miercuri, 29 decembrie 2010

Amintiri de peste an(i)

Amintiri de peste an

 

A venit 2010 prin zapada, ne-a gasit printre prieteni si asa cum se cuvine, cu bucate delicate pe masa, un vin bun, ceva rosu pe dedesubt si multi bani in buzunar.  C-asa se spune, sa astepti noul an cu usa (sufletului) deschisa si cu banii pregatitisa-I cheltui, dar numai cu veselie.  

Si-am ajuns sa mai tragem o linie acum, tot pe zapada, asteptand un nou an sa vina pe la noi, de sarbatori. 

Ce-am avut? Ce-am pierdut? Pe cine-am mai cunoscut? Ei bine fiind anul nuntii noastre religioase in primul rand, am avut de experimentat lucruri noi, multe-am avut de invatat, dar cel mai important ramane faptul ca primul pas serios in viata l-am trecut cu brio, impreuna.  

N-a fost totul lapte si miere, dar cum ne-am invatat deja, surprizele extraordinar de placute au venit de la cine nu ne-asteptam, iar cele neplacute tot de la cine nu ne-am fi gandit macar … 

Conteaza insa rezultatul:  am reusit sa cladim un moment de neuitat iar dupa atata timp trecut de-atunci pot spune ca am aflat deja ca evenimentul nostru va ramane intiparit in inima multor prieteni care ne-au fost alaturi. E cea mai mare realizare a noastra pe anul 2010. S-a scris, deci ramane scris!

Apoi am fost in (mini)luna de miere, cu prieteni dar si cunostinte noi, i-am cunoscut pe George si Georgiana, care avusesera si ei nunta in acelasi weekend cu noi J.

duminică, 26 decembrie 2010

8 Months since we married


De Craciun a nins cu sarbatoriri ...
Craciun impreuna, 8 luni de casatorie impreuna, zi de nume impreuna :)


La multi ani impreuna !






vineri, 24 decembrie 2010

38JPZH sau Un miracol de Craciun


Sa fi blocat in Londra suna ca-n filme. Am auzit pe multi care-si doreau sa-si petreaca sarbatorile de iarna in Londra. Am fost la Londra( e-adevarat, vara), e superba.
Povestea asta insa nu este despre frumusetile Londrei. Este povestea "blondei noastre" si spun asta doar prin prisma faptului ca are o culoare de par superba. Noi avem cateva "blonde ale noastre" dar numai una a ramas blocata-n Londra inainte de sarbatori. Defapt ce se-ntamplase? Si-a luat Blonda lumea-n cap si si-a propus sa-ncheie anul asa cum l-a inceput: colindand lumea. Numai ca atunci cand a fost vorba de-ntors, s-a'nzapezit; la Londra.
Au inceput sa sune telefoanele, prietenii: blonda e pe Heathrow, i s-a anulat zborul spre casa. Ce facem? Doarme-n aeroport, pai ce sa faca? I-am face rezervare la un hotel, dar cine stie pe ce perioada, si-apoi tre' sa fie motz la aeroport cand se da strigarea pentru zboruri. Trecu asa o noapte, intre timp( sa nu zici ca nu-i norocoasa) s-a imprietenit cu niste concetateni (ploiesteni!) care s-au oferit sa imparta cu ea greaua asteptare. O data a avut si Blonda noastra prioritate la zbor si a fost reprogramata la primul zbor(luni) care ... s-a anulat.
M-am pus pe "vanat avioane". Stiti cate numere de tel de la British Airways de Romania gasesti pe net? Fix 1, care evident, era la fel de blocat ca si compania cu pricina.
Nu se poate, sun la Otopeni, sa trag pe cineva de limba ce pot sa fac in cazuri disperate. Mai aflu un numar de la British, sun, raspunde. Emotie! Nu va suparati, am si eu o prietena blocata in Londra, pe Heathrow, cum facem s-o aducem acasa?
"Vocea " cauta : "Imi pare rau, pentru azi nu mai e nici un zbor" idem pentru 21,22 si 23. Va rog uitati-va mai departe. Si uite-asa, primul zbor spre Bucuresti era pe 24, cu escala in Paris. "Blondo, vezi Parisul!" "Uat? Nu e zbor direct? Eu vreau zbor direct!". Doamne, ce-am facut, am programat-o la un zbor pe care nu-l vroia. Nu-i nimic, se poate anula. "Anulez?" "MNu". Asta e, s-a resemnat, practic nu exista alt zbor direct sau indirect care s-o aduca acasa.
Zice Blonda: "poti sa suni la Blue Air sau Wizz, poate au ei vreo cursa mai devreme".
Incerc la low cost-uri, sunt curse dar costa si nu e low deloc(ex. la Wizz Air biletul costa in banii nostri cam 1700 lei). Plus ca trebuia sa schimbe aeroportul. Nu e bine.
Dupa 2 zile de presiune la British aflu ca se poate rerouta zborul prin Tarom, care s-o aduca la Bucuresti fara costuri suplimentare, ca-n asemenea situatii se practica. Pfa, si-acuma spun?!

Sun: "Stiti, am o prietena blocata in Londra pe Heathrow, in tranzit, cu bagaje pierdute si fara bani, ca n-avea-n plan "concediul" asta. Cum facem?". "Vocea" care de data asta era de barbat, imi zice: "Imi pare rau, pentru astazi nu sunt locuri...dar avem destule locuri pentru 26 Decembrie, cursa 392, direct spre Bucuresti" . Stati asa sa vb cu Blonda; care intre timp era supersaturata de British care isi anula in continuare cursele spre Bucuresti. Ok, rezervam la Tarom. De data asta am pus-o pe ea direct sa sune la British si sa aranjeze transferul la Tarom. Bun, dam cursa de British prin Paris pe cursa directa cu Taromu'.
Juma' de zi a figurat Blonda noastra cu doua rezervari, si cea din 24 (prin Paris) si cea din 26 cu Taromul. A doua zi sun la British sa-ntreb care-i treaba. "A, bine c-ati sunat, ca trebuia sa se faca anularea rezervarii din 24 si emis biletul pentru cursa de Tarom, stati asa ca rezolvam imediat". Ok ... mai trece o zi asa ... Blonda resemnata, isi aranja coafura sa petreaca Craciunul pe Heathrow sau pe unde s-o mai nimeri.
23 Decembrie dimineata :"ce faci Blonda, dormi? Hai scoal' c-avem treaba". Habar n-aveam ce va urma. Stiam ca vreau sa sun la British sa intreb cum procedez sa primeasca fata cazare la hotel macar de Craciun. Dar, surpriza. Tocmai aflu ca e un loc pentru zborul de azi, cu escala la Bruxelles.Stati asa, va rog, sa-i tastez prietenei mele:

Eu:"Blonda, zbori azi, escala Bruxelles, vrei?"
Blonda: "Aaahm, stai ca m-ai luat rpd, stai sa vad, aaahm, nush ce sa zic, direct nu au?
Eu: mai e 1 loc
Eu: pot sa-ti rezerv locul si sa ramana si ala de pe 26
Eu: te duci la aeroport si zbori azi. Daca se anuleaza, zbori pe 26
Blonda: sigur???? ramane si ala din 26 daca nu pleaca?
Eu: Da
Ea: stai o secunda... esti in tel cu ei?
Eu: da
Blonda: deci raman si cu ala daca nu pleaca?
Eu: da
Blonda: ok
Eu: stai k cre' ca s-a luat
Eu: stai
Blonda: apare cu intarziere
Eu: ce apare cu intarziere ?
Blonda: zborul
Eu: cat? ce intarziere?
Blonda: deocamdata 7 min
( 7 minute!!!??? a luat-o razna Blonda mea, ea astepta de 7 zile si avionul asta avea 7 minute intarziere)
Blonda: ..bine hai k vreau" ...
Eu: eh s-a dat locu'. Asta e, tre' sa te hotarasti repede.
Blonda: N-a fost sa fie pentru mine.


Bineee.


Speranta insa prindea aripi, adik cum adik aparuse un loc intr-un zbor pentru azi? Inseamna ca mai poa' s-apara. "Haideti, va rog, vedeti poate la alte zboruri, verificati va rog si la Tarom, acuma daca tot stim ca se poate...":). "Vocea" a fost foarte binevoitoare, numai ca toate zborurile erau ticsite.
Imi pica fisa ca stiu pe cineva de la Tarom si sun sa-ntreb poate aflu ceva interesant. Aflu doar ca persoana respectiva are niste prieteni care s-au aflat fix in aceeasi situatie ca Blonda noastra, numai c-au luat TGV-ul spre Paris, urmand sa ia alt tren spre Ungaria si tot asa pana-n Romania, iar alta pereche au luat vaporul pana-n Norvegia urmand sa zboare de acolo... Imi spune domnul" Acum depinde ce ruta ocolitoare e dispusa prietena dvs sa agreeze" Pfa! :))))) in gandul meu : Blonda mea?!! Poate cu vapor direct pana la Ploiesti!. Bine, multumesc zic si fac cale-ntoarsa la British.
"S-a mai eliberat ceva? Stiti, prietena mea..." "Imi pare rau, toate locurile sunt blocate, totul e full si fara sperante prea mari de eliberare" ... As mai putea sa-i aranjez ceva, dar prin Istambul ...
Eu: mi-a zis ca are un zbor de Craciun prin Istambul
Blonda:exact la turci vreau
Eu: aasta i-am zis si eu
Eu: deci daca stai placinta-n casa si nu te descurci de bonuri, de mana mea te bat


Ma-ntorc la telefon..... si-acum urmeaza piesa de rezistenta, ce-mi vine mie sa-i zic: " nu vreti sa va las numarul meu de mobil si imi dati si mie un semn daca se elibereaza ceva?" ."Vocea", care trebuie sa spun ca a fost nu doar rabdatoare dar si binevoitoare accepta propunerea mea, fara sa-mi faca promisiuni prea mari.

Revin la Blonda :
Ea: normal sunt liste de 5-6-10 pasageri bagati in plus sau ca rezerva...
Ea: sa ma bage si pe mine
Tot Ea: stau in buda pana la buc

Eu: Ce faci?
Ea: Imi usc parul
Eu: Esti fenomenala, esti in Londra si ziua in amiaza mare tu te speli la cap. Du-te la shopping. British ti-a pierdut bagajele, te duci, iti iei tzoale si trimiti chitantele sa ti le deconteze. Te-mbraci de la Moshu' British.
Ea: stai ca imi usuc parul, il indrept.
Ea: sa fiu frumu
Ea: si ma duc sa caut prin gunoaie
Eu: te-ai scos de-un concediu-n londra si tu stai si plangi
Eu: esti ingrozitoare
Eu: mai stai si sa-ti indrepti paru
Eu: tunde-l
Ea: Nuuuu. ma apuca depresia cand ma vedeam in oglinda
Eu: du-te si tu la coafor in Londra. le zici astora ca te manca capatzana. Trebuia sa te duci
Eu: iesi fato pe strada, o mai fi si lume vesela, auzi la ea, in Londra in plina zi ea-si intoarce paru acasa
Ea: acu sa imi usuc pletele. ca nu pot pleca cu capu inghetat
Eu: ia-ti la tine toate cele, k daca gasesc zbor sa te duci direct la aeroport
Ea: iti dau un semn. in pauza de uscat.
Eu: blondo, de n-oi veni tu maine acasa ... :))
Ea: :)))))
Eu: sau zi pe unde mai vrei vreo doo zile


Imi suna mobilul: "Mihaela? Sunt de la British, incredibil dar tocmai mi s-au eliberat 3 locuri la Tarom azi, dar trebuie sa-mi spui ACUM daca-i luam prietenei tale"
Da, clar!
Vocea: E la 16:25m ajunge sa-l prinda?
Eu: Daaa, trebuie!
Vocea: Ok, stai sa fac repede ticketul. Ok, deci cursa 392, pleaca la 16:25 de pe Heathrow si aterizeaza la Bucuresti la 21:45.
Eu: Zbor direct! Perfect! Multumeeeeesc!

Intre timp, pe mess:
Buzz !!!
Blonda: Da
Eu: pleci axzi
Eu: stai aici
Eu: tarom
Eu: direct
Blonda: uat??? (cre' c-a scapat feonul din mana)
Eu: 16:25 , ajungi?
Blonda: da
Eu: 392, tarom, deci
Blonda: da
Eu: astazi, la ora 16:25 zbori
Blonda: tu vb serios?
Eu: sa fii la aeroport cu doo ore inainte
Eu: da
Eu: nu vrei?
Eu: zii
Blonda: okkkkkkkkkk
Blonda: bag mare
Blonda: sa ma usuc
Blonda: daaaaaaaaa
Blonda: vreauuuuuuuuuuuuuuuu
Eu: la 21:45 ajunge la otopeni
Blonda: ok
Eu: vorbeste cu cineva sa vina sa te ia
Blonda: da
Eu: sau zi-mi mie pe cine sa sun
Blonda: stai ca acum ma duc sa vb cu adi
Blonda: sa ma duca
Eu: hai
Eu: cat e ceasu la tine ?
Blonda: 12:17
Eu: ajungi
Eu: pleci acum
Blonda: da
Blonda: ajung
Eu: nu mai sta, k e si drumu varza
Eu: da
Blonda: hai sa-mi usuc paru
Eu: ?
Eu: hai mah k m-ai omorat cu paru ala
Blonda: in 15 min plec
Eu: pune-ti fes
Eu: bine, strange facturi pe drum
Eu: gata, ti-a aparut si cursa
Eu: te duci direct la tarom
Eu: cursa 392
Blonda: term 4, da?
Eu: 16:25 decoleaza
Eu: da, T4.


Deznodamant:

25 Decembrie sau mai bine zis in ziua de Craciun : Ce faci Blonda? Ti-a adus Moshu' tot ce vroiai? "Pai, cel mai important, m-a adus acasa!" :)



P.S.

Personajele acestei povestiri NU sunt fictive( Blonda, pe numele ei adevarat Cristina). Orice asemanare cu realitatea este mai mult decat reala.


Morala :
Sa ai intotdeauna bagajele pregatite, k nu stii niciodata cand pleci pe undeva.
Nu astepta nimic de la nimeni, ajutorul va veni oricum de la cine te-astepti mai putin.
Nu ramai dator neaparat celui care te-a ajutat intr-o situatie disperata, ci fata de cineva care va fi la un momentdat intr-o situatie asemanatoare si pe care il poti ajuta la randul tau.



Intotdeauna trimitem mesaje de sarbatori, in care ne uram sanatate, sa fim alaturi de cei dragi, sau mesaje in care vorbim despre lumina sarbatorilor sau miracolele care se intampla de Craciun. Insa in acelasi timp spunem ca suntem prea mari sa mai credem in Mos Craciun si in minuni ... Ei bine eu cred ca suntem prea mici ca sa intelegem inca foarte multe lucruri. Sarbatorile intr-adevar sunt luminate datorita fortei cu care ne dorim sa fim alaturi de cei dragi de sarbatori. Miracolele se intampla atunci cand iti doresti foarte mult ca ceva sa se implineasca si mai ales cand vrei sa faci o fapta buna.



Craciun fericit !!!


joi, 23 decembrie 2010

Abia astept!


Imi ard obrajii si am un nod in gat de emotie. Extraordinar cum sarbatorile de iarna nu tin cont de criza economica sau politica. N-am bani, dar tot am reusit sa cumpar cadouri pentru cei dragi. N-am timp, dar tot am reusit s-ajut pe cineva sa ajunga acasa.

Si-abia astept sa vina sarbatorile, fiindca, programat sau nu, ne vom vedea cu totii, rude si prieteni. E un fel de cod nescris. Nu mai exista "ne vedem zilele-astea"( chiar daca asta inseamna si 350 zile), "hai ca vedem noi cum facem sa ne vedem"( dar nu prea ai cum sa faci fiindca ai un program fix, cu multe ore peste acel program "fix"), "ne vedem dupa 25 ca sunt prinsa cu declaratiile". S-a dus cu toate cliseele astea si ne vedem fix pe 25 cand uite nah, motiv de bucurie, toata lumea a uitat de dandanale, de programe si de tabieturi. Ne vedem pe la fiecare, stam de vorba langa brad si ne bucuram de cadouri. Doamne, n-ar putea sa fie mai des Craciun? Caci uite cum uitam de problemele cotidiene si ne gandim doar la noi si-ai nostri, la sufletele noastre, bem un vin fiert sa ne mearga la sufletel. Mancam o pastrama, un sorici cu sare sau, dupa caz, un file de peste :). Cu legume la cuptor. Ce mai conteaza? Suntem cu totii langa brad, ne masuram din cap pana-n picioare si descoperim diferentele fata de anul trecut: "Aham, nu ne-am vazut cam de multisor, sper totusi sa-ti vina cadoul pe care ti l-am luat" :D


E frumos rau in casa, langa bradul impodobit ochi cu de toate si masa impodobita si ea la fel de diversificat ca si bradul.


Ei ... si iar m-a napadit melancolia ... despre iarna mea la tara. Pe vremea cand vacantele erau vacante in toata regula, la tara taiau porcul. Nu ca mi-ar fi placut ritualul, in nici un caz, dar pe vremea aia chiar credeam ca pentru asta exista porcul, sa fie taiat de Ignat. Dar tot nu-mi placea. Ma-nchideam in casa, dadeam la pick-up-ul la maxim, imi acopeream urechile cu mainile si tipam si eu cat ma tineau busogii. Ca sa nu aud ce se-ntampla afara.

Nu dura foarte mult timp si, cand ieseam din casa, barbatii deja il pregateau de pomana... pentru ca urma pomana porcului. Mirosul de tuica fiarta in combinatie cu soriciul si aburii de la sarmalute nu se compara cu mirosul niciunui magazin de carne. Chiar daca pe atunci nu-l verifica nimeni pe "Ghita" de diverse boli moderne. Ghita era perfect sanatos si se sacrifica in fiecare an in sanatatea noastra.


In sfarsit, abia astept! Am impachetat cadourile si ma uit la ele si le tot aranjez si-asez si-abia astept sa le daruiesc, sa vad bucuria pe fetele celor care le primesc.

Si-abia astept sa simt spiritul Craciunului ...dar stii cum? Abia astept! :)





vineri, 10 decembrie 2010

Iarna la Boţesti

Toamna a plecat demult, afara ploua cu fulgi mari … ce inseamna pentru mine iarna? In nostalgie inseamna vacanta, derdelus, sania de lemn a unchiului Gica, data pe talpici cu ceara ca sa alunece mai bine, haine groase inghetate sloi si care pastrau forma corpului chiar si dupa ce le dadeam jos de pe mine, sunetul pridvorului de lemn cand bocaneam tare pana ajungeam in casa, soba cu lemne de care ma lipeam cu totul ca sa dezghet ce-a mai ramas pe sub hainele inghetate….
Pe-atunci nu imi faceam griji ca ninge prea mult, ca se-nchid drumurile, nu mai circula trenurile sau avioanele. Bucuria crestea direct proportional cu stratul de zapada.
Nu stiu ce-ar fi insemnat iarna fara “iarna la tara”. Mereu imi repet cat de norocoasa sunt ca am trait asemenea momente. Acum mi se pare ca o viata paralela. Ma transcriu total intr-un alt univers.
Un univers in care iarna miroase a lemne de foc incingand soba de teracota. In care ne strangeam cu totii la o masa mica de lemn, pe scaunele de lemn ( scaunul meu era singurul rotund, “ca sa nu-mi turtesc fundul” ). Intotdeauna aveam povesti la masa si, oricat de pretentioasa am fost la mancare, abia asteptam sa ma bat cu toti pe bulzul aburind. Maica taia mamaliga cu ata iar ciorba o mancam din farfurie eu, fiindca eram “orasanca”. Niciodata gustul mancarii n-a fost mai adevarat decat acolo, cu totii stransi in cuinie la Maica.
Maica, era pe-atunci mama mamei mele. Bunica mea, dar asa am obisnuit sa-I spun: Maica. Vacanta de vacanta devenea din ce in ce mai mica de statura (asa cum o vedeam eu), o femeie slabuta dar puternica, pe care toata viata mea am cunoscut-o imbracata in straie populare, cu ie, fota si bete. Cu basmaua care-I acoperea parul lung impletit si, in ciuda varstei, foarte putin albit. Mai deloc. Maica mea avea parul saten si un ten frumos, aproape neted, de invidiat. Radea cu pofta, avea o voce melodioasa chiar si cand era suparata. Pentru mine a fost exemplul adevarat al omului admirabil de simplu dar cu toata viata in spinare. Permanent avea treaba. Daca nu era la fan era la sapa, daca nu era timpul de sapa era la cules, iar cand nu era nici timp de cules torcea lana, instala razboiul si tesea macaturi sau perdele sau ce se mai gandea ea sa faca zestre la fete si la baiat.
“Mamaie, ai grija sa nu te pape cocosu'! “. Aveam un cocos mare in curte si stiam ca e foarte tzantzos si periculos, eu fiind mai de la oras, stateam pe sala si supravegheam toate animalele de acolo. Cand am crescut deja imi placea sa vorbesc in jargonul tinutului : “Ai inchis fa vacile?” ( a se citi “fa” cu a de la aer) … Cand ma aducea unchiul meu la inceput de vacanta si mai lua pe catecineva in masina, eu ii atrageam atentia ca nu sunt taranca, eu sunt Mihaela de la Ploiesti. Dar cand vin la tara imi place sa vorbesc ca la tara.
Un scartzit lung si-apoi o poarta grea de lemn trantita – erau semnalul ca a intrat cineva in curte. Cand reveneam, de fiecare data imi parea ca acolo timpul a stat in loc cand am plecat si a repornit odata cu intoarcerea mea. Pe portita mica de langa putz apareau copiii chicotind si strigandu-mi numele. Se stia, a inceput vacanta, toti (4) eram acolo: Nanus, Dan, Emil si cu mine.
La tara l-am cunoscut pe Mos Craciun si tot acolo s-a naruit acest mit, cand l-am zarit pe geamul casei pe unchiulmeu imbracand pe dos cojocul mamei. Pe de-oparte ma bucuram caci Mos Craciun e unchiul meu ! :). Glumesc, defapt oricum eram linistita si ma gandeam ce fericita sunt si ce trist ca ceilalti copii nu il au pe Gica. Desi am incercat sa-I spun, cred ca nici acum nu realizeaza cat de mult a insemnat el pentru mine in tot acest timp.

Am uitat sa zic ceva de Contzu. Era si el un copil deja foarte batran, nu putea sa mearga cu picioarele lui si-avea de cand il stiu doua carje. Avea o casa izolata langa coasta, in care statuse multi ani cu mama lui, apoi a ramas singur. Nu facea altceva decat iesea la drum si statea exact unde coteste drumul pe langa casa noastra ca sa mearga mai la deal, statea si se uita la cine trece. Existenta lui nu o putem uita, el era mereu acolo si zambea tot timpul mai ales cand il intrebai cate ceva. El era Contzu, nu deranja pe nimeni, nu facea galagie, cred ca era foarte timid si a imbatranit asa, copil timid. Dar un personaj din amintirea mea. La fel ca si Tzatza Viorina de peste drum, Tzatza Tola, Nea’ Ion, Tzatzica, Nea' Neculae Brebu, Tanti Aurica si Nea’ Ionel. Toti erau “batrani” inca de cand eram eu mica.

Noptile de iarna erau cufundate in liniste, iar de sarbatori veneau copiii din sat cu colinde si cu Plugusorul. In drum, in dreptul casei, era un stalp cu un bec, cum nu erau prea multe pe-atunci. In lumina lui, tot ce se intampla afara era ca un spectacol pentru mine. Acum mai vad asa ceva doar la televizor cand mai scapa vreo emisiune cu traditii ….
Daca ar fi sa schimb ceva ar fi momentele in care plecam si, cat era dealul de lung pana davale, Maica statea in mijlocul drumului si o mana o flutura in vant si cu cealalta isi stergea lacrimile. “De ce plangi Maica?” Nu stii ca vine imediat urmatoarea vacanta si ma-ntorc? Abia astept” .

M-am intors si acum, in noiembrie, dupa mult prea multi ani … Vacantele s-au dus si odata cu ele s-a inchis si Universul meu paralel. In mintea mea totul e asa cum l-am lasat. Am regasit casa, un pic mai batrana si ea, magazia mare, cuinia, grajdul si ceairul. Vad cu ochii mintii oamenii pe care-I stiam mereu acolo. Coasta pe care cautam iarna vizuini de vulpi, drumul pe care l-am urcat si coborat de mii de ori si constat acum ca toate amintirile mi se imbulzesc in minte si defapt nu prea mai pot scrie nimic, pentru ca tot ce-mi amintesc imi apare pe retina si, prin ochii mei dac-as putea, v-as lasa sa vedeti franturi nepovestite din iernile mele de la tara.
Cred ca iubesc sarbatorile cu atat mai mult cu cat imi aduc in minte de fiecare data sentimentele pe care le-am trait de mica iar spiritul sarbatorilor e defapt spiritul oamenilor pe care i-am avut intotdeauna aproape si inca ii mai simt, mai ales in preajma Sarbatorilor. Impreuna cu cei cu care imi petrec acum sarbatorile.


Si sa nu uitam ce este cel mai important, de Craciun s-a nascut Iisus ! De aici avem pacea, credinta, dragostea si speranta. Sa ne incalzim putin sufletul! Sarbatori fericite ! :)

joi, 25 noiembrie 2010

7 Months since we Married

In 7 luni, de 7 ori am aniversat 7 zile care ne-au readus in minte o zi speciala.
O zi in care inimile noastre amandoua s-au potrivit sa bata ca una singura.

marți, 23 noiembrie 2010

8 Noiembrie 2010




Da da, o zi minunata! Prima zi de concediu pe "Island of the blessed". Si chiar am fost blessed sa am o surpriza de ziua mea. Lucrurile s-au intamplat cam asa: era seara, eram cu totii cu gandul la ce bunatati ne-au mai pregatit bucatarii ... sa ne grabim sa ocupam o masa pe terasa ... Urcam si toti ne indreptam spre singura masa neocupata; pe masura ce m-apropiam am observat ca era mai aranjata decat celelalte mese, mai cu motz, cu o sticla de sampagne intr-un suport iar pe masa un biletel pe limba lor care insemna rezervat. Stresata cum sunt le spun celorlalti ca e ocupata, nu ne putem aseza, oamenii cu tupeu se apropie toti 5 de masa si impart locurile... zic: sa vezi ce ne bat astia obrazul ca ne-am asezat la o masa rezervata( tot ce spun a trecut prin mintea mea in cateva fractiuni de secunda). Ii vad "pe-ai mei" ca zambesc linistiti si se aseaza si incep sa "simt" izul unei conspiratii de zile mari. Pfaaa, n-am avut in viata mea asa o petrecere surpriza. Curat surpriza!

Doi chelneri frumos echipati se-apropie de masa cantand in traducere libera La multi ani, deschizand in acelasi timp sampagnia. Poc poc, hai noroc! :) Frumos moment, io-s timida de felul meu dar de data asta nici n-am mai avut timp sa reactionez, simteam doar ca toata lumea se uita la mine :))).


Foarte frumos! Frumoasa surpriza, complot reusit.


Dar asta n-a fost tot. Doar ce-am apucat sa ne facem siesta ca aud iar glasurile chelnerilor si se face lumina :) Doua lumanarele sclipeau scotand la lumina un apetisant tort si asteptau sa-mi indeplineasca o dorinta ... mmmm. Un deliciu de tort.



Pe final de scriere multumesc sotului pentru organizarea a inca un concediu minunat, multumesc prietenilor pentru un surprise party total reusit si multumesc in acelasi timp tuturor celor de fata pentru felul cum m-au facut sa ma simt in acea seara.


Complici : Elena, Constanta, Vio, Stefan.

Toamna, vara, toamna in Noiembrie 2010
















Saptamana trecuta a batut vant de Fuerteventura... Vant alb, de Sahara. A fost frumos, am prins vreme buna, cativa norisori dar fara ploaie si numai buni cat sa nu fim arsi de-a dreptul de soare, caci noi ne-am dus ca hamesitii , in noiembrie sa stam la soare cat e ziulica de lunga:); ma rog, mai putin eu, care nu ma prea omor dupa statul la bronzat din cauza de pigment, pe care-l am dar imi cam lipseste cu desavarsire( eu prefer sa spun ca am piele de calitate, nu se innegreste, nu se deterioreaza) :D.

Concediul pe o insula lipsita de conationali e cel putin o relaxare binevenita. Fara strigate de/la copii ( a nu se intelege ca nu erau copii, dar parintii nu erau robotei stresati si urlatori la fiecare gest facut de copil iar copiii erau enervant de ascultatori, chiar daca majoritatea dintre ei nu erau la varsta vorbirii- genul de copii care te incurajeaza sa ai si tu cel putin un exemplar)

Evident, cel mai mult m-a impresionat plaja, fluxul si refluxul, am fost de 3 ori intr-o zi la plaja aia imensa si parca gaseam alt ocean.... Paradis in orice moment al zilei.

Cand am facut primul pas pe insula nu stiam daca inca ne e frig sau incepem sa ne dezmortim, cred ca mai mult de teama nu ni se parea destul de cald pentru hainutele sumare pe care le pregatisem. Vremea insa a trecut cu bine testul, peisajul partial asemanator cu Tenerife, in plus cu portiuni de nisip alb specific Saharei ... Zambesti tamp tot drumul, nu-ti vine sa crezi ce vezi.







In Pisa vremea a fost ploioasa atat la dus cat si la-ntoarcere, parerea mea e ca acolo a plouat tot timpul cat am fost plecati pe insula, cam mohorata vremea, dar vanzatorii ambulanti foarte pregatiti sa faca fata turistilor cu umbrele pe masura.





Dar Florenta( aka Firenze) ... m-am indragostit. Mi-am regasit acolo placerea de-a admira si cladiri si strazi si ce vedeai pe strada. Atata bun gust vazut si pe strada si in magazine n-am mai vazut de mult( recunosc ca in ultima perioada nici n-am prea frecventat magazinele). Cred ca cel mai mult m-a impresionat ca am vazut si altceva inafara de chinezisme. Adica am avut ce admira, chiar daca nu m-am avantat la cumparaturi ca deh, bunul gust costa pe masura, o pereche de cizmulite dragalase m-ar fi usurat de 249Euro daca i-as fi avut. "Pele pele" si pe fata si pe dos, cam dragutze ele ...
Dincolo de atractiile specific feminine ;)) mi-au placut toate stradutele, cladirile, atmosfera de acolo, apusul cazut peste Ponte Vechio...sublim.



Cred ca s-au adunat destul de multe locuri unde as spune fara retineri ca m-as mai intorace macar o data!




miercuri, 3 noiembrie 2010

Scrie si mergi mai departe !


Nu am fost intotdeauna fericita. Nu am fost intotdeauna DOI. Nu am avut intotdeauna puterea imediata de a da pagina si a merge mai departe. Dar cum spune proverbul "ce nu te omoara te intareste", am avut o gramada de timp la dispozitie sa experimentez tot felul de stari, de trairi. Si mai multe forme de singuratate.

Nu am tinut cont de sabloane si am incercat sa definesc singura ce mi se-ntampla. Asa am invatat ca raul e un bine scris invers, ca exista stari de fericire inexplicabila in diferite momente, in care as fi putut fi trista radical fara sa am un motiv anume.



Exista o fericire simpla.

De dimineata mergeam spre servici si am trecut pe langa un barbat sprijinit intr-un picior si-o carja. Si-am avut un sentiment egoist de fericit ca pot merge. Chiar daca era ceata si putin frig. Merg! ma durea putin burta dar peste 4 zile plec in concediu unde-o sa pot sa alerg fericita pe o plaja insorita. Chiar daca azi e putin ceata...



Exista o fericire aleasa.

Am fost odata singura-n doi. Si-am ajuns la concluzia ca mai bine singur intr-unul decat singur in doi. Am reusit atunci sa dau pagina si sa merg mai departe. Si de-atunci in fiecare zi soarele a stralucit si iarba a fost mereu verde si-a doua zi. Pentru ca am avut nevoie de puncte de referinta oarecum fixe dar extrem de importante. Depinde la ce te raportezi. Daca te raportezi doar la tine s-ar putea sa nu mai poti vedea soarele din cauza problemelor pe care le ai.





Cel mai greu cred ca mi-a fost cand toti din jur, cunoscuti sau mai putin cunoscuti imi spuneau :"trebuie sa fii tare". Cred ca habar n-aveau nici ei in ce consta acel " a fi tare". Tie ti se rupe inima-n doua ... a fi tare inseamna sa pastrezi bucata cea mai mare? Sau ce ? Toti pleaca iar tu ramai uitandu-te in oglinda pentru a te simti mai putin singura.





Am incercat sa-mi dau seama unde sta totusi puterea mea de a merge mai departe.

"Pentru a putea castiga ceva in viata trebuie sa te impaci mai intai cu ideea ca deja ai pierdut totul! "

Poate pentru ca intotdeauna trebuie sa avem niste puncte de referinta fixe, care ne invata ca indiferent ce se intampla azi, soarele va straluci si iarba va fi din nou verde. Sa inveti sa pui punct si s-o iei de la capat. O viata nu e un singur rand intr-o poveste, ci mai multe. Incearca sa nu amesteci randurile, bucura-te de fiecare moment la timpul lui. Povestea merge mai departe.






p.s. Pentru Monica si Cristina : Asteptarea merita, iar atunci cand vei fi gasit ceea ce asteptai, vei putea sa te bucuri cu toata fiinta ! :) }{




luni, 25 octombrie 2010

Sase luni frumoase :)


Si cum spuneam, povestea continua. Daca faci in asa fel ca fiecare zi sa fie o sarbatoare, vei pastra mai mult sentimentul de fericire, vei zambi mai mult, vei avea mai putine riduri ! :)

Daca interiorul se reflecta in exterior cu siguranta devenim din ce in ce mai tineri si mai frumosi, adunand sarbatoare dupa sarbatoare si bucurandu-ne de fiecare moment.


Curand o sa renunt la scris :))). Cu cat am mai multe de spus, cu atat am mai putin timp de scris. E de bine totusi ;)


Happy anniversary !!!

joi, 7 octombrie 2010

Las Vegas, dos años después


Daca spun ca tocmai ce-am implinit 5 luni de la casatorie as gresi? Nu.

Dar daca spun ca tocmai implinim 2 ani de la casatorie ... as gresi? Cu siguranta nu.

Si-atunci? :))))))))))) Cine minte? :)

Cum se calculeaza timpul scurs intr-o casnicie? Nu spun c-as cunoaste raspunsul corect. Dar stiu ca in cazul nostru se calculeaza in weekenduri si-n "luni de miere" :)

Mereu simt ca sunt multe de povestit, dar inchei scurt si la obiect. De data asta, 7 Octombrie este ziua noastra dupa 2 ani de casatorie in Las Vegas, City of I DO !!!

Nu pot sa spun mai mult decat ca sper ca urmatoarea aniversare s-o sarbatorim chiar acolo :))))))

miercuri, 25 august 2010

joi, 5 august 2010

Iubesc Romania, e o tara minunata! Pacat ca-i locuita!

Am citit (si) azi un articol, de data asta pe Hotnews, in care o "smartwoman" spunea ca s-a saturat de cei care tipa zilnic ce tara de toata jena avem si nu fac nimic.


M-am enervat ingrozitor. Ma declar printre cei care se vaita (mai in sinea mea, mai cu voce tare) de cum a ajuns traiul in tara asta si vreau sa emigrez. De ce? Pentru ca nu mai vreau sa ma mai vait nici macar in sinea mea.


Pentru ca sunt destul de civilizata ca sa nu arunc gunoi pe strada si nici pe geamul de la bloc. Pentru ca imi platesc toate impozitele in avans chiar, pentru ca "sus-pusii" nostri sa-si vada buzunarele doldora si sa cheltuie cat le pofteste inima si pe ce le pofteste inima.


Pentru ca din salariul meu (mic sau mare, depinde la ce ne raportam) mi se retin pentru "sanatate" destui bani cat as fi putut sa-mi platesc o asigurare de sanatate si/sau de viata si de ce-as mai vrea eu pentru toata familia, dar in schimb trebuie sa am un medic "de familie" care nu-mi cunoaste familia si care nu-mi poate oferi nimic, ridica din umeri spunandu-mi ca "nu mai sunt bani de la CASMB " si ma trimite sa dau bani grei la consultatiile prietenilor lui specialisti. Pai si cu banii pe care i-am platit din salariu cum ramane? Ca pentru spitale ni se cere sa dam sms-uri si se fac teledonuri pentru strangeri de fonduri ...


Pentru ca individual vorbind, nu exista vreo taxa impusa in tara asta pe care sa n-o fi platit fara sa beneficiez de nimic in schimb, macar sa vad ca se intampla ceva de bine in jurul meu, ba mai mult, daca am noroc nu ma injura nici casiera de la impozite si taxe.


Timp in care "educatia" creeaza monstri, tupeul se confunda cu inteligenta iar bunul simt e demodat.

Ce poti face ca individ, simplu om "mediocru" cum spune smartwoman-a in articolul ei, ca sa traiesti intr-o tara curata, in care sa nu fi injurat pe banii tai si prostit pe-aceeasi bani plus o stampila, ca te mai duci si sa votezi in buzunarul cui o sa platesti toate taxele pentru urmatorii ani; Zic: ce poti face? Emigrezi. Caci tot Dumnezeu a facut si "restul lumii" ... si sincer prefer sa ma simt strain in alta tara decat strain in propria-mi tara.


Probabil ca "smartwoman-a" care s-a vaitat in articolul ei isi merita traiul din Romania si sincer imi doresc sa nu-si schimbe niciodata alegerea de a ramane in Romania, chiar si in concediu. Ca doar de-aia imi doresc sa plec.



luni, 26 iulie 2010

3 Luni si-o zi


3 Luni si-o zi cu soare au trecut si-or sa mai treaca, de la ziua ce cu drag amintirile ne leaga.



La multi ani pentru noi ! :)

vineri, 25 iunie 2010

2 Months since we married :)




Cat timp a trecut ... ce putin mi se pare, ce aproape simt totul ... O zi frumoasa, o rochita superba, rochita mea de mireasa. Mirele meu cu zambetul pana la urechi, buchetul de mireasa si toate florile, slujba inaltatoare, sala de vis ... dansul nostru ... o poveste de neuitat ! :)









vineri, 18 iunie 2010

Iubitului meu sot

Mi-ai soptit, am zambit, m-ai cuprins in brate, am dansat, ne-am ridicat usor si-am plutit.

E noapte si zi in acelasi moment, e soare... dar luna zambeste-ntr-un colt; se contopesc culori si, pana la Rasarit, o noua zi s-a nascut in aceeasi zi cu tine : La multi ani! :)

joi, 17 iunie 2010

Totul e sa stii ce vrei ... si sa iei !

Azi vorbind cu Lavinia am realizat niste lucruri foarte importante, toate au un numitor comun si anume ca atunci cand eram mica stiam exact ce vreau, ma refer la lucrurile importante. Acum daca stau si caut un pic in sertarele cele mai vechi din memorie, cand eram mica stiam exact ca vreau sa plec din tara, ca vreau sa ma marit si vreau un bebe(cel putin)... cam atat imi vine in minte acum.





Eram pana-n gradinita cand i-am intrebat pe-ai mei ce trebuie sa fac(ce scoli sa urmez) pentru a pleca din tara. Asa ca axa scolara s-a format de-atunci. La mine nu s-a pus problema ca facultatea ar fi "facultativa", atata doar ca atunci cand eram mica se numea "Stefan Gheorghiu". Asadar "ma-ncadrez" la scoala, termin generala apoi liceu apoi facultate( initial era comert exterior, care s-a transformat in managementul firmei pentru ca ulterior sa devina contabilitate. Cumplit! Aveam o colega-n generala a carei mama era contabila. Suna ingrozitor, a fost poate singurul job de care m-am ferit toata viata, bine, inafara de femeie de servici care da cu matura pe strada, caci asa se spunea pe-atunci, ca daca nu faci scoala dai cu matura pe strazi )

Tot pe vremea aceea am stiut exact ca o sa pice Ceausescu! Mama mi-e martora ca, de cate ori refuzam sa mananc zgarciul ala de pe marginea muschiului tiganesc, imi spunea ca o sa ajungem sa mancam numai pieliti si tacamuri de pui. Iar eu ii spuneam sa stea linistita, ca Ceausescu n-o sa mai fie. Afirmatie care inabusea orice alta replica.

Apoi, de mica mi-am dorit un bebe. Cel putin. Un raft din sifonierul meu era cu hainute de bebe si inca mai pastram ditamai carutul rosu in camera. Plus jucarii si un biberon pe care am convins-o pe mama sa mi-l ia cand eram prin clasa a 6-a ca sa beau cacao cu lapte, probabil o frustrare din copilarie fiindca nu m-a hranit cu biberonul. Si nici suzeta n-am purtat, ca sa nu imi faca gura mare si urata. Urata hai ca n-o fi ... mare insa ... hm :))

Cred ca la momentul asta am realizat cate ceva din ce mi-am propus cand eram mica, dar mai am de lucrat si poate ca n-ar trebui sa renunt. Cred ca face parte din lucrurile nescrise ...



p.s.

Cand ma dadeam in leagan in parcul Dero(da, fix in fata fabricii de detergent) si leaganul se ridica avantat sub ochii incremeniti ai matusii, eu tipam cat ma tineau busogii: Hai in Lunaaaaa !!! Hahahahaaaa. Ei nu am pretentia s-o iau mot-a-mot dar probabil ca pot ajunge destul de departe :).

marți, 25 mai 2010

1 Month since We married

Am implinit o luna de la casatoria religioasa, ziua in care am purtat acea minunata "rochita mea de mireasa" :)
La multe luni si La multi ani pentru noi! Multumim :)
Suntem pe drumul cel bun. Ne bucuram in continuare, crestem ca un copacel, ca un copil abia nascut, sarbatorim in fiecare zi prin lucrurile pe care le facem impreuna.

http://www.youtube.com/watch?v=a-Lp2uC_1lg

miercuri, 28 aprilie 2010

Neverending story!




A fost si este, o preafrumoasa poveste. Caci daca n-ar fi fost, n-am fi avut ce povesti.

25 Aprilie 2010 sau Ziua in care am avut aripi. Am zburat fara sa cad, am primit un sarut de la Soare, am atins stele si ce e mai important, Dumnezeu ne-a zambit. Si ne-a primit in casa Lui si ne-a binecuvantat, ne-a servit cu paine si vin si ne-a adus prietenii aproape.

Nu-mi mai aduc aminte exact tot ce s-a intamplat in ziua nuntii noastre, tot ce stiu este ca am avut emotii mai mari decat am putut duce. Daca s-a vazut sau nu, pentru noi este important ca toti cei care ne-ati fost alaturi sa fi ramas cu o amintire frumoasa de la nunta noastra.

Ma voi referi in aceasta scriere la ce a ramas dupa acea zi. Nu am pretentia sa cred c-a fost perfect, sper doar ca toti invitatii sa fi simtit ca ne-am dorit foarte mult sa ne punem noi insine amprenta asupra nuntii noastre. De la alegerea Bisericii si localului, corul din biserica, pana la facliile de la intrarea in local, culoarea salii, aranjamentele de flori si marturiile.

La fel ca la o decernare de premii, tin sa multumesc tuturor celor care ne-au fost alaturi. Stiu ca unii au batut drum lung, unii si-au luat liber pentru luni sau au facut schimb de tura cu colegii pentru a putea veni la evenimentul nostru. Cu siguranta s-au remarcat si viitoarele mamici, care-au venit cu bebelus cu tot la party. Au mai fost micii poznasi, viitorii oameni de nadejde, care s-au dat peste cap pe ringul de dans si au incantat prin dezinvoltura lor de copil.

Multumim Magda si Cristi, prietenii nostri care au renuntat la confortul de invitat pentru a ne filma&fotografia asa cum stiu ei mai bine. Iar eu stiu ca indiferent cat de bine ar fi putut sa ne pozeze/filmeze alti profesionisti, tot n-ar fi putut s-o faca mai bine ca voi! Multumesc ca v-am simtit atat de aproape!

Mi-a trecut prin cap ideea de-a face un making of al nuntii. Cred ca mi-ar lua ceva timp dar nu renunt inca la idee. O sa vedem ce-o sa iasa.

Ma grabesc sa postez, pentru ca vreau sa stiu ca am transmis tuturor invitatilor multumirile noastre sincere ca au contribuit la ceea ce va ramane o foarte bine pastrata amintire:

Nunta noastra.





Multumim :

Adriana si Marius( se stiu ei), care au avut o contributie majora la "intalnirea" noastra

Nasilor nostri : Arleen si Laurent, pentru ca ne-au fost mereu alaturi si s-au oferit din prima clipa sa ne fie nasi.

Katy Tilimpea& Alina - pentru aranjamentul salii, pentru rabdarea si modul cum au facut ca ceea ce ne-am dorit sa fie expus asa cum a trebuit.

Dl. Tilimpea - pentru ca ne-a sprijinit in dorinta noastra de a avea o nunta reusita. Pentru menu-ul reusit si surprizele promise.

Ionela & Dana - coafat si machiaj ( am avut marele noroc sa intalnesc exact persoanele care au stiut cum as vrea sa ma simt in aceasta zi unica)

Camelia Radu - copyright desen invitatie, Andra - desene invitatie, Adina&Calin - editare/paginare invitatie si card-uri marturii.

Il Creatore - rochita de mireasa & accesorii. Karoline - bijou-uri

Aurelian - camasa de ginere :)

Gabriel Marin - pentru ca daca nu era el, nu as fi avut parte de pantofii doriti, care s-au dovedit perfecti pentru aceasta ocazie.

Tuturor rudelor si prieteni, pentru ca ati venit cu inima deschisa si ne-ati inteles emotiile si ne-ati fost aproape in aceasta zi atat de importanta!


miercuri, 17 martie 2010

Fata cu portocale

Azi e 17 Martie. Nu e ziua mea si totusi este :). Este o zi frumoasa, in care astrele-mi zambesc si se intampla numai lucruri bune. Am primit un cadou: O carte. Fata cu portocale.

Este cartea pe care am citit-o anul trecut de la o colega care a venit la mine si mi-a spus din senin:" am o carte pentru tine, trebuie s-o citesti". M-a surprins cu afirmatia ei, nu m-am impotrivit deloc ba chiar mi s-a parut fantastic ca cineva imi recomanda hodoronc-tronc sa citesc o anumita carte. Am fost de-a dreptul curioasa de ce tocmai aceasta.

Este o intreaga poveste cu cartea asta. Spre rusinea mea, mi-a trebuit aproape un an de zile sa apuc s-o citesc. E o carticica mica, portocalie, pe care la un momentdat o purtam dupa mine si citeam in tramvai. Mergeam destul de rar cu tramvaiul si-am inceput s-o plimb si cu trenul cand plecam in weekend la Ploiesti. Si uite-asa am citit 10 pagini in apoape un an si apoi restul de 147 in cateva zile. Am trait efectiv cartea asta, probabil de aceea mi-a fost destul de greu sa trec peste prima parte. Este profunda si consistenta. Este pentru mine. M-a impresionat o data pentru mesajul ei si mai ales pentru ca mi-a fost recomandata de cineva, dintre mii de carti, tocmai asta.



Nici pana acum nu pot sa-mi explic cum a stiut colega mea sa-mi dea o carte care mi se potriveste atat de bine ... si inca nu pot sa cred ca am primit aceasta carte in dar de la colegul meu. Doua persoane aparent distante prin statutul de "colegi" ... si cu atat mai mult mi se pare extraordinar.




Multumesc Camelia si Laurentiu !


miercuri, 10 martie 2010

Dincolo de nori

Intamplarea face ca noi doi
Sa fim amandoi

Dincolo de nori

De ploi si de ceata

Si noi doi, numai amandoi ... sa plutim ... in acelasi destin !

marți, 2 martie 2010

La multi ani de primavara! 2 Martie, 6 ani :)



Primavara asta o impart cu tine:
Un ghiocel mie, un sarut tie,
O raza de soare pentru amandoi;
Totul se imparte la doi si avem dublu din toate.
Asta cred ca trebuie sa fie adevarata fericire!
Evrik ! :)

marți, 23 februarie 2010

Wedding bells !!!

Mihaela & Dorian 's wedding



Ei bine da, a inceput countdown-ul pentru nunta.:) Nuntaaaaa !!! Da, nunta. Pentru ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat ne-a oferit sansa de-a ne intalni in aceasta viata, noi doi, un El si-o Ea, iar din acel moment timpul s-a masurat altfel pentru amandoi.

Si tot asa tic-tac, tic-tac, a venit momentul in care sa facem adunarea tuturor celor care au insemnat si inca mai inseamna ceva in viata noastra. Pentru ca cea mai mare bucurie o ai atunci cand primesti iubire si stii s-o impartasesti, cand primesti apreciere si stii sa apreciezi, cand ai prieteni alaturi si le poti fi la randul tau aproape.

Cu mare bucurie va anuntam ca am ales pentru acest eveniment doua locatii speciale din Ploiesti. Si pentru ca totul se desfasoara ca o poveste, ne-am gandit c-ar fi frumos sa va spunem asa:






P.S. To be continued ... :)

luni, 1 februarie 2010

Toate drumurile duc la Roma

Ei bine weekendul trecut chiar ca toate drumurile au dus la Roma, chiar daca am plecat spre Cluj.
Intr-o seara ma suna al meu sot si-mi spune, printre altele, ca a vrut sa-mi faca o surpriza care poate-o sa-mi placa, poate nu ... dar el s-a gandit sa-mi faca totusi surpriza asta; si anume ne-a luat bilete de avion la Roma. La Roma ??!!! Mi-am dorit de mult s-ajung la Roma, la Vatican, dar acum? Inainte de nunta, cand avem atatea cheltuieli si suntem cu multi bani in cont dar pe credit si ... doh, io- mi bat capul cu cheltuielile si el se gandeste la Roma? Cred c-am fost foarte convingatoare fiindca el mi-a dat dreptate si-a zis ca oricum, nu e mare pierdere, a dat f putin pe bilete, care-au fost 12 euro dus intors ptr amandoi(6eur c-a platit cu cardul dar asta e alta poveste :)))))) ). Atat de ieftine? Da, dar sunt din Cluj! :D
Pentru mine-a inceput zbuciumul, nu stiu daca din cauza ca sunt berbecuta sau din ce alta cauza, dar dupa ce m-am crizat ca o nevasta veritabila am inceput sa ma gandesc la semnificatia gestului. Pentru ca defapt el n-a vrut sa faca un lucru rau dragutzul de el si a vrut sa-mi faca o surpriza placuta si mai ales sa ma scoata din problemele si stresurile mele cotidiene... In plus, nu se face sa-i tai omului elanul cand iti face o surpriza de genul asta !
A doua zi, aceiasi interlocutori la aceleasi telefoane:
Eu, miorlaita, cu vreo 3 tonalitati mai jos decat cu o seara in urma ;)) : si ... cum facem cu Roma, la ce hotel stam?
El: ??!!
Eu: Pai nu plecam la Roma? Biletele sunt inca valabile, ne trebe hotel, ca n-o sa stam in gara 3 nopti, desi ... as face si asta pentru o cauza nobila :)
El: Aaa, pai nu ziceai ...
Eu: Pai ziceam, dar nu pot sa-ti stric surpriza
El: Pai ai dreptate, cheltuim prea mult si nu era momentul ... nu m-am mai uitat dupa hotel daca ai zis ...
Si uite-asa pentru cazarea in Roma am fost eu de data asta cea care a gasit varianta optima (yes!). Eu, care in general n-am rabdare sa caut si sa tot caut.
Prin urmare drumul nostru a pornit spre Cluj si-am ajuns la Roma, cu tot cu varul de la Cluj care-a mers si el cu prietena, ca la asa oferta .... :)).
La Roma toate drumurile duc spre istorie. La orice colt de strada e ceva de vazut, ceva vechi, ceva nou care se potriveste insa f bine cu cel vechi, per total e o metropola istorica inca vie. Roman fiind ma-ntrebam cum rezista ruinele acelea de sute de ani stand in vant si ploaie si au facut fata la cutremure ... e uluitor ce vezi acolo, cate-un gard vechi si cate-o poarta de piatra rasarind dintre cladiri.
Niciodata nu m-am plans de durere de picioare mai mult decat in Roma, niciodata parca nu m-au durut asa de tare poate din cauza ca niciodata n-am mers atat de mult pe jos. Aproape ca ma taram seara spre hotel si tot as mai fi mers. In Roma nu merita sa dormi. Am vazut multe locuri de cate 2 ori, o data ziua si-odata noaptea.
Am fost la Vatican de 2 ori, o data sambata sa vizitam muzeul si-odata duminica sa ne vorbeasca Papa.
Cred ca in Roma ne-ar trebui sa stam vreo 6 luni asa, numai ca sa vizitam tot ce e pe-acolo inclusiv cu abonament(daca exista) la muzeul Vaticanului care e de-a dreptul impresionant( spun asta dupa ce-am vazut Versailles, care este ok) Este altceva, este ceva ce are legatura cu noi, cu inceputurile noastre ...
In Roma intr-un fel ti se pare ca locurile acelea iti apartin cumva, sau ca apartii tu acelor locuri.
Concluzia mea este ca Roma nu este o destinatie pentru luna de miere dar este cu siguranta o destinatie care merita o atentie deosebita.
Cat despre noi, am aruncat banuti in Fontana di Trevi asa ca stiu sigur ca ne vom intoarce in Roma.
Numai ca data viitoare poate o sa-i fac eu sotului surpriza asta :D
p.s. Chiar daca legal suntem casatoriti iar religios urmeaza sa ne casatorim in aprilie a.c., am fost ceruta in casatorie la Bocca della Verita unde pe vremuri se spune ca cei care bagau mana si spuneau o minciuna li se taia mana... Ei bine sotul a ramas intact ceea ce-nseamna ca inca e convins de ceea ce spune ;))

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Cat dureaza Noaptea dintre ani?

31 Decembrie - am revizuit ce-am facut in anul ce e pe cale sa se incheie, am facut repede un calcul daca mi-a mai ramas ceva de platit in 2009, caci se termina si gata, mai aveam ceva de facut cu data de 2009?! ...
Ok, trimit mesaje la rude si prieteni sa nu treaca anul sa nu le urez ce le doresc pentru noul an. Isterie totala cu pregatirile pentru marele Revelion; Unii platesc o avere sa-si petreaca "noaptea dintre ani" intr-un loc anume, de parca ar sta un an intreg acolo.
Dar tocmai asta e ideea.
Zbarnaie telefoanele pe 31 ca sa ne uram toate cele numai de bine si apoi iar zbarnaie la inceputul anului ca sa ne auzim pe noul an. Si vorbim de parca n-am mai vb un an intreg.
Ce se intampla in "noaptea dintre ani" ??? E o poarta care deschide timpul si facem pasul intr-un nou an? Daca pasim intr-un alt an? Adica, daca se deschide intr-adevar o poarta a timpului si avem posibilitatea sa alegem ... la 12 noaptea dorintele se indeplinesc, trebuie sa ai toti banii la tine ca sa treci bogat in noul an, esti imbracat elegant si ai si ceva rosu, sa-ti poarte noroc. Si daca ai apucat sa bei sampagnia inainte de 12 fix si ... hopa ... inapoi in "noul an" de anul trecut. Adica da, in 2009 .... sau 1909?
Cine tine socoteala exact? Cine vede exact cand se deschide Universul si patrundem ca un vartej intr-un nou arc de timp.... Cineva trebuie sa vada. Cineva trebuie sa fie undeva deasupra noastra si ne urmareste toate manifestarile din noaptea de Revelion ...
Noi am vazut de jos, dar oare cum s-o vedea de sus?
Eu o sa postez ce-am filmat noi. Poate citeste Cineva si ne-arata cum se vedea si de-acolo, de sus, caci noi n-am prea inteles despre ce sau cine era vorba... Ce putem spune este ca nu era verde, ci portocaliu... si nu cred ca s-au asortat dupa alegeri ;)