Saptamana trecuta a batut vant de Fuerteventura... Vant alb, de Sahara. A fost frumos, am prins vreme buna, cativa norisori dar fara ploaie si numai buni cat sa nu fim arsi de-a dreptul de soare, caci noi ne-am dus ca hamesitii , in noiembrie sa stam la soare cat e ziulica de lunga:); ma rog, mai putin eu, care nu ma prea omor dupa statul la bronzat din cauza de pigment, pe care-l am dar imi cam lipseste cu desavarsire( eu prefer sa spun ca am piele de calitate, nu se innegreste, nu se deterioreaza) :D.
Concediul pe o insula lipsita de conationali e cel putin o relaxare binevenita. Fara strigate de/la copii ( a nu se intelege ca nu erau copii, dar parintii nu erau robotei stresati si urlatori la fiecare gest facut de copil iar copiii erau enervant de ascultatori, chiar daca majoritatea dintre ei nu erau la varsta vorbirii- genul de copii care te incurajeaza sa ai si tu cel putin un exemplar)
Evident, cel mai mult m-a impresionat plaja, fluxul si refluxul, am fost de 3 ori intr-o zi la plaja aia imensa si parca gaseam alt ocean.... Paradis in orice moment al zilei.
Cand am facut primul pas pe insula nu stiam daca inca ne e frig sau incepem sa ne dezmortim, cred ca mai mult de teama nu ni se parea destul de cald pentru hainutele sumare pe care le pregatisem. Vremea insa a trecut cu bine testul, peisajul partial asemanator cu Tenerife, in plus cu portiuni de nisip alb specific Saharei ... Zambesti tamp tot drumul, nu-ti vine sa crezi ce vezi.
In Pisa vremea a fost ploioasa atat la dus cat si la-ntoarcere, parerea mea e ca acolo a plouat tot timpul cat am fost plecati pe insula, cam mohorata vremea, dar vanzatorii ambulanti foarte pregatiti sa faca fata turistilor cu umbrele pe masura.
Dar Florenta( aka Firenze) ... m-am indragostit. Mi-am regasit acolo placerea de-a admira si cladiri si strazi si ce vedeai pe strada. Atata bun gust vazut si pe strada si in magazine n-am mai vazut de mult( recunosc ca in ultima perioada nici n-am prea frecventat magazinele). Cred ca cel mai mult m-a impresionat ca am vazut si altceva inafara de chinezisme. Adica am avut ce admira, chiar daca nu m-am avantat la cumparaturi ca deh, bunul gust costa pe masura, o pereche de cizmulite dragalase m-ar fi usurat de 249Euro daca i-as fi avut. "Pele pele" si pe fata si pe dos, cam dragutze ele ...
Dincolo de atractiile specific feminine ;)) mi-au placut toate stradutele, cladirile, atmosfera de acolo, apusul cazut peste Ponte Vechio...sublim.
Cred ca s-au adunat destul de multe locuri unde as spune fara retineri ca m-as mai intorace macar o data!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu