Fara titlu

Zilele trecute am aflat ca cineva a plans de bucurie DOAR pentru faptul ca am imbratisat-o si am pupat-o pe obraz. E adevarat, nu ne vazusem niciodata. Dar ne cunosteam, din povesti, de ani de zile. S-a intamplat in timp ce eram pe fuga sa plecam din localitate: eu,  sotul meu si baietelul nostru. 

Oricat ati fi de grabiti, totusi, nu treceti in graba pe langa oameni. Mai ales daca va intreaba ceva, orice si oricat de nesemnificativ ar parea pentru voi. Oriunde in jurul vostru se afla o persoana pe care o cunoasteti macar din povesti si careia i-ati atins sau v-a atins  sufletul macar o data. Avem nevoie de atentie. Avem nevoie de mangaiere, chiar si atunci cand ne e bine. Chiar si atunci cand avem o familie mare sau, dimpotriva, cand stam fata in fata cu cineva pentru care suntem singura persoana care o intreaba de sanatate.
 In fiecare zi deschideti o usa nedeschisa, salutati o persoana necunoscuta si zambiti-i. S-ar putea sa va incarcati cu o energie pozitiva care sa va ramana (macar) pentru toata ziua. Eu inca o mai pastrez :)

3 ani! La multi ani! :)

 De curand am avut o revelatie: Toata viata am investit in timpul petrecut impreuna cu familia mea.

De cand s-a nascut Alexandru, s-a triplat iubirea, s-a marit ziua iar timpul a inceput sa aiba o alta insemnatate. Nu se mai masura in ore de job, mers cu tramvaiul si socializare. A inceput sa se masoare in mese de san, ore de somn, plimbari si, eventual, baite.

Ne-am remodelat programul dupa noile cerinte. Aveam deja in cap ca omuletul mic vine in viata noastra nu ca sa ne-o faca mai grea, ci sa cunoasca si el lumea, datorita noua. L-am primit asadar in casa noastra(pregatita acum si pentru el), l-am introdus prietenilor nostri(cu multi dintre ei se cunostea deja inca de cand era in burtica :) ) si i-am daruit toata iubirea de care eram capabili.

Am trecut prin timp si am acumulat momente memorabile, pe care nu stiu cat de bine am reusit sa le gesionam dar cu siguranta le-am apreciat pe toate. Cred ca n-am imbatranit prea mult, sau daca imbatranisem putin pana acum 3 ani, ei bine fix acum 3 ani viata noastra a inceput din nou. 

Suntem (inca) proaspat parintii unui baietel care s-a nascut, a crescut si ne-a crescut si pe noi ca parinti. Ne-am vazut crescand unii pe ceilalti, copilarind impreuna si (re)descoperind lucrurile alea marunte care inseamna viata. Orice regret sau neimplinire as fi avut pana acum 3 ani s-a sters cu un burete maare si tot ce mi se parea imposibil pana atunci a devenit dintr-odata realizabil. 

Am invatat inca o data ca iubirea nu se masoara in vorbe si ca cele mai minunate momente am ratat sa le fotografiez, traindu-le. In rest, suntem 3 oameni care impartim acelasi sentiment de bucurie si de recunostinta pentru tot ce am primit in dar, intr-o zi de 3 noiembrie, acum 3 ani. 

La multi ani Alexandru! Astazi ai implinit 3 ani!  :)

Doi ani si sase luni !

Alexandru, cati ani ai?
2 years and ... five months! ( 2 ani si 5 luni) raspunde el aratand pe degete.
Alexandru, azi ai implinit 2 ani si 6 luni (2 years and 6 months). Ai mai crescut un pic.
2 years and five months! Repeta el razand strengareste.
Oare copilasii isi dau seama cand cresc ? :)


La multi ani sufletel! Esti un bebe mic asa cum spui tu dar ai un suflet maaaare si suntem extrem de fericiti sa te vedem crescand.

Ca in fiecare zi de 3 :)

Mi-am amintit azi cum numaram lunile in primul an din viata lui Alexandru si din noua noastra viata alaturi de el.  Mi-am dat seama ca asa mai facem si acum, la 2 ani si 5 luni. Sarbatorim adica. Poate nu cu acelasi fast dar sigur cu aceeasi bucurie si multumire.
Fiecare zi e o binecuvantare si o tratam ca atare.
La multi ani Omulet!! :)

La multi ani Romania, la multi ani ProTv! ...

La multi ani Romania, la multi ani ProTv!
Chiar daca niciuna nu mai sunteti ce-ati fost, aveti un loc aparte in inima mea.
Ei bine, da.


Va continua

Sa fie bine(facut) ca sa nu fie rau!

N-am vrut sa stric ziua copilului meu care tocmai ce-a implinit 2 ani. Dar n-as vrea sa-i strice altii viata!!!

Am avut noroc sa nu nasc in perioada cand a fost incendiul ala devastator la maternitatea Giulesti asa ca am suferit doar pt alte mame care si-au pierdut pruncii acolo. Si-am suferit f tare si inca nu eram mama, sa simt ce simt acum.

Am avut din nou noroc sa nu fie copilul meu destul de mare incat sa iasa singur in club, nu pe Valea Prahovei sau in orasul nostru unde( oficial) nu prea sunt cluburi...ci in capitala tarii! 

Dar cat noroc imi trebuie sa-mi stiu copilul in siguranta la gradinita, unde-s 35 de copii si o singura educatoare. Mai multe grupe de 35 si vreo 2 ingrijitoare pe toata gradinita...

Si cu putin noroc poate trece de gradinita si ajunge la scoala si apoi la facultate si intre timp la varsta la care va iesi singur in cluburi. 

De cat noroc avem nevoie fiecare in parte ar trebui sa mancam de acum incolo numai rahat. Dar ce te faci, caci pe aici rahatul e produs numai de politicieni si "autoritatile statului" despre care aud tot mai des ca trebuie sa-si faca Treaba. 

Sunt mama, nu fac politica, poate uneori votez din instinct, insa instinctul unei mame nu trebuie desconsiderat. 

Am votat si am sa mai votez. Dar as vrea sa nu aruncam oameni noi in acelasi noroi. Sa curatam noroiul zic. Noroiul ala in care inoata caracatita. Sa rânim ca la vaca. 

Am votat pentru un lucru bine facut, ei bine asta trebuie facut. Si chiar daca presedintele nu prea are putere de unul singur(atat cat stiu eu politica) dar iote! Au mai ramas cativa tineri care au avut noroc si de data asta. Eu zic sa "va folositi" de ei Domnule Presedinte, cat mai au noroc sa fie langa dumneavoastra. Si viceversa.

Acum e sansa dumneavoastra sa faceti lucrul ala cat de bine puteti!

De doi ani parintii lui Alexandru

 Caut de multe ori prin arhiva(electronica) de poze si nu stiu cum fac ca ajung sa ma surprind mereu apasand pe "Momentul potrivit"( asa e denumit fisierul cu primele poze de la venirea pe lume a lui Alexandru). Ei... si dintr-odata parca am nascut ieri sau zilele trecute. Azi de exemplu(acum 2 ani) eram la Brasov si mancam "cate un pic din toate"si astfel si un pic de fasolica foarte gustos gatita de Mirela( verisoara lui Dorian, care ne-a gazduit impreuna cu sotul ei si au fost foarte alaturi de noi) si m-a luat "durerea de burta". O fi de la fasole - mi-am spus simtind o vina nevinovata, caci doar mi-a fost pofta. Asa a inceput travaliul :D. N-am sa intru din nou in amanuntele siropoase despre cat de linistita, implinita si fericita am fost in momentele acelea caci probabil am mai vorbit(si-am sa mai vorbesc :D) despre asta.

Dar sa revad din nou pozele cu mogaldeata pe care abia asteptam sa-l ating si sa-l tin in brate ... priceless.

Am sa-mi aduc intotdeauna aminte ca s-a nascut pe muzica :) si au fost prezenti acolo oameni pozitivi, glumeti si senini care s-au bucurat sa simta vibratia noii vieti. Era sarbatoare, toata lumea era vesela dar si foarte atenta la ce se intampla cu mine si cu bebelusul... dar si cu tatal bebelusului, caruia ii incremenise mana pe butonul aparatului foto de emotie, motiv pt care avem acum multe poze din acele momente la care sa ne uitam :). 

Pe medicul care era de garda si care a fost si el prezent la nastere il cheama Alexandru. Pe doctora aleasa de noi Marieta, iar pe cea mai tare anestezista : Maria. Numele si prezenta lor vor ramane mereu scrise odata cu povestea noastra de inceput de familie in 3.

La 4 zile a fost prima calatorie a lui Alexandru, cu masina, catre Ploiesti. Acum spune ca vrea sa calatoreasca cu avionul( nu l-am invatat noi ce sa spuna :D). Astazi implineste 2 ani, pe 3 Noiembrie, la ora 22:50. 

Stateam in seara asta pe canapea si a venit si s-a intins intre noi si atunci am avut (inca o data) revelatia: tu-ti dai seama cat de fericit e copilul asta? La fel ar fi si daca n-ar fi nici o alta jucarie in jurul lui...in afara de noi :).

 Are deja prieteni consacrati si ii striga pe nume. Gas(h)ca de baza e Ianis, Martin si Claudiu. Si Andreea :). Dupa care evident mai sunt si altii, dar cam asta e nucleul :). Ultima data s-au alergat prin frunzele din parc, facute mormane. Poate reusesc sa pun si filmuletul :)

Ce sunt 2 ani in viata noastra? Un copil! Defapt 2 ani si 9 luni din momentul in care, pentru prima data, i-am simtit prezenta, cu 140 batai pe minut :)

Iubire!(Strig tare). Si-mi raspund amandoi

Caci unde-i mai mare iubirea din doi

Decat in al treilea.

Respir pentru noi, 

Si-absorb energia creata de noi, in noi

Cuprind Universul si el ma cuprinde-napoi

si-n loc sa-mi explic las mintea de-oparte

Si-n schimb ascult inima energic cum bate

Accept ritmul ei in tandem de 3 ori

O inima mare, are intotdeauna loc pentru noi, minim doi.

La multi ani sa ne traiesti Alexandru si sa ne dea Dumnezeu zile sa ne bucuram impreuna cat mai mult!