Fara titlu

Zilele trecute am aflat ca cineva a plans de bucurie DOAR pentru faptul ca am imbratisat-o si am pupat-o pe obraz. E adevarat, nu ne vazusem niciodata. Dar ne cunosteam, din povesti, de ani de zile. S-a intamplat in timp ce eram pe fuga sa plecam din localitate: eu,  sotul meu si baietelul nostru. 

Oricat ati fi de grabiti, totusi, nu treceti in graba pe langa oameni. Mai ales daca va intreaba ceva, orice si oricat de nesemnificativ ar parea pentru voi. Oriunde in jurul vostru se afla o persoana pe care o cunoasteti macar din povesti si careia i-ati atins sau v-a atins  sufletul macar o data. Avem nevoie de atentie. Avem nevoie de mangaiere, chiar si atunci cand ne e bine. Chiar si atunci cand avem o familie mare sau, dimpotriva, cand stam fata in fata cu cineva pentru care suntem singura persoana care o intreaba de sanatate.
 In fiecare zi deschideti o usa nedeschisa, salutati o persoana necunoscuta si zambiti-i. S-ar putea sa va incarcati cu o energie pozitiva care sa va ramana (macar) pentru toata ziua. Eu inca o mai pastrez :)