Azi e una din zilele acelea care nu vreau sa se mai termine :). Nu stiu cum sa mai impart bucuria. Alexandru s-a desprins de mana, apoi de degetul meu si ...merge sustinut, pasi siguri si drum lung. Aproape ca nu mai merge dabusilea( ceea ce mi-e dooor sa-l aud cum strabate el bum bum bum tot holul si apoi se-aud genunchi pe linoleum si apoi pam! in bratul canapelei si se ridica in picioare ;)) ).
De-acum sa te tii :D.
Puiul meu creste si se vede deja cu ochiul liber ca nu mai e bebele de ieri. Cat de frumoase sunt bucuriile astea simple si cat de pline de o energie care-ti incarca bateriile dupa oricate nopti de somn intrerupt si dimineti bezmetice :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu