Am luat bradu-n casa !! :)

Frumusel ne-am imbracat

Si dupa brad am plecat

Succes garantat, e clar!

Cel mai frumos exemplar!!! :D

La multi ani Romania !!!

La multi ani si sa cresti Mare

Si Iubita ... nu doar in zi de Sarbatoare

Sa redevii Respectata

Asa cum ai fost Odata

Si cu trecerea frumos a Vremii

Sa ai Oamenii pe care-i meriti! 

La multi Ani Romania!

Primii pasi :)

Azi e una din zilele acelea care nu vreau sa se mai termine :). Nu stiu cum sa mai impart bucuria. Alexandru s-a desprins de mana, apoi de degetul meu si ...merge sustinut, pasi siguri si drum lung. Aproape ca nu mai merge dabusilea( ceea ce mi-e dooor sa-l aud cum strabate el bum bum bum tot holul si apoi se-aud genunchi pe linoleum si apoi pam! in bratul canapelei si se ridica in picioare ;))  ).

 De-acum sa te tii :D.

Puiul meu creste si se vede deja cu ochiul liber ca nu mai e bebele de ieri. Cat de frumoase sunt bucuriile astea simple si cat de pline de o energie care-ti incarca bateriile dupa oricate nopti de somn intrerupt si dimineti bezmetice :).

Alexandru si noi ... la 1 An :)

Am implinit 1 an! Toti 3, fiecare cate un an al lui propriu, in care ne-am atins si depasit limite, fie ele de inaltime, greutate, rezistenta la stress sau nesomn. Dar toti 3 am avut de invatat cate ceva. Alexandru s-a descoperit pe el, pe rand: maini, picioare si alte parti ale corpului, apoi a inceput sa ne cunoasca pe noi. Eu mi-am contrazis majoritatea ideilor acumulate de-alungul timpului despre cum va fi cand va veni bebe :). S-au spulberat multe mituri: l-am leganat  tinut strans la piept ori de cate ori a simtit nevoia(culmea ca si noi am simtit :) ). In raspuns, el nu a ramas un rasfatat care cere sa fie luat mereu in brate.

 In timp( dupa destul de mult timp) l-am luat sa doarma cu noi si-am avut revelatia faptului ca ne era atat de bine impreuna!! Si nu, n-am facut-o din comoditate. Probabil ca "toate la timpul lor" sunt aranjate acum exact cum trebuie. Nu exista rasfat mai mare pentru noi decat sa ii dedicam toata atentia, iar rasplata este ca vedem cum, sub ochii nostri, se dezvolta atat de frumos, puiul de om.

Din prima zi cand am nascut am avut nostalgia clipelor care treceau si stiam ca o sa-mi fie mereu dor de el ca "bebe", asa ca am sorbit pur si simplu toate momentele, inclusiv alea in care plangea noaptea fara sa inteleg exact de ce.( la momentul respectiv bine-nteles ca interveneau si ceva nervi si frustrare ca nu intelegi ce se intampla...insa acum putem zambi/vorbi relaxat despre asta :)  ).

 Primul an este anul de bebe, cu cat se apropia mai mult data de 3 noiembrie cu atat simteam mai mult ca bebe nu mai e ... bebe :). Este cea mai mare schimbare pe care am perceput-o cu ochiul liber dar mai ales cu inima.

Alexandru creste si, odata cu el, cresc si aripile noastre. Intelegem acum ce inseamna evolutia si cat de importanta este ea. Intelegem ce anume din evolutia noastra ca oameni trebuie pastrat cu noi tot drumul si ce trebuie sa invatam, pentru ca apoi sa putem lasa de-oparte. Cufarul cu amintiri din podul casei se umple incet incet, in timp ce noi petrecem timpul cu bucuria celor (re)invatate si intelese. Cumva am impresia ca, a avea copii, este sansa pe care Dumnezeu ne-o da pentru a ne redescoperi pe noi. Asa cum de multe ori avem imaginea unui deja vu, tot la fel copilaria copiilor nostri aduce in prim plan o lume de mult lasata in urma. Uitata sau nu, trista sau vesela, e si momentul nostru in care putem reface momente care ne-au durut, bucurandu-ne de un alt scenariu. 

La multi ani, Alexandru! :)

9 Months in, 9 months out

8

Infinitul meu are ochi albastri. 

Si creste odata cu inima noastra. Luna trecuta am descoperit din intamplare ca sta in picioare ...acum deja merge sustinut. Rade cu pofta si da f tare din picioruse cand iesim la plimbare si vede copilasi sau catei. Este sociabil insa nu cu toata lumea. Ne cearta in continuare pe limba lui cand nu intelegem ce ne spune dar este cooperant cand vede ca suntem hotarati cu ceea ce-i spunem. 

Mai avem inca multe de invatat. Cred ca si parintii cresc, invatand cum e sa fii parinte de copil curajos, ambitios, iubitor, etc si pe care nu trebuie "sa-l facem" noi ceva cand va fi mare :).

Am descoperit ca inca mai avem multe de invatat unul despre altul iar Alexandru are si el rabdare cu noi pana ne dumirim ce si cum. Este cea mai buna lectie de viata in momentul de fata si de aceea  8 este infinitul bucuriei noastre.

5 Luni :)

5 Luni bune-as putea spune, avand in vedere ca durerile se uita si fiind recunoscatori pentru fiecare zambet si chiuiala. Cat despre nopti, oricum ne doream sa dormim mai putin, caci o viata avem si stim bine ca ar fi pacat s-o dormim( s-ar fi putut dormi si mai putin de-atat, dar e secret, nu-i spunem, sa nu-i vina vreo idee :D ). 

 A venit primavara si stim ca avem surprize multe pentru el, prin urmare aventura continua.

In luna martie i-am urat La multi ani strabunicii ... Nu stiu ce vedeti voi in fotografie, dar eu va asigur ca sunt doi copii care se bucura cu aceeasi intensitate de mireasma unor flori :)

92 ani vs 5 luni :)

3foi cu 4 foi

Sunt un Trifoi cu 4 foi si le port noroc alor mei. Adica azi, 3 Martie, implinesc 4 luni.

Trece frumos timpul, nu? :) 

Preview "Ziua indragostitilor"

14.02.2014. Ziua indragostitilor. In ceea ce ma priveste, reprezinta mai degraba ziua de nastere a catorva persoane foarte dragi mie. In rest, imi rezerv dreptul de a-mi sarbatori iubirea in fiecare zi :)

Textul de mai jos nu este scris de mine, insa mi-a placut cand l-am citit si mi-ar placea sa-l pun bine undeva ca sa-l mai pot reciti, asa ca-l postez aici. 

Anonima care-l "semneaza" imi este cunoscuta mie, dar prefera sa ramana Anonima pentru cei care-i vor citi textul in online. Eu ma bucur sa-l impart cu voi, cei care veti zambi cand il veti citi. Si-i voi transmite si ei zambetele voastre :)

"Astazi este ziua "oficiala" a iubirii. O zi obisnuita din an,in care iti poti rupe camasa de pe tine,strigand "te iubesc" in aplauzele tuturor. O zi aproape fantastica, in care filmul ales dureaza pana la 24 de ore.

  Flori pretutindeni; cafenele intesate de indragostiti; telefoane incinse de mesaje coplesitoare; sali de cinema incarcate cu emotii si sexualitate; muzica pretutindeni; romantism in statiile de autobuz,in metrou, pe banchetele din spate ale taxiurilor, in curtea scolii; avioane ce transporta dragoste in diverse colturi ale lumii; strazile vibrand datorita traficului de iubire; atmosfera intoxicata de excesul de parfum; bunastarea magazinelor de bijuterii ce impacheteaza trairile oamenilor in cadouri aurii cu funda rosie..da,mult rosu..vin rosu, buze rosii, matase rosie, dantela rosie, rubine, trandafiri, cerneala, cearceafuri rosii care asteapta..astazi sangele fierbe in noi intr-o nuanta stridenta de rosu.

Imi beau cafeaua si navighez pe internet, inrosit si el de spectacolul zilei de azi: o lume intreaga freamata sub explozia unei bombe universale care imprastie ideea de iubire.

Scandalizata, imi pierd privirea in cafeaua devenita si ea rosie si sorb din ea si din gandurile oamenilor despre dragoste, care fac deliciul societatii intr-o zi obisnuita din an..

Astazi, desi nu ieri, si nici maine, celebram firescul iubirii cu gust de ciocolata cu miere. E o zi privilegiata, creata abuziv, din foametea noastra sufleteasca de a fi iubiti. O sarbatoare a dorintelor, cu focuri de artificii ce ne lumineaza nevoile, un preambul al inimilor ovationat de mintile noastre pentru dezirabilul zilei de maine, cu pahare pline cu alcool ce ne imbata temerile, cu barbati aruncand palariile si sentimentele spre cer, cu baloane multicolore de senzatii, confetii, cu multe confetii care cad ca o ploaie de stele si femei fericite adunand bucatile din aer si prinzandu-le cu mandrie in piept, afisandu-le vesele ca pe o brosa regala inscriptionata cu numele iubitului. Urale,bravo,bravo...

Astazi nu scriem istoria vietii,doar o citim. Notam cateva idei,in lipsa de timp si o luam la fuga pe scari sa nu pierdem petrecerea..Nu stii? Astazi este ziua indragostitilor..Sa ciocnim! Happy Valentine's day, Joyeux Saint Valentine, Buon San Valentino..goleste paharul, sparge-l sa-ti aduca noroc, ai timp sa cumperi altul pana la anul ca doar nu esti ocupat in fiecare zi sa sarbatoresti iubirea, nu-i asa?

Mi-am terminat cafeaua si gandurile rosii odata cu ea..astept sa se termine si aceasta zi ca de maine sa-mi  petrec nestingherita iubirea.

Ah..La multi ani indragostitilor! Fie ca intreaga viata sa ramaneti asa! "

Vis de zi

                                                                                                                                                                   

Visez

Ma joc

Dau din aripi

Dansez si rad in hohote.

Viata asta mi se pare

Un caleidoscop pe un ecran mare.

M-acopar de soare

Si noaptea de stele

Ma las sa plutesc pe un alb norisor

Alerg, dau din aripi 

Ziua printre copaci infloriti

Noaptea printre vise 

Ferestre deschise 

Catre ceea ce-mi doresc in viitor.

Nu visa la povesti, fa-ti viata o poveste

Este adevarat! Atunci cand ajungi sa vezi locuri la care doar cu gandul ai gandit, lumea ti se pare dintr-o data ca se micsoreaza :). Eu sunt in general modesta cand vorbesc despre locurile in care calatorim. Dar nu ar trebui, pentru ca sunt locuri absolut MINUNATE si despre care merita sa vorbesc. Despre locuri si despre cum m-au facut aceste locuri sa ma simt.

Am plecat in aventura numita Maldive la mijlocul unei zile friguroase de februarie. Din momentul in care am urcat in avion am rasuflat usurati, am lasat toate grijile afara cu gandul ca vom sta destul de mult plecati incat sa nu le mai gasim la intoarcere :D

Dupa vreo 4 ore de zbor soarele ne-a zambit portocaliu-rosiatic, moment in care am simtit "calatoria in timp", practic am sarit 2 ore in viitor. Desi soarele a apus, dintr-odata a rasarit la propriu Dubai-ul, cum doar in LA si Vegas mai vazusem asemenea lumini. De sus, toate "cele mai inalte cladiri din lume" pareau niste jucarii, pe care poti sa le iei ca piesele de pe tabla de sah si sa le muti unde vrei tu.

 Afara aerul era deja cu vreo 20 grade mai bland decat in Romania ... urma sa petrecem aproape o zi de escala in aeroport, deoarcere informatiile de pe siteul ambasadei UAE erau putin eronate, astfel incat o viza de tranzit ne-ar fi costat 150 euro pe-amandoi, in loc de 40 cum informau ei pe un site oficial.... Dupa vreo 2 ore de explicatii la toate ghiseele cu oficiali de pe aeroport, ne-am spus "ok, totul va fi bine". Culmea, cat sunt eu de berbeaca, n-am avut nici o urma de enervare ... cred ca a fost de la aer sau ceva :)

Pe scurt despre prima escala :

Am cunoscut un roman care era si el in tranzit dar, spre deosebire de noi, cunostea foarte bine aeroportul :D. Dupa ce ne-am asezat intr-un Irish pub la vorbe s-a prezentat : "eu sunt din Ploiesti" :)))))))))))))))))) Culmea, avem si cunostinte comune. Asa ca am petrecut o noapte intreaga discutand cate-n luna si in stele si am aflat si povestea lui faina si interesanta.

A venit vremea sa ne urcam in avionul ce ne ducea spre Male. Eram doar cateva persoane, Dorian spunea ca bine ca nu au anulat cursa... apoi au mai fost adusi cativa pasageri pentru Sri Lanka, care urmau sa fie transferati de pe aeroportul din Male spre Colombo. Dupa vreo 2 ore jumate de intarziere din cauza unor mici probleme tehnice, am pornit spre Male cu all inclusive la bord, entertainment, tea & coffee :))). Stewarzii foarte draguti, ca dealtfel toata lumea pe care am cunoscut-o ...

Data fiind intarzierea, aveam emotii ca reprezentantul hotelului, cel care trebuia sa ne astepte la aeroport, nu va astepta atata timp( am ajuns pe la 2 AM) dar emotiile le-am avut doar eu, Dorian era sigur ca ne va astepta:). Si asa a si fost. Majoritatea persoanelor despre care voi povesti in continuare sunt in contrast vizibil cu pielea mea alba ca zapada lasata acasa :).

Ne-am cazat in Hulhumale, insula pe care se afla si aeroportul, la un hotel aflat la un minut de plaja. Evident, in stilul caracteristic, ne-am trezit cu noaptea-n cap sa vedem rasaritul :)

Cand spui Maldive, toata lumea se gandeste la destinatia de vis, la care multi locuitori ai planetei viseaza sa ajunga macar o data in viata.

In realitate putini stiu ca este cel mai mic stat asiatic( atat ca suprafata cat si ca locuitori) si ca este de asemenea statul cu cea mai mică altitudine maximă din lume. Daca pana acum peste tot pe unde mergeam obisnuiam sa ne cataram si pe cate un munte (gen El Teide in Tenerife(cel mai inalt varf din Spania), Capanne in Elba) aici nu ne putem lauda decat poate cu ceva snorkeling :D

Dar Maldive reprezinta totusi o tara de sine statatoare, situata in Marea Laccadivelor din Oceanul Indian, formata( in loc de judete) din 26 atoli care cuprind cu totul1192 insule , din care doar vreo 250 sunt locuite; ei bine da, sunt oameni care locuiesc efectiv acolo :). Si da, par foarte fericiti, desi, contrar asteptarilor nu locuiesc in vile luxoase si nu conduc masini sofisticate. Dar totul pare sa mearga ca pe roate, totul se misca. Ferryboat-urile cu care circula majoritatea localnicilor si a turistilor mai ales veniti pe cont propriu( asa ca noi :D ) sunt ca niste albinute incarcate permanent cu oameni si marfuri care circula spre insulele din jur.

Capitala, Male, este un oras ticsit cu cladiri si oameni, stradute destul de inguste pentru doua sensuri de mers, dar soferii par sa se simta in largul lor in timp ce tu, pe bancheta din spate, inchizi ochii cand vezi cum vin spre tine masini, motociclete si biciclete din toate partile.  Trebuie sa mentionez faptul ca am circulat numai cu taxiul, acolo orice taxi costa 20  rufiya ( 1$= 15.4 rufiya) sau 30 rufiya daca aveai bagaj mare. Circulatia se desfasoara ca la Londra, adik se circula pe partea dreapta. Dar, de preferat e sa nu circuli deloc. Cum spuneam, taxiul e f ieftin, indiferent pe ce colt al insulei trebuie sa ajungi.

Mare lucru nu ai ce sa faci in Male, doar ca Ruth, administratora hotelului in care eram cazati, ne-a recomandat tot ce merita sa vedem pe-acolo... capitala si o insula unde localnicii din capitala obisnuiesc sa mearga la picnic in zile de sarbatoare. Noi am nimerit intr-o astfel de zi de sarbatoare, deoarece era vineri. Familii cu copii, imbracati de sarbatoare, mergeau spre insula distractiei. Am revazut acolo jocurile copilariei, adica jocul cu mingea, leaganul si chiar si o petrecere pentru cei mici, in stil Disney :D. Cateva localnice care pregateau "masa la iarba verde" sau mai binezis "plaja insorita" :) ne-au invitat sa gustam din preparate ... ceva ton si nuca de cocos. Limbajul gesturilor functioneaza, pentru ca fiecare vorbeam pe limba lui si paream sa radem de acelasi lucru :) faptul ca nimeni nu intelegea ce zice celalalt :D.

Ne-am intors sa admiram apusul acelei zile in Male, pe acoperisul unei cladiri inalte, intr-un decor relaxant si imbietor ... atata calm si muzica buna era in jur, incat n-am mai fi plecat de-acolo pentru multa vreme ... am admirat ce era de admirat( cam tot ce era in jur), am luat si o masa copioasa, ca deh, sa ne facem si noi cateva pofte daca tot suntem in concediu, am admirat apoi cerul si stiti ce? Tot timpul parea ca suntem urmati de carul mare :)))

 Hulhumale este o insula artificiala, construita pentru a decongestiona putin capitala. Este una din insulele cu cea mai inalta altitudine din Maldive (2m peste nivelul marii). S-au construit aici mai multe blocuri noi de locuinte si ne-ntrebam permanent daca s-au construit in urma tzunami-ului din 2004. Am aflat ulterior ca planurile de viitor sunt ca, mare parte din cetatenii din Male sa fie mutati pe Hulhumale, ceea ce pare a fi un proiect inteligent.

A venit si ziua in care am schimbat insulele :) ...asadar am pornit spre o alta insula unde am stat cazati( tot la un hotel, caci initial eu personal n-am prea avut incredere sa mergem la un "guesthouse"care in denumire populara probabil ar insemna o pensiune). Ulterior am vizitat cateva si aratau chiar foarte bine.Despre resorturi nu putea fi vorba, pentru ca acelea sunt destinate oamenilor cu prea multi bani dar care oricum n-ar putea sa va povesteasca ceea ce va spun eu aici :D

Dar stai, ca am sarit partea cu transportul.

Ne-am impachetat bagajele si am decis sa lasam "hainele groase de drum" la hotel, caci tot aici urma sa stam si la plecare, pentru a fi mai aproape de aeroport.

Dupa un drum cu ferry pana in Male, apoi taxi pana la o alta statie de ferry, am prins singurul ferry care mergea spre insula noastra de destinatie, in miezul zilei, la ora 15:00. Organizarea in statia de ferry pare simplista, dar foarte eficace. Totul se desfasoara incredibil de organizat desi este f multa lume care fie coboara sau se imbarca. Aparaturile scumpe si sofisticate pe care le avem noi prin tarile noastre par sa nu-si aiba sensul in statia asta unde totul merge ca pe roate si toata lumea intelege exact ce are de facut, cand si unde trebuie sa se imbarce.

Simplicitatea mi-a placut foarte tare in concediul asta :) ... se pare ca in timp am renuntat sa ne mai folosim instinctele si ne lasam indrumati doar de niste aparate despre care credem ca sunt mai destepte decat noi ...   Total eronat.

O sala plina de scaune din plastic( pe care nu le devasteaza nimeni), care nici macar nu sunt prinse de podea sau intre ele, dupa ce toata lumea se imbarca scaunele raman la locul lor. Nu sunt gunoaie, nu sunt mirosuri neplacute, desi la temperatura de peste 30 grade te-ai astepta si la ceva care sa-ti mute nasul din loc.

Noi ne-am facut aparitia mult mai devreme deoarece ni se spusese ca nu ar fi o ora fixa si ca ferry poate pleca si la 14:30 in loc de 15:00.

L-am rugat pe Dorian sa-mi ia o punga de chipsuri, sa rontai cat asteptam, iar el s-a intors cu o punga de pop-corn, caci "ultima punga de chipsuri tocmai fusese vanduta"

In fine, ne urcam, cu bagajul de cala, aparatul foto, rucsac si palarie de soare (care, fragila fiind, trebuia purtata cu atentie) si incercam sa ne gasim un loc la fereastra. Remarcam un cuplu nehotarat in alegerea locurilor, ea s-a asezat pe un rand, el 2 randuri mai in spate.... o cheama la el. Dupa ce se-aseaza vine o doamna intepata care cere sa stea la geam :)))))))). El se ridica politicos, iar prietena lui, plina de intelesuri i se adreseaza : "really"??!!  Cel mai amuzant moment din drumul cu ferry.... dar nu intamplator l-am povestit, caci ei sunt cuplul cu care ne-am imprietenit "pe loc". Ea, o indianca cu mult sarm, foarte intepata si dornica de actiune. El columbian, stil latin dar totusi ... ea da tonul :D

Daca e sa-mi dau cu parerea, amandoi tineri si deosebiti, ne-am potrivit foarte tare la multe din conceptii, poate mai bine decat daca erau de aceeasi natie cu noi :). In scurt timp ea scoate o punga de chipsuri si o intinde spre noi sa servim ... asa am aflat ca ei erau cei care-au cumparat acea "ultima punga de chipsuri"  :)) si amuzati, i-am povestit cu Dorian mi-a luat pop-corn in loc de chipsuri ... moment in care ea explodeaza : deci de la voi mirosea a pop-corn cand asteptam ferry si mi s-a facut o poftaaaaa :)))))))))

Drumul cu ferry a fost funny, faceam concurs care este insula noastra din toate cele pe care le vedeam ca "se apropie" :) .. si pana la urma "s-a apropiat" si a noastra.

Am fost intampinati de cativa oameni cu pancarde si l-am identificat imediat pe cel care venise sa ne astepte pe noi.  "Leisure" :). Avea la el o roaba mare din plastic, in care am incarcat bagajele noi si inca doua dragute chinezoaice( mama si fiica) si ne-am despartit de grupul din ferry ... M-am simtit ca la mine la tara, mergeam pe un drum de pamant batatorit, doar ca in dreapta era oceanul :).  Dupa mai putin de 2 minute am ajuns la hotel unde ne-a preluat Husein (un nume foarte des intalnit printre localnici, gen ...daca nu ii chema Husein ii chema Ibrahim) :).

Gradina iti oferea un spatiu intim, multa vegetatie, noi eram foarte relaxati si dornici de a termina formalitatile de cazare pentru a merge sa vedem apusul :)

Hotelul cred ca are vreo 3 etaje, m-am bucurat cand am vazut ca urcam mai sus de et 1 caci ma gandeam ca de sus se vede mai bine, desi noi rezervasem camera cu "city view" :D (un fel de-a spune, caci toata insula era o singura localitate). Am intrat in hol unde erau o canapea si doua fotolii, in fata unei plasme tv fixata in perete. Apoi intram intr-una din camere. Dorian parea foarte incantat, in timp ce mie mi se parea neterminata, pe jos era ciment iar sifonierul avea doar o bara pentru umerase(fara umerase) si nu avea rafturi !! I-am explicat lui Husein al nostru cum ca totusi, mi-am carat dupa mine o gramada de kestii, pe care as fi preferat sa nu le tin in geamantan, ci in sifonier. In plus, i-am spus ca avem si rokia de mireasa si .... "Cum, adica sunteti in luna de miere? Si noi n-am stiut...?"  ... si uite-asa n-a mai fost nevoie sa spunem nimic, caci s-a uitat gales la noi ( la mine in mod deosebit, caci eu eram nemultumita) si a promis ca ne schimba camera a doua zi.

A doua zi a venit in 5 minute, caci imediat s-au luat masuri sa fim mutati intr-o camera cu gresie pe jos( terminata cum as zice eu) desi n-avea nici asta rafturi la sifonier. Dar avea balcon si vedere spre mare .... " Are you happy"?  Ma-ntreba intr-una Hussein. Evident, ma mai luminasem un pic.

Ne-a explicat ulterior ca acea camera pe care o numeam neterminata era defapt in stil maldivian. Lol. Inca o dovada ca  ne-am detasat atat de mult de lucurile simple, desi curate, am avut impresia ca nu beneficiem de confortul care ni se cuvenea. Macar am aflat care era diferenta. Bine, camera pe care am primit-o acum era mai mare, mai luminoasa si evident superioara, caci avea vedere la palmieri si ocean :)

Eram la 2 minute de plaja publica ( pe insulele de localnici este interzis sa te afisezi in costum de baie) dar aveam aici o plaja pe care totul era permis :).  Cand tot ce-auzi in jurul tau sunt niste valuri care se sparg de recif in departare, apa care clipoceste cand o calci in picioare pe un nisip fin si pasarile care mai ciripesc de cateva ori inainte de culcare ... ei bine toate astea inseamna defapt Liniste :). 

Ne-am uitat lung pe lista cu excursii a hotelului ... preturile nu erau deloc prietenoase, insa ne-am reintalnit cu amicii nostri din ferry si am conchis ca la hotelul lor era mai ieftin :D

Surpriza insa, se pare ca pe insula au ei o politica( scrisa sau nescrisa) cum ca fiecare hotel isi plimba clientii lui. Daca vrei sa pleci in excursie cu alt hotel, trebuie ca hotelul tau sa-si dea permisiunea!!! :))) Si de aici un lung sir de discutii si controverse :) care in final au fost in avantajul tuturor. Iar noi ne-am incadrat cu brio in bugetul "pe cont prorpiu" cu care venisem la noi cash, fiindca sunt taxe destul de mari la plata cu cardul( cam 5.5% ) si apropos: mare atentie daca aveti in plan sa cautati cazare pentru Maldive, pentru ca la pretul afisat pe siteurile de booking, se mai adauga inca multe alte taxe locale.

De-aici incepem sa simtim paradisul maldivian. PPS-urile pe care pana mai ieri le primeam pe e-mail incep sa se desfasoare in fata noastra, slide by slide. Si pot sa va spun cu mana pe inima ca tot ce vedeti in acele pps-uri este adevarat. Mai posteaza unii fotografii photoshopate ale unor locuri in care, cand ajungi, te chinui sa recunosti ce ai vazut in poze( f des se intampla asta si cu pozele hotelurilor) dar aici n-ai cum sa contrazici nimic din ce ai vazut.

Concluzia mea dupa ce-am vazut toate astea este ca Dumnezeu ne-a lasat pe toti in Paradis, dar noi atat de neincrezatori suntem, incat am reusit sa-l ciuntim pe alocuri.

In Maldive timpul e ramas un pic in loc, oameni simpli, harnici, iubitori si credinciosi isi traiesc viata linistiti si s-au obisnuit sa fie invadati de "intrusi" veniti dintr-o lume artificiala sa admire Paradisul conservat atat de bine in coltul lor de lume.

Religia este musulmana si nu ai cum sa uiti asta date fiind rugaciunile pe care le auzi de oriunde te-ai afla. Cateva zile nu am auzit nimic in timp ce dormeam, dar pe masura ce m-am obisnuit cu clima si concediul mi-am dat seama ca prima rugaciune era inainte sa rasara soarele, apoi mai erau vreo 2 in timpul zilei si ultima imediat dupa apus. M-am obisnuit f tare cu aceste momente, incat pot spune ca le duc, uneori, dorul :).

Nu ar fi cinstit sa inchei povestea mea fara a intra si in cateva detalii despre ce vrea toata lumea sa vada.

Defapt, pentru ca luxul costa foarte mult in ofertele agentiilor,  ne face sa ne gandim la anumite locatii ca la ceva de neatins. Luxul socheaza. In fapt, e consecinta perceptiei noastre. Ni se arata poze frumoase asociate cu locatii luxoase iar omul, prin definitie, tinde sa vrea acel lux, iar calatoria sa ramane doar la nivel de dorinta.  Totul devine insa posibil atunci cand iti doresti sa mergi sa vezi cu ochii tai, sa simti cu inima ta, sa te bucuri simplu de ceva atat de minunat.

Indrazniti sa visati la destinatiile dorite si faceti tot posibilul sa ajungeti acolo.

Nu visa la povesti, fa-ti viata o poveste!

“Adventure, yeah. I guess that's what you call it when everybody comes back alive.” ―Mercedes Lackey

P.S.  Scrierea de mai sus e datata la putin timp dupa ce ne-am intors din calatorie, adica aproximativ un an in urma. A ramas in suspans si am regasit-o abia acum, nu intamplator, la un an dupa. In momentul asta deja am o perspectiva noua asupra acestei calatorii, pentru ca acum avem o minune de 3 luni care ne va aminti intotdeauna cat de importanta a fost calatoria in Maldive pentru noi :). Acum tot ce-am scris mai sus si tot ce-am simtit se amplifica. Ceea ce inseamna ca minunile se intampla atunci cand visezi si ai curajul sa faci ce-ai visat, sa ai curajul sa infrunti ceea ce pare imposibil, si in principiu, sa ai curaj. 

3 Februarie: 3 luni de cand suntem 3 :)

A crescut in 3 luni cat altii in 6, cel putin asa spun hainutele :D. Stie deja sa se faca inteles pe mai multe voci si ne vorbeste foarte serios despre ghha si aahii, foarte des despre quai si boac, ceea ce ne face sa credem ca e f important pentru el. Prin urmare il aprobam cu un daaaa lung si este foarte fericit ca il intelegem, deoarece ne raspunde cu un zambet larg din toata inima. Isi canta inainte sa adoarma si nici nu-ti dai seama cand adoarme, instant :D. A cunoscut deja o multime de oameni dragi noua si se pare ca-i sunt si lui pe plac, iar din 18 Ianuarie se numeste, oficial, Alexandru. La multi ani minunea mea! Sunt atat de fericita ca sunt mama ta!  3 Februarie, 3 luni de cand suntem 3 :)