina, copil fiind, pe care sa nu ti-l indeplineasca. Evident, vorbesc despre niste pofte care, pe vremea aceea, se reduceau la multe bunataturi si lucruri pe care le inventa bunica sau bunicul, pentru a-mi face ocupatie.  Imi amintesc totusi cat de mult o necajeam pe mama fiindca voiam sa raman la bunici. Am inventat o data, dupa ce luasem masa, ca mi s-a umflat asa de tare burta incat nu ma mai cuprinde fusta, sa pot pleca acasa. Saraca mama. Dar eu eram copilul rasfatat care saream in asternuturi moi si care miroseau apretat a curat, faceam baia de seara dupa ce juma' de zi incalzeau apa in boiler si permanent era cineva treaz la orice ora pentru a rezolva orice apare. 

Apoi casa era mereu un du-te vino. Mereu venea cineva in vizita, ca pe vremuri, la o dulceata sau un serbet. Si o sueta. Cat de bun putea sa fie serbetul de trandafiri facut de doamna Evy... Poate era singurul lucru pe care nu-l facea bunica. 

Imi amintesc de multe adunari cu multi oameni. Casa roia si mirosea a mancaruri multe si bune. Bunica era foarte credincioasa si facea totul dupa oranduielile bisericesti. Din pacate, acele adunari erau din cauza ca-l pierdusem pe tata. Dar eu, copil fiind, ma bucuram ca vad multi oameni cunoscuti ca se aduna, destul de des. 

Mamaia mea a fost intotdeauna subtirica si zvelta. Foarte eleganta, desi mereu imbracata in negru, avea o geanta tot neagra in care gaseai o batista, portofelul si mereu cateva lumanari. In tinerete a fost aleasa regina balului. Avea si de ce. In camera de zi troneaza si azi tabloul cu bunicii la nunta lor. Zici ca sunt din filme. Parol!  

 Zambesc, pentru ca amintirile-mi vin gramada si nu pot scrie acum romane. Sunt si bune si mai putin bune, dar tot ce stiu este ca am fost una din cele mai iubite nepoate.

     

Bunicul (Papa), croitor vestit la timpul lui, a fost cel mai "in banca lui" de cand il cunosc. Vorbea putin, dar ce trebuie. Avea extrem de multe "glume-n program", iar una care mi-a ramas in minte e ca, povestindu-i odata ca am fost la un film, mi-a spus cu zambetul lui serios asa " vezi-ti draga de treaba, astia-s cai verzi pe pereti" :). Semana un pic cu Stefan Mihailescu Braila si multi il intrebau pe la coada( caci pe vremea aia se statea la multe cozi) daca sunt rude, iar el raspundea fara ezitare: "Da Dom'le, suntem frati" :D. Avea scaunul lui, la fereastra, in spatele masinii de cusut. Intotdeauna imi facea cu mana pe geam cand veneam sau plecam, de dupa perdeaua trasa doar un pic, cat sa il pot vedea. Sunetul masinii de cusut il aud si-acum, atat de mult am petrecut in "atelierul" lui. Pentru cunoscatori masina Singer... si ceasul din perete, o pendula cu un "tic-tac" inconfundabil. Toate astea imi sunt intiparite clar si cu litere mari.

 Si banca din curte, pe care il gaseam de multe ori vara, stand la plaja si ascultand un meci la un radio mic cu husa din piele maron. Desi stadionul era oarecum in spatele casei :). 

Toate lucrurile sunt si acum la locul lor. Bucataria de vara, cu scara improvizata dintr-o piatra gen bordura, tocita de cate ori a fost calcata, langa care mai e delimitata si acum gradinita in care bunicii cresteau odata gaini; beciul cu multe trepte in jos, in care tronau saci intregi de cartofi, borcane cu muraturi si butoaie de lemn cu diverse, banca din curte, tabloul din perete, dar, defapt, nimic nu mai e la fel. Doar amintirile vor ramane aceleasi, de fiecare data cand privesc toate aceste lucruri.

Viata insa e facuta astfel incat sa cream mereu amintiri pentru noi si pentru cei dragi noua. Un suflet pleaca dintre noi sa ne vegheze alaturi de cei care-l asteapta, in timp ce altul implineste 1 an si 9 luni de cand a venit la noi.  Si eu mi-am cunoscut o strabunica. Si Alexandru si-a cunoscut o strabunica. 

Mergi cu bine Mamaie! Stiu ca vei stii intotdeauna de noi. Iar noi te vom avea mereu in amintirile noastre.

Si spune-i lui tata ca si eu il iubesc! ;) :)

La multi ani !

Dorian, visatorul care deseneaza cu gandurile lui o calatorie fantastica prin viata.   Pentru tine nimic nu e prea greu si nimic imposibil. Si mai ales, nimic nu e copiat. Totul e original si poarta amprenta ta, de visator incurabil. La multi ani iubitul meu sot, mereu altfel decat cei de pana acum, cu mult mai buni si luminosi. Si sa-i sarbatorim impreuna. Te iubesc!

Rusine, Stat Roman!

 M-am nascut in tara potrivita, dar in vremuri nepotrivite. "Evolutia" tehnologiei dusa la extrem inlatura orice posibilitate prin care, intr-o anumita situatie, sa te porti  uman. 

 Pe o coala A4, printat murdar la o imprimanta veche si deprimata, sunt insiruite mult prea multe legi, articole si ordonante. Concluzia este cat se poate de clara: suspendarea platii indemnizatiei de crestere copil !!!    Motivul insa nu este la fel de clar, ci doar scris pompos: neachitarea obligatiilor legale( cf altor legi)

In dezlegarea enigmei aflu ca "tatal copilului" are o restanta la plata impozitului. Pe bune? Si nu poti sa-mi trimiti un avertisment clar, in loc de "numerologia magica" a unor prea multe legi? Vorbim despre indemnizatia de CRESTERE COPIL, pt care mi-am platit toate "obligatiile" inzecit sau mai mult. Cum vii tu, Stat Roman, caruia iti pasa ...pardon, nu-ti pasa cat reprezinta "cosul de cumparaturi" zilnic pt un copil si nu-ti pasa ca suspenzi plata indemnizatiei unei mame( oricare ar fi ea)  cu un manunchi de cuvinte inutile?

 Nu era mai competent sa arati ca stii tu ce inseamna acele mult prea multe legi si ordonante si sa-mi spui: Tu, mama, vezi c-ai uitat copilu' la san si n-ai mai dat pe la noi sa-ti platesti obligatia de... . Si daca nu reusesti sa-ti "achiti obligatia" fata de noi pana la data de..., abia atunci o sa-ti taiem "drepturile" pe care amarata de tine reuseste sa le aibe in tarisoara asta, ca mama. Poate ca, daca mi-ai taiat indemnizatia, nu am cu ce sa-mi mai achit obligatiile. Crezi ca ma imprumuta vreo banca? Sau ma arunci in bratele camatarilor, cu copil cu tot? Cand am inceput sa primesc indemnizatia pe care mi-o arunci in cont luna de luna ca si cum m-ai intretine din mila, mi-ai luat orice drept de a mai putea avea vreun venit(intre timp te-ai razgandit, dar ce folos?)

 Ma opresc aici, nu inainte de a-mi exprima toata desconsideratia fata de un Stat incompetent robotizat, inacceptabil de lipsit de respect daca nu fata de cei care ii cotizeaza, atunci fata de fiecare tanar caruia ii ia mai mult de jumatate din salariu, fiecare bolnav care ajunge la mana sistemului sanitar, fiecare batran batjocorit cu o pensie mizera si, nu in ultimul rand, Mama si copilul, de la care toate au inceput.

P.S. Suspendarea indemnizatiei a venit copy/paste dupa modelul ANAF. Am aflat azi ca au fost trimise astfel de notificari si persoanelor care nu aveau nimic pe numele lor, prin urmare nici un impozit de plata. 

Rusine, Stat Roman! 

P.S.2  O fi citit cineva vreodata OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor??! Incepe pe ritmuri de manele !!! Citez : " Datorita dificultatilor de sustinere a masurilor de protectie sociala platite din bugetul de stat, in anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, in scopul mentinerii totusi a Acordarii unor drepturi, s-a regLementat diminuarea cuantumului Indemnizatiei pentru cresterea copilului cu 15%. 
In pofida unor usoare imbunatatiri ale starii economice, conditiile financiare se mentin in continuare dificile, activitatea economica din Romania inregistrata in ultimele luni fiind inca marcata de recesiune. 
In vederea eficientizarii programului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, acesta a fost reanalizat tinandu-se cont de durata de acordare si de principiile de finantare din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizatii similare. 
Situatia economica actuala impune utilizarea eficienta a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, rezultand necesitatea regandirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al conditiilor de eligibilitate, precum si al cuantumurilor acordate. 
Conform programului cuprinzator anticriza sustinut de FOndul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, masurile luate de Romania trebuie sa conduca la normalizarea conditiilor financiare si la pregatirea redresarii economice, masurile luate urmand a fi puse in aplicare incepand cu luna ianuarie 2011 "

Alexandru la 1 an jumate

La multi ani copil mult dorit si iubit, ingeras dragalas care ne luminezi in fiecare zi inimile !!!
 ~~~ Chiar daca ma repet, asta simt :) si voi repeta de fiecare data ca si cum e prima data cand o spun :)

5 Ani

5 Aaaaani !! Atat am vrut sa spun :D

Trailer wedding