Viata este o experienta. Cat se poate de dura. In care castigi si pierzi si nu stii niciodata daca ceea ce consideri ca ai pierdut nu e cumva un castig. Si invers.
In care nu esti intrebat ce doresti, trebuie sa inveti singur ce vrei si sa ai puterea sa lupti pentru ceea ce vrei. Trebuie sa inveti din ce ti se intampla, sa mergi mai departe si sa incerci sa nu te pierzi. Si, orice-ar fi, sa iubesti maxim.
Am pierdut pana acum o parte din tot ce puteam pierde in viata asta. Am inteles ca nu am pe cine sa judec pentru asta, dar am pastrat amintiri din perioada "de dinainte". Fragmente din vremea copilariei, dar acea vreme pe care e aproape imposibil pentru unii sa-si mai aminteasca. Pentru mine au ramas momente vii, ca si cum am refuzat sa le uit. Pentru ca pastram odata cu ele, imaginea unei fiinte pe care, desi nu mi-a explicat nimeni atunci, am simtit ca nu o voi mai vedea niciodata.
Si-am simtit ca imi vor ramane multe lucruri nespuse si multe intamplari nepovestite. Dar cel mai important, nu vreau sa mai treaca o zi fara sa ma gandesc la el si sa-i spun: Tati, te iubesc! Oriunde esti tu!
http://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s
Amintiri dinainte de 02.02.1980.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu