Viata ca un colind sub ram de brad

Iarna nu este tocmai anotimpul meu preferat. Dar ca sa-mi placa, mi-am dorit sa ninga. Si-a nins. De parca ar vrea sa-mi intre totusi in gratii :). Defapt nu stiu daca am un anotimp preferat. Intotdeauna m-au uimit cum stiu ele anotimpurile cand sa vina, la tanc. Atunci cand m-am plictisit de atata rece si mocirla hop ca si apare un ghiocel alb din pamantul negru si parca el face si soarele sa prinda putere. Vin pe rand ziua femeii si ziua mamei, ca si cum noi, femeile, suntem primul lucru care importa pe lume:) ... noi suntem celebrate in prima zi din primul anotimp. Nu mai insist, ca sa nu supar pe careva. Dar cu siguranta trebuie sa fie o explicatie in toate evenimentele astea, ca doar femeia e cea care da viata vietii tot asa cum primavara renaste tot ce ne-nconjoara atunci cand nimeni nu mai crede ca din pamantul acela inert de inghet mai poate renaste ceva.

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Exista un motiv pentru care iubesc efectiv iarna. Asa cum primavara reprezinta inceputul vietii, iarna din punctul meu de vedere reprezinta inceputul credintei; in miracole, in lucruri pe care le simtim fara sa le putem palpa. Astazi s-a nascut Hristos, intr-o zi de iarna, iar acest eveniment este pragul care a impartit "timpurile" si toata lumea recunoaste ca acum am ajuns sa ne pregatim a sarbatori anul 2010 de dupa Hristos.

Am vrut sa spun asta fiindca uneori uitam motivele pentru care sarbatorim ceva, pentru care ne adunam sa ne bucuram de o anumita sarbatoare. Si nu cred ca e intamplator faptul ca sarbatoarea in care s-a nascut Hristos ne aduna an de an alaturi de cei dragi pe care n-avem timp poate sa-i vedem tot restul anului din cauza serviciului sau pur si simplu pentru ca "avem altceva de facut". Nimeni nu-si mai foloseste concediul pentru a se intalni cu cei dragi, ci pentru a se relaxa in peisaje exotice sau la ski.

Cu toate acestea, cele mai importante "lucruri" in viata sunt oamenii dragi care iti sunt "alaturi" tot timpul, palpabil sau nu, care se bucura cand ai o reusita si-ti deschid usa cand ai vreo durere-n suflet.

Prin urmare cel mai important dar pe care-l primim de sarbatorile din iarna este tocmai faptul ca ajungi sa le petreci alaturi de cei mai importanti oameni din viata ta.

Asadar m-am bucurat de toate cadourile primite si anul acesta sub brad, dar, mai presus de toate, am avut placutul sentiment de-a fi alaturi de aceiasi oameni dragi.

Anul acesta nu mi-am dorit sa-mi aduca Mosul nici o jucarie, parfum scump sau bijuterii, LCD sau haine de firma ... defapt nu mi-am dorit sa-mi aduca anume nimic, ci mi-am dorit sa nu-mi ia nimic din ce am. M-am bucurat de colinde, sub cetina de brad, in miros de bucate, alaturi de cel ce-mi e cel mai aproape si alaturi de cei care ne sunt la amandoi dragi.

De sub cetina de brad, bradul meu impodobit cu globuri colorate, ingerasi si fulgi de nea, imi doresc sa va doresc si voua sa va bucurati de sarbatorile de iarna cu inima deschisa si sa nu uitati niciodata motivul pentru care aceste sarbatori exista.

Laudati si cantati si va bucurati !

Urari de Sarbatori !

Pentru toti cei care-au fost cuminti anul ce tocmai se-ncheie, le doresc putere, sa-si schimbe putin atitudinea; cel putin o nebunie remarcabila pe an te ajuta sa simti ca anul n-a trecut in zadar.
Pentru cei care cred ca Mos Craciun nu exista, le doresc macar o visare remarcabila pe an - te ajuta sa pastrezi in tine ceva din copilarie, iar asta te mentine vesnic tanar.
Pentru cei care nu cred in magia sarbatorilor, le doresc sa aiba parte macar o data de un ajutor nevazut, ca sa simta si ei ce simt cei ce cred - te-ajuta sa-ti pastrezi increderea si curajul indiferent de situatie.

Pentru cei care inca se mai bucura cand ninge ca-n povesti, fara a-si face griji ca nu mai pot pleca cu masina la serviciu,
ei bine pentru TOTI si pentru mine :

Imi doresc sa toarne cu surprize placute, cu bucurii si cu bucate, cu prieteni si cu sperante, cu vise si dorinte implinite.
Iar eu voi continua sa cred cu tarie in nasterea unui prunc Anume, intr-o iesle mica, intr-o zi Mare. Si cum as putea sa nu cred, cand acesta este cel mai mare prilej de bucurie si-l sarbatorim cu totii, in fiecare an, negresit, de Craciun.

Craciun Fericit !!!


http://www.youtube.com/watch_popup?v=OKsIAxniJsU

http://www.youtube.com/watch_popup?v=4rsUGTdrHUY


http://www.youtube.com/watch_popup?v=utRO1rr_VJg

2009 Countdown

Se mai intregeste un an. Se poate pregati bilantul, daca nu m-a lasat memoria atunci asta e primul lucru bun care se poate bifa la lucruri bune in 2009.

Ce-am facut? Cat am muncit? Ce-am castigat? Dar mai ales ce n-am facut si as mai fi vrut.

In primul rand am continuat ce-am inceput in 2008: pe 13.02.2009 am depus actele de casatorie din Las Vegas pentru a fi inregistrate si in Las Ploiesti. Incununata cu succes, dupa aproape 8 luni de asteptare care s-a dovedit binemeritata, am ajuns cu numaratoarea la fix un an si o zi de la casatoria din Las Vegas si ne-am primit si certificatul romanesc. Si cu aceasta ocazie am mai adaugat ceva pe lista de bunatati a anului 2009: numele Ardei! Si dupa cum se stie, ardeiul chiar da un gust excelent cand se afla acolo unde trebuie ;) . Asadar notam data de 07.10.2008 ca fiind data recunoscuta mondial ca fiind ziua noastra, ziua Mihaela si Dorian Ardei.



De Paste si de ziua mea am petrecut cu cativa prieteni la Obzor, Bulgaria, pentru ca s-a dovedit a fi mai relaxant si mai ieftin decat oriunde pe la noi. A fost o experienta faina, iar cadou am primit de la Violeta( mica noastra ghida din State) o camera Junior Suite cu vedere la mare, superba locatie :).



Nu ne-am desmintit nici anul acesta statutul de calatori in 4 zari, astfel ca, la fel ca in 2007 cand ne-am propus sa mergem in Tenerife si-am ajuns in Tunisia, ei bine in 2009 ne-am propus Portugalia si am ajuns in Belgia si Franta. La propunerile viitorului nas( o alta alegere facuta in 2009, adica ne-am ales nasii :) ) am vizitat Brujje-ul, Bruxelles apoi Nimes, Gorges du Tarn, Paris, Versailles, Beauvais. Minunatele poze stau marturia unui concediu de vis:

http://picasaweb.google.com/mihaela.banciu/?fgl=true&pli=1



Am cunoscut in Franta oameni deosebiti, iar Christine & Guy trebuie mentionati cu deosebire.

Oameni pe care ne putem baza, discuta si primi de la ei sfaturi demne de luat in seama.

Cunoscand asemenea oameni, lumea ti se deschide si cu greu mai poti sa-ti dai seama unde vrei sa te stabilesti sau daca vrei sa te stabilesti undeva. Pentru ca asa cum se spune ca viata merita traita, ei bine as mai adauga si ca Lumea trebuie vazuta.

Pe lista de lucruri extraordinare trebuie sa bifez cu litere mari: DORIAN S-A LASAT DE FUMAT! Ei bine da, asta e cea mai mare bucurie a mea si trebuie trecuta la realizarile lui!



Pe 8 Noiembrie am petrecut aproape toata ziua la telefon/telefoane, ceea ce m-a facut sa-mi reancarc bateriile fiindca am simtit ca am toti oamenii langa mine. Am renuntat la toate planurile de excursii din ziua aia, insa nu mi-a parut rau, fiindca am acordat tot timpul meu prietenilor pe care ii aud mai rar sau mai des, dar pe care-mi place sa-i simt mereu aproape. A fost o perioada cand Dorian a zugravit camera noastra si am dormit pe jos in sufragerie :)), astfel ca stateam amandoi in mijlocul podelei si telefoanele sunau pe rand :) a fost fantastic oricat ar putea sa enerveze pe cineva treaba asta ...si multumesc persoanelor cu care am vorbit in ziua aia si citesc acum blogul.



A nu parea ca am trecut usor peste subiectul cu zugravitul: 2 saptamani Dorian a muncit intins pe peretii camerei noastre dar acum ne bucuram de arta personala ;) si apreciem orice dunga iesita un pic in relief sau o mica pata de galben pai de pe tavan. Este lucrare unicat!



Intre timp am inceput sa ne ocupam de viitorul eveniment major din viata noastra si anume nunta religioasa! Ce era de facut mai intai? "Vorbim cu nasii". Imediat, nasul scoase calendarul: se poate in vreo 2 weekenduri in februarie si doua in aprilie. Care sa fie ? Pai sa fie 25 Aprilie.

Am pornit cu un elan fantastic, ne-am lovit de niste ruine de localuri, am ezitat, ne-am scarbit de sticlirile din ochii celor care "miroseau afacerea" si riscam sa pierdem frumusetea sentimentului de a pregati Nunta Noastra. Am avut insa noroc, localul ales s-a dovedit a fi deschis pentru noi intr-o frumoasa speram noi zi de Duminica, 25 Aprilie 2010. Patronul s-a dovedit deschis sa ne acorde tot sprijinul.

Atunci sa fie! Prietenii sa stie!



Mai urmeaza Sarbatorile de Iarna, cand ne vom reuni din nou toata familia in jurul brazilor pe la toti pe-acasa. Traditie frumoasa! Si de adaugat niste poze pe picasa ;))

Dreaming of a white Christmas

Buna dimineata ...

Nu stiu daca e de la incalzirea globala dar asta mi-a venit in minte acum, gandindu-ma la o dimineata de toamna tarzie sau iarna devreme cand m-am trezit si, cu ochii jumate deschisi, am ridicat jaluzeaua si-am vazut alb in fata ochilor. La fereastra mea venea in fiecare an iarna cea adevarata si zgomotul masinilor era estompat de o plapuma de zapada. Era zapada de colo pana colo, copacii erau albi de parc-ar fi nins cu fulgi giganti. Nici nu ma mai intrebam cand a avut timp sa ninga atat, pentru mine era de-ajuns surpriza din zori. Era ca atunci cand venea Mosu', eu nu-l vedeam niciodata, dar gaseam intotdeauna cadourile sub brad. Si eram cea mai fericita.

Uneori mama imi spunea sa stau cuminte in camera si se ducea si suna la usa ca si cum ar fi venit cineva, purta o conversatie scurta si apoi venea sa-mi spuna ca era Mosu' si fiindc-am fost cuminte mi-a lasat daruri. :) Iar eu de fiecare data adormeam cu cadourile langa mine :)).

Stateam ore-n sir in fata bradului, intr-un lighean mare in care de obicei mama framanta cozonaci. Puneam in el o perna fantezie si era perfect pentru a sta la lumina instalatiei de brad cu starter( adik cilindrul acela mic care facea sa clipoceasca luminitele:)), inconjurata de miresme de portocale. Pentru mine chiar si-acum mirosul de portocale ma duce cu gandul la sarbatorile de iarna.

Revenind la zapada, nimic nu se compara cu zapada care trosneste sub cizme. Zapada aia care nu se flescaie cand treci peste ea, ci dispare primavara daca nu iese administratorul cu oamenii din bloc s-o dea la o parte.

Mi-e dor de florile de gheata care se formau pe geamurile bucatariei de la tara, de mirosul sobei de teracota cu lemne care trosnesc si de caldura ei cand veneam de la joaca cu picioarele sloi. De sania de lemn care fusese a unchiului meu si m-a invatat cum o dadea el cu ceara ca sa zboare ca gandul pe vremea lui ... De copiii care veneau cu Capra sau cu Plugusorul, iar Mosu' razbea cu greu sa ajunga cu darurile din bucataria de vara pana-n casa, imbracat cu cojocul mamei intors pe dos. Caci o vreme chiar a tinut poanta. Si chiar si dupa ce-am descoperit "smecheria" tot ma mai uitam pe cer sa vad o sanie cu reni ...

Cred ca sunt unele adevaruri pe care nu vrem sa le acceptam niciodata. Sunt adevaruri pe care le vrem a fi minciuni si minciuni care nu ne deranjeaza niciodata; si ne lasam de buna voie in voia fanteziei de a mai avea inca o data simtamintele de copil, macar in seara de Ajun.

Opriti incalzirea globala !

Mi-e dor sa fac ingeri de zapada.

Mi-e dor de o iarna adevarata.

1 Decembrie 2009! La multi ani Romania, la multi ani Pro Tv !

"Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit.[...]
O necesitate istorica - natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national - s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national." Florin Constantiniu - O istorie sincera a poporului roman, ed.Univers Enciclopedic, 1997, p.301-302.

Si fiindca am lamurit cum ar trebui sa stea lucrurile ca sa fie bine, am putea sa realizam ca divergentele dintre adeptii multelor partide care se bat pentru putere, sunt inutile pentru a realiza ceva corect pentru Romania. Se invrajbesc frati, se fac tabere intre prieteni, fiecare se documenteaza si cauta argumente pentru a-si sustine "liderii de la tv".
Pe principiul " cine vrea sa plece sa plece, noi ramanem aici ca inca mai avem ce fura", declar ca nu mai cred in oamenii politici si in cat de bine imi doresc ei mie, romanul de rand sau din-afara randului. Am vazut multe povestiri despre romani care au realizat lucruri fenomenale ceva fie in tara fie in alte tari. Si am realizat ca defapt schimbarea in bine nu sta in schimbarea unui partid, guvern sau presedinte, schimbarea sta in noi. Cand o sa-ncepem sa ne pese din nou de omul de langa noi, atunci o sa putem sa ne aliem pentru a forma o forta, care sa mai poata schimba ceva.
Pana atunci, sarbatorim cu fast o realizare a stramosilor stramosilor nostri.

Asa ca ne-ntolim cu mic cu mare, ne punem in nas cerceii cei mai frumosi si mergem in club. Gentile Gucci atarna greu dar dau bine cu BMW-urile care le aduc la party.
Nimic nu s-ar cunoaste daca nu lasi o dara bine definita de Channel 5 sau Kenzo Jungle.
Si putem sa dam mana cu mana!


p.s.

Cu riscul de-a parea subiectiva, imi dau totusi jos palaria fata de reportajele facute de Pro Tv despre romani care prin existenta lor, fac diferenta !!!

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-margit-serban-primul-medic-care-a-facut-transplant-de-maduva.html


http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-povestea-fratilor-baciu-povestea-omeniei-si-a-succesului.html

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-olga-gudynn-a-transformat-gradinitele-intr-o-afacere-de-succes.html



La multi ani inainte Pro Tv !

(Macar) Unul din ei nu trebuia sa fie in turul 2

Eu am o convingere: sa nu fac mare caz. Pentru ca nu sunt eu cea mai scolita in ale programelor partidelor. Ca om de rand stiu un singur lucru, psd-ul a avut cea mai lunga perioada de guvernare. Si-a schimbat numele, dar oamenii au ramas aceeasi. Dupa fiecare guvernare psd, romanii au facut eforturi sa voteze altceva. Uneori chiar le-a reusit schimbarea. Iar psd-ul n-a mai fost la guvernare, dar tot ar fi putut face ceva bun daca asta ii era intentia.
"Cei 7 ani de-acasa", adik cei 7 ani de dupa revolutie si-au pus amprenta asupra a ceea ce suntem acum. Asta a fost formarea noastra pe vreme psd-ista. Ce-am invatat? Am invatat ca democratie inseamna sa faca cine vrea ce vrea, am invatat sa ne batem cu minerii, am invatat ca "lumea buna" n-o mai reprezinta oamenii cu carte, am invatat sa ne furam unii pe altii, sa nu ne mai dam o cana cu apa si sa ne fie frica sa mai mergem pe strada dupa ce se lasa seara.
Si dupa asa o educatie, nu stiu sincer cum a mai ajuns psd-ul in turul 2, cand Geoana n-a reusit nici sa castige primaria unui sector in Bucuresti, pe vremea cand inca mai avea o imagine buna.

Toata povestea asta e de-ajuns sa ma faca sa fiu pro oricarui contracandidat al psd-istului om Geoana. Pe de alta parte, dupa 5 ani de PD-L, fost alianta DA, nu pot spune c-as repeta votul.

Antonescu ar fi putut fi un alt Constantinescu sau Basescu, o alternativa pe care am cautat-o cu disperare pentru a scapa de psd-isti.

Sa gresesti o data e omenesc. Sa insisti in greseala cu buna stiinta, e o prostie.
Unul din ei nu trebuia sa fie in turul 2. Si-atunci s-ar fi vazut evolutia noastra ca natie. Asa, parca am impresia ca ramanem in continuare in ringul de bataie cu noroi. Sa merg la vot e ca si cum as vrea sa am un loc mai in fata ...

Morala: Cine-o sa castige?
Cei ale caror interese sunt mult mai mari decat putem noi sa intelegem. Impresia ca votul meu ar conta e doar o iluzie.
Daca ar conta, l-as da pe o asigurare de sanatate si de trai promis prin programul de guvernare. Iar daca nu se realizeaza, sa primesc polita mea de asigurare, care sa-mi asigure sa plec oriunde in alta parte unde se traieste asa cum se promite.

Alternativa de vot

Eduard Tric a fost nominalizat la "Best Business Innovation of the Year" in cadrul LinkedIn Business Awards 2010 si e singurul roman nominalizat. Il puteti sustine votandu-l:

http://bit.ly/4oKdfE

Admir oamenii destepti

Citim articole ca sa ne informam, vizionam emisiuni ca sa ne amuzam, ascultam interviuri ca sa aflam pareri. Cand am ascultat interviul din linkul de mai jos m-am socat. Pentru ca rar mai poti asculta in zilele noastre un om vorbind atat de raspicat despre ceva atat de naucitor de adevarat.
Epidemii? Pandemii? Boli incurabile? In zadar, daca nu aduc profit.
Suntem niste prosti, dar noroc ca suntem multi si astfel se fac profituri mari. Norocul cui? Merita ascultat pe deplin interviul din linkul atasat :

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/11/05/microbiologistul-roman-vania-atudorei-spune-din-interior-adevarul-despre-mafia-industriei-farmaceutice-si-despre-minciuna-gripei-porcine/

p.s. Daca omul asta inca mai traia in Romania, nu s-ar mai fi povestit.
Din pacate insa, adevarurile pe care le spune sunt reflectate la nivel mondial.

p.s. 2 : Invatati sa va vindecati prin rugaciune !

S-auzi si sa nu-ti vina sa crezi !

Mama mea abia-si luase un telefon la oferta acu vreo 2 saptamani, cand, dupa doar doo zile i-a fost furat. Nervi si suparare, mai ales ca "era asa dragut si finut, asa cum mi-am dorit eu intotdeauna" - saraca mama, eu m-am umplut de spume dar a trebuit sa renunt la spumele mele pentru a-i ridica ei moralul : hai mai mami, ce-ai avut si ce-ai pierdut?! Bine ca nu ti-au dat una-n cap, ca-n ziua de azi se-ntampla numai stiri demne de ora 5, n-ai dat nici un ban pe el, fii fericita! Asta e, luam noi altul! Sanatosi sa fim!
Azi asa, maine-asa, mama saraca tot mai spera ca se-nmoaie omu rau si-l loveste constiinta in fata unei biserici si se gandeste sa-i returneze telefonul.
Aseara, suna mobilul ... n-apuc sa raspund ca inchide. Nu mai sun inapoi de cand unu' m-a'njurat pe banii mei. Asa ca pun telefonul langa mine si incep sa ma gandesc cine putea fi, ma gandeam ca poate ma suna de la vreun concurs sa-mi zica ' c-am castigat ceva, era totusi aproape 8 seara, cam tarziu pentru concursuri. Eh, imi zic, sa dau un beep.
Si ma suna inapoi :
El: Marilena?
Eu:Nu, pardon, ati gresit numarul
El:Dar totusi vreau sa va spun ceva
Eu:Pai daca nu sunt persoana pe care o cautati, nici n-aveti ce sa-mi spuneti mie. Si zdrang inchid telefonul inainte sa aud cine stie ce replici libidinoase cu teme sexuale.

Azi! Suna acelasi numar. De data asta ma cauta pe mine. Ca are numarul meu de la un baiat, ca vrea sa vorbeasca cu mine ... cam nehotarat.
Il iau direct, zic: daca este vorba despre telefonul furat atunci am rugamintea sa il innapoiati! Zduf!!! Norii s-adunara, intunericu'-l intunecara si mai tare... l-am socat! Balbaii ceva cum ca are un telefon luat de la amanet ... zic da! E furat ! Vreti sa traiti cu un telefon furat pe constiinta? Ati putea sa mergeti la politie sa-l predati si va veti recupera si banii inapoi. Omu, deja dezechilibrat dupa prima lovitura, imi zice ca el nu e "sifon" si nu poate sa mearga la politie dar ca mai bine ne-ntalnim noi, ca-i place vocea mea si vrea sa ne-mprietenim. El este la Constanta.(nisip, mare ...frumos :))










Continuand ca el stie ceva ce eu as vrea sa stiu dar el nu-mi spune si pot sa ma si rog de el ca tot nu-mi spune... nu, decat cand ne intalnim. :))) Domnule, zic, eu nu vreau sa stiu nimic din ce stiti dumneavoastra, eu vreau telefonul, daca se poate, multumesc.
Cand a vazut ca am asa mare incredere in politie si ii invoc in continuare, convorbirea s-a terminat ceva de genul: El:"bine, atunci eu nu va mai sun si va rog sa nu ma mai sunati nici dumneavoastra!" :)))))))) Convingator.

Epilog:

Imi sun o cunostinta din politie sa-i spun intamplarea si sa-i cer sfatul.
"Gresit" Imi spuse. "Nu trebuia sa-i spui sa se duca la politie" Nu? "Nu, trebuia sa -ti dai intalnire cu el si venea politia si-l prindea. Asa n-o sa-l mai poti prinde niciodata"
Damn! Cat pe-aci sa-mi para rau ca am ratat o intalnire de gradul zero, ma si vedeam o Sandra Bullock in "Miss agent FBI" , dar mi-am amintit ca acum vreo 3 ani mi-au spart hotii apartamentul concomitent cu al vecinului de vis-a-vis si-au rasturnat toata casa de parca ar fi cautat droguri, iar atunci am chemat politia si au marcat locul cu un praf negru cica pentru a detecta amprente. Guess what?!
Hotii bat politia asa cum viata bate filmul! Daca vrea cineva sa se simta in siguranta, mai bine se imprieteneste cu hotii si are mai multe sanse sa traiasca linistit.


Morala: Ce caut eu in tara mea ?





p.s. Daca citesti aceste randuri si ai sfaturi antifurt, te rog posteaza. Stiu ca circulau niste e-mailuri despre cum iti poti bloca telefonul asa incat daca ti-l fura cineva sa nu-l mai poata folosi ... Sau daca exista vreo posibilitate sa poti localiza telefonul ...

"Stelele care cad nu pier, stelele care cad se duc pe un alt cer "

M-a miscat teribil ceea ce a scris Tudor Chirila despre trecerea printre noi a unor OAMENI, desi este foarte trist ce se intampla cu ei dar mai ales cu noi.
Saracim pana intr-atat ca o s-ajungem intr-o zi sa avem un sac de bani langa noi si n-o sa mai avem nici o satisfactie ...
Las cateva randuri libere, in semn de reculegere.







"La plecarea lui Gheorghe Dinica
marți, 10 noiembrie 2009
Repetam cand am aflat de plecarea lui Gheorghe Dinica. M-am gandit mult daca are rost sa scriu randurile astea. Stim cu totii ce va urma. Specularea mediatica a momentului. Cele trei zile de pioasa evocare, transmisiile in direct care vor numara florile de pe mormantul marelui actor. Trei zile de transmisiuni ale “tragediei”, “durerii”, “pierderii incomensurabile”. Dupa care se va reveni la imortalizarea stropilor din mocirla politica.

Cand Gheorghe Dinica facea cat toata media din tara asta la un loc, televiziunile care transforma acum moartea unui Actor in circ mediatic nu existau. Prin urmare Gheorghe Dinica nu are nevoie de ele. Nici de randurile astea nu are nevoie memoria lui.

Nu plecarea lui Gheorghe Dinica trebuie sa ne intristeze. Alta etapa, alta dimensiune urmeaza pentru el. Din pacate, intrebarea care se ridica de cativa ani creste din ce in ce mai mare, ca o iedera care umbreste prezentul si viitorul generatiei noastre: Noi cu cine ramanem? Cine vine din spate? Unde este generatia de actori care sa-i inlocuiasca in mod firesc pe gigantii teatrului si filmului romanesc?

Nu este. Pur si simplu nu este. Scoala romaneasca de teatru pierde fara sa inlocuiasca. In facultate profesorii se rotesc vertiginos la grupele de elevi. Asa e mai nou sistemul. Profesorii titulari nu mai vin la cursuri pentru ca sunt prea ocupati sa se imparta intre goana dupa bani si goana dupa bani. Grupele de studenti nu se mai bucura de profesorii titulari ca de niste pedagogi si psihologi. Nu se mai duce nimeni la profesor ca la un al doilea tata. Nu mai exista asta in scoala. Exista asistenti care nici macar n-au urcat vreodata pe scena. Sau daca au facut-o, n-au confirmat.

Generatia de aur a teatrului romanesc a avut TIMP. Un spectacol puteai sa-l repeti un an si nu aveai altceva de facut. Banii nu erau o problema. TIMPUL si-a dat concursul la maretia unui actor de talia lui Gheorghe Dinica. Cand dupa revolutie a venit vremea vitezei marii actori au ramas la fel de mari pentru ca trupul firav al talentului lor de inceput fusese hranit cu TIMP, iar acum nimeni nu le putea lua asta.

Dar noi ne nastem in viteza si ne e din ce in ce mai greu sa ne hranim talentul. Pe al nostru sau al generatiilor care vor veni. Si atunci, pentru ca nu e timp, un student primeste lectii de la cinci profesori in loc de unul, doar-doar va ramane ceva.

Pe Gheorghe Dinca prea putina lume l-a intrebat cum se face teatru. Acum el a plecat. Ne-a ramas vocea inconfundabila, filmele si anecdotele fantastice care au facut din el un personaj si in afara scenei. Actorul total. Dar nu ne-a ramas un lucru vital pentru viitor: Cum se face teatru, domnule Dinica? Ce bine ne-ar fi prins acum vreo zece dvd-uri in care sa ne spuneti cum.

Nu tristetea ma cuprinde acum la moartea domnului Dinica. Ci frica. O frica paralizanta. Aceea ca vom ramane singuri orbecaind si nu vom mai avea pe cine intreba. Cum sa fac aici? Cum sa fac sa-mi iasa? Cercul e vicios. TIMPUL naste TALENT. TALENTUL naste GENEROZITATE. Noi nu mai avem TIMP. Mai avem insa actori de mare TALENT. Dar ei pleaca. Si cu ei pleaca Generozitatea si Secretele meseriei.

Dupa ce ne reculegem in fata amintirii lui Gheorge Dinica ar trebui sa ne gandim la cei care mai sunt impreuna cu noi. Va las pe voi sa-i numiti. Slava Domnului, inca mai sunt. Pe cei plecati nu-i mai intoarcem si numai amintirea lor nu ne va salva. Insa putem sa pastram secretele de la cei care mai sunt cu noi. Cu conditia sa ne aducem aminte si sa-i veneram ACUM.

La revedere, domnule Gheorge Dinica si va multumim.

Nu pot sa nu inchei cu cea mai adevarata afirmatie pe care am auzit-o de la el, cu vocea aceea etern sugubeata:

- Daca Michael Jackson se nastea in Romania canta la Gogosarul!!!
Citeste...
Inchide"
scris de Tudor Chirila

Floare mica

" Naştere

În locul în care întunericul
are
un vid de putere,
acolo
se zămisleşte un înger "

Sprijin pentru cetateanul turmentat ...

Se spune ca nu esti beat atata timp cat poti sa zaci intins pe podea fara sa te sprijini. Ei bine din punct de vedere al alegatorului de rand, votantul fara putere, fara acces la cablu si cu o conexiune de net la mila Vodafone-ului(cine are cunoaste) eu ma declar vesnic beata de posirca politica din care unii spun ca exista totusi posibilitatea sa mai iesim in viata asta. Eu sunt o optimista incurabila de felul meu, dar trebuie sa recunosc ca la capitolul asta prefer sa raman beata. Fiindca doar asa mai pot pune seara capul pe perna zambind si fiindu-mi dor de ziua de maine in care soarele din nou va rasari si voi vedea din nou iarba verde.

Si nu c-as incuraja pe cineva sa mearga la vot, dar daca exista cineva profund indurerat de starea natiunii si vrea sa aiba constiinta incarcata cu unul din alesi pe urmatoarea perioada ... am gasit un loc de dat cu banul.


http://www.evz.ro/alege-ti-presedintele/game.html



Mie nu-mi mai ramane decat sa va urez cat mai multe succesuri.

Azi am totul !

M-am sculat la 4 dimineata ca sa vad rasaritul soarelui, sa am marea mea, sa n-o impart cu nimeni; sa am si eu o data totul!
Ca in copilarie, topesc tot ce am in suflet si recladesc apoi dupa imaginatia mea si visele mele. Resoartele sufletului meu sunt si mai bune si mai rele decat orice realitate.
Traiesc in prezentul meu, cu picioarele pe pamantul meu. De ce sa aleg partile triste? Nu sunt nici mai bune nici mai expresive. Ies doar mai mult in evidenta prin puterea lor de a soca. Pentru ca nu-ti convin, nu le prevezi si nu le primesti cu placere.

De ce va e frica, aveti parte!

Cand mergeam cu metroul statiile erau mereu pline de oameni tristi si gri ca si metroul care-i aduna de prin statii. Acum iau tramvaiul catre casa dintr-o statie aproape goala. Nu stiu ce e mai dezolant. Dupa atata timp am renuntat sa mai privesc spre soferii care se inghesuie pe linia de tramvai ca sa-i fenteze pe restul "fraierilor" care stau randuri randuri asteptandu-si randul la semafor. Deci nu ma mai uit in jos si-ncep sa ma uit in sus. De unde pana mai ieri vedeam un mare bloc fatzuit cu schele montate pentru marea izolare termica, acum a rasarit si un afis mare.(Lasam la o parte intrebarea cu "cine-o fi fericitul castigator al licitatiei pentru izolarea termica pe timpul asta de criza si cati bani ii baga primariile in buzunare pentru a epuiza bugetul pe anul asta caci la anu nu mai pupa")

Exact ca la oftalmolog, citesc cu usurinta mesajul din afis : "De ce le e frica, nu vor scapa" ... Ha?!
Urmat de chemarea in masa la referendum pentru a reduce numarul de parlamentari de la 471 la 300.
Acuma, parc-as fi de acord sa umplu buzunarele mai putinor parlamentari din darile care ma cocoseaza pentru ca ei sa traiasca bine. Dar asta cu "de ce le e frica, nu vor scapa" nu mi-e prea clara. Si m-am gandit asa: e o chestie pusa la dospit de mult, am dat pe net si am aflat ca inca din 2005 e la cuptor, se coace.
O fi vorba despre ce le e frica celor 171 de parlamentari care trebuie sa revina in obscuritate? E vorba ca cei 171 vor fi numai "din celelalte partide"?
Si-atunci noi pana la urma pentru ce votam? Sa le dam linistiti banii nostri sa-si aranjeze si ei un locsor cald inainte de-a li se termina mandatul... Sau sa votam sa-i reducem dar atunci se ajunge la un parlamet unicameral si hehe, pentru cine e interesat sa se instrumenteze un pic pe net cam ce-ar insemna asta...
Dar nu-i problema, nu-i asa? Caci romanul a stiut cel mai bine sa fie condus, dictatorial, pe culmi inalte. Si cine-a invatat cel mai bine din istorie si are acum puterea sa si puna in aplicare isi mai incearca o data norocul.Ei, iar daca-i iese si de data asta ..... Ca prima data a fost asa, ca la recrutare ;)

Am descoperit necesitatea blogului !

Pana acum n-am simtit nevoia sa-mi fac un blog, de ce? doar de dragul de a fi “in rand cu lumea” sau in pas cu moda? Nu, merci! N-am avut in viata mea nici jurnal. Nu mi-a suras niciodata idea ca cineva sa citeasca gandurile mele intime tot la fel cum nu-mi place ca cineva sa-mi umble prin sifonier.
Dar acum m-am luminat! Simt nevoia sa strig si cum nimanui nu pare sa-i pese de lumea in care traim va fi un strigat mut, cum ar spune unii : tipa-ntr-o punga si te vei linisti.
Neeee, ce punga? De ce in punga? Tip sa ramana scris ca tip !
Cand credeam ca am rezolvat problema cu pasapoartele si ma gandeam ca manuscrisul cu trezoreria s-ar plictisi singur daca mi-as face blog doar pentru atat (déjà nu mi se mai parea asa de important ca ma duc la o institutie care mai e si banca si sa nu pot plati cu cardul) iata ca tocmai politia romana nu ma lasa sa trec cu vederea si ma obliga legal sa-mi fac un blog, punga mea in care sa strig ca sa ma descarc.
Ce mai tura vura, n-o mai lungesc, subiectul este ca noile carti de identitate sunt diferite fata de vechile carti de identitate !!! (si io care credeam ca noi sunt fiindca sunt carti de identitate, iar vechi inseamna buletinele acelea stil carnetel de partid cu foi multe). Nope, “noile” carti de identitate sunt cu 25% mai noi decat ceea ce stiam noi ca reprezinta noua carte de identitate.
Numai ca nu prea-ti mai exprima integral identitatea. Cum asa? Pai lipsesc informatii universal valabile, adica si anume cum ar fi lipsesc rubricile cu “PRENUME TATA” si “PRENUME MAMA”.
What !!!???
Si povestea-ncepe : M-am prezentat cu sot cu tot sa-mi schimb pasaportul la ora de deschidere a programului de lucru cu publicul, am pus pe birou mandra toate actele si ma pregateam sufleteste de poza (reusisem sa ma trezesc, sa ma aranjez si eu cat de cat fiindca ‘ conteaza cum ies in poza,nu? …si ce e mai important, am reusit sa ma pastrez nestresata – taxele de pasaport erau platite de ieri.Yes! Azi scap ieftin.)
La fel de nestresata ca si mine s-a dovedit doamna care mi-a zis :
Ahahaaa! Aveti carte de identitate noua! Dati-mi si certificatul de nastere!
Pai nu scrie de certificat, la ce mai trebuie certificate intrebam mirati eu cu sot cu tot.
Pai imi trebuie prenumele parintilor.
Vi-l spun eu ! zic, mandra ca era o informative pe care-o stiu de cand ma stiu. Si oricum, sunt in buletin – si-ncep sa studiez de la distanta CI-ul meu intors invers, cu fata spre doamna.
Pai nu mai sunt.
Cum nu mai sunt? Sunt parintii mei ! Cum sa nu mai fie? Nu se schimba.
Nu, nu mai sunt trecuti.
Pai de ce nu mai sunt trecuti?
Nu stim, dar uitati-va ca scrie, pentru pasaport, daca aveti carte de identitate noua, trebuie s-aveti si certificatul de nastere in original si copie.
A urmat plecat, alergat, intors cu certificat, intarziat la serviciu.
End of story!

Catre SPCLEP: Eu zic sa retrageti cartile noi de identitate de pe piata si sa le refaceti daca sunt defecte, exact cum fac firmele de masini cand cheama la revizie un anumit set de masini fiindca s-a constatat ca sunt defectiuni tehnice. Deci asa cum face Toyota cand cheama acum la revizie sa inlocuiasca ‘cutia de viteze ca s-a constatat ulterior ca ceva nu e bine, tot asa ar trebui sa faca si SPCLEP (ca asa scrie la eliberat de : ) . Sa retraga de pe piata noile noi carti de identitate, din lipsa de toate informatiile utile minime care-ar trebui sa existe intr-un buletin.
Pentru ca altfel riscam sa trebuiasca sa caram dupa noi, in loc de un card de identitate, un dosar intreg cu acte in original, sa putem demonstra legal ca suntem copilu’ lu’ mama si-al lui tata.

Cu o zi in urma, cu sacosa la Trezorerie

In sfarsit, mi-am schimbat numele si trebuie sa-mi schimb, pe rand, toate actele. Sunt o doamna acum. Dupa buletin ma grabesc sa-mi schimb pasaportul, ca din noiembrie ma biometrizeaza si nu vreau musai. Asa ca fac eforturi sustinute sa-mi schimb pasaportul pana la 1 noiembrie. Efortul e sustinut si prin faptul c-am zis sa platesc taxa de pasaport inca de azi, pentru ca maine sa ma duc direct la poza si sa ies nestresata.
Pasaportul il schimbam la dublu, ca sotului ii expira pasaportul in urmatoarele 6 luni( motiv pentru care nu mai poti iesi niciunde din UE pe motiv ca perioada pana expira pasaportul trebuie sa fie mai mare de 6 luni … n-am sa inteleg niciodata de ce nu ti-ajuta pasaportul pana expira!? Dar asta e alta poveste)
Noi am vrut sa platim din timp taxele de pasaport (96.2 RON)* care se platesc la Trezorerie.
Intrebare pertinenta zic eu: putem plati cu cardul ?
Pornim repede motorul de cautare si gasim mai multe site-uri cu Trezoreria Ploiesti, fiecare site fara asemanare, adica pe fiecare gaseai alt numar de telefon .
Bun si-asa, mai multe telefoane, mai multe sanse de raspuns.
Sun eu. Primul numar, suna lung, nu raspunde nimeni. La al doilea intra direct faxul. Intr-un final sotul si-aduce aminte ca saptamana trecuta l-au agatat pe strada baietii de la Pagini Aurii si i-au pus in mana o revista (catastiful de altadata, transfigurat tot de criza) si cauta in el. Se dovedeste a fi mai efficient decat internetul !!?? Gaseste numar , suna, face tot ce-i zice domnisoara cyborg si yes !! Raspunde o voce humanoida.
In tot timpul acesta eu pastram legatura cu sotul meu pe messenger (salvarea multor relatii si imbunatatirea comunicarii intre tinerii casatoriti din zilele noastre)
Sotul : A raspuns
Eu: uraa !! raspuns negativ .(adica nu, cum?Doamne fereste, cum sa platiti cu cardul? Ce-i ala?)
Sotul: De unde stii?
Eu: pai crezi ca ne-am mutat din tara intre timp ? asta e tara in care traim. Te duci la trezorerie ca la piata : cu banii fishic.
Oare sa fie din cauza ca la noi sunt taxele atat de mici incat e usor sa te duci cu banutzii sa-i numeri la ghiseu ? Mai degraba poti spune ca daca a aflat “binevoitoru' ” ca ti-ai propus sa te duci sa-ti platesti impozitu si –ti da lovitura pe strada, mai muncesti inca un an sa aduni suma aia.

*Taxele de pasaport sunt 96.2 ron daca-i lasi pe ei sa-si faca treaba in liniste. Daca-l vrei la urgenta, ei bine taxa de urgenta e 100 RON (adik mai mare decat insusi taxa de pasaport) adik e ca si cum ori mergi cu autobuzul, ori daca te grabesti iei taxiul. Si parca si vad cum te duci si platesti taxa de urgenta si functionarul se ridica de pe scaun si ia taxiul sa-ti faca pasaportul uite-asa.