Imi ard obrajii si am un nod in gat de emotie. Extraordinar cum sarbatorile de iarna nu tin cont de criza economica sau politica. N-am bani, dar tot am reusit sa cumpar cadouri pentru cei dragi. N-am timp, dar tot am reusit s-ajut pe cineva sa ajunga acasa.
Si-abia astept sa vina sarbatorile, fiindca, programat sau nu, ne vom vedea cu totii, rude si prieteni. E un fel de cod nescris. Nu mai exista "ne vedem zilele-astea"( chiar daca asta inseamna si 350 zile), "hai ca vedem noi cum facem sa ne vedem"( dar nu prea ai cum sa faci fiindca ai un program fix, cu multe ore peste acel program "fix"), "ne vedem dupa 25 ca sunt prinsa cu declaratiile". S-a dus cu toate cliseele astea si ne vedem fix pe 25 cand uite nah, motiv de bucurie, toata lumea a uitat de dandanale, de programe si de tabieturi. Ne vedem pe la fiecare, stam de vorba langa brad si ne bucuram de cadouri. Doamne, n-ar putea sa fie mai des Craciun? Caci uite cum uitam de problemele cotidiene si ne gandim doar la noi si-ai nostri, la sufletele noastre, bem un vin fiert sa ne mearga la sufletel. Mancam o pastrama, un sorici cu sare sau, dupa caz, un file de peste :). Cu legume la cuptor. Ce mai conteaza? Suntem cu totii langa brad, ne masuram din cap pana-n picioare si descoperim diferentele fata de anul trecut: "Aham, nu ne-am vazut cam de multisor, sper totusi sa-ti vina cadoul pe care ti l-am luat" :D
E frumos rau in casa, langa bradul impodobit ochi cu de toate si masa impodobita si ea la fel de diversificat ca si bradul.
Ei ... si iar m-a napadit melancolia ... despre iarna mea la tara. Pe vremea cand vacantele erau vacante in toata regula, la tara taiau porcul. Nu ca mi-ar fi placut ritualul, in nici un caz, dar pe vremea aia chiar credeam ca pentru asta exista porcul, sa fie taiat de Ignat. Dar tot nu-mi placea. Ma-nchideam in casa, dadeam la pick-up-ul la maxim, imi acopeream urechile cu mainile si tipam si eu cat ma tineau busogii. Ca sa nu aud ce se-ntampla afara.
Nu dura foarte mult timp si, cand ieseam din casa, barbatii deja il pregateau de pomana... pentru ca urma pomana porcului. Mirosul de tuica fiarta in combinatie cu soriciul si aburii de la sarmalute nu se compara cu mirosul niciunui magazin de carne. Chiar daca pe atunci nu-l verifica nimeni pe "Ghita" de diverse boli moderne. Ghita era perfect sanatos si se sacrifica in fiecare an in sanatatea noastra.
In sfarsit, abia astept! Am impachetat cadourile si ma uit la ele si le tot aranjez si-asez si-abia astept sa le daruiesc, sa vad bucuria pe fetele celor care le primesc.
Si-abia astept sa simt spiritul Craciunului ...dar stii cum? Abia astept! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu