De curand am avut o revelatie: Toata viata am investit in timpul petrecut impreuna cu familia mea.
De cand s-a nascut Alexandru, s-a triplat iubirea, s-a marit ziua iar timpul a inceput sa aiba o alta insemnatate. Nu se mai masura in ore de job, mers cu tramvaiul si socializare. A inceput sa se masoare in mese de san, ore de somn, plimbari si, eventual, baite.
Ne-am remodelat programul dupa noile cerinte. Aveam deja in cap ca omuletul mic vine in viata noastra nu ca sa ne-o faca mai grea, ci sa cunoasca si el lumea, datorita noua. L-am primit asadar in casa noastra(pregatita acum si pentru el), l-am introdus prietenilor nostri(cu multi dintre ei se cunostea deja inca de cand era in burtica :) ) si i-am daruit toata iubirea de care eram capabili.
Am trecut prin timp si am acumulat momente memorabile, pe care nu stiu cat de bine am reusit sa le gesionam dar cu siguranta le-am apreciat pe toate. Cred ca n-am imbatranit prea mult, sau daca imbatranisem putin pana acum 3 ani, ei bine fix acum 3 ani viata noastra a inceput din nou.
Suntem (inca) proaspat parintii unui baietel care s-a nascut, a crescut si ne-a crescut si pe noi ca parinti. Ne-am vazut crescand unii pe ceilalti, copilarind impreuna si (re)descoperind lucrurile alea marunte care inseamna viata. Orice regret sau neimplinire as fi avut pana acum 3 ani s-a sters cu un burete maare si tot ce mi se parea imposibil pana atunci a devenit dintr-odata realizabil.
Am invatat inca o data ca iubirea nu se masoara in vorbe si ca cele mai minunate momente am ratat sa le fotografiez, traindu-le. In rest, suntem 3 oameni care impartim acelasi sentiment de bucurie si de recunostinta pentru tot ce am primit in dar, intr-o zi de 3 noiembrie, acum 3 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu