.... din 2 februarie 1980
Copil orfan. Asa ma definira Si toti plecara fruntile in jos.
O lacrima ca o sclipire fina
In ochii ce-l privesc pe cel ce-a fost.
Desi apar acum ca si o floare
Ce e privita, poate, cu extaz,
De-o frumusete poate uimitoare,
Ei vad in mine urme de necaz.
Desi traiesc si-ncerc sa uit ce-a fost,
Dar imi lipseste mult ce n-am;
Zambesc, dar stiu ca n-are rost:
In fata lor, sunt tot
copil orfan.
In amintirea tatalui meu.
(Scrisa in 1992)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu