7 Months since we Married

In 7 luni, de 7 ori am aniversat 7 zile care ne-au readus in minte o zi speciala.

O zi in care inimile noastre amandoua s-au potrivit sa bata ca una singura.

8 Noiembrie 2010

Da da, o zi minunata! Prima zi de concediu pe "Island of the blessed". Si chiar am fost blessed sa am o surpriza de ziua mea. Lucrurile s-au intamplat cam asa: era seara, eram cu totii cu gandul la ce bunatati ne-au mai pregatit bucatarii ... sa ne grabim sa ocupam o masa pe terasa ... Urcam si toti ne indreptam spre singura masa neocupata; pe masura ce m-apropiam am observat ca era mai aranjata decat celelalte mese, mai cu motz, cu o sticla de sampagne intr-un suport iar pe masa un biletel pe limba lor care insemna rezervat. Stresata cum sunt le spun celorlalti ca e ocupata, nu ne putem aseza, oamenii cu tupeu se apropie toti 5 de masa si impart locurile... zic: sa vezi ce ne bat astia obrazul ca ne-am asezat la o masa rezervata( tot ce spun a trecut prin mintea mea in cateva fractiuni de secunda). Ii vad "pe-ai mei" ca zambesc linistiti si se aseaza si incep sa "simt" izul unei conspiratii de zile mari. Pfaaa, n-am avut in viata mea asa o petrecere surpriza. Curat surpriza!

Doi chelneri frumos echipati se-apropie de masa cantand in traducere libera La multi ani, deschizand in acelasi timp sampagnia. Poc poc, hai noroc! :) Frumos moment, io-s timida de felul meu dar de data asta nici n-am mai avut timp sa reactionez, simteam doar ca toata lumea se uita la mine :))).


Foarte frumos! Frumoasa surpriza, complot reusit.


Dar asta n-a fost tot. Doar ce-am apucat sa ne facem siesta ca aud iar glasurile chelnerilor si se face lumina :) Doua lumanarele sclipeau scotand la lumina un apetisant tort si asteptau sa-mi indeplineasca o dorinta ... mmmm. Un deliciu de tort.

Pe final de scriere multumesc sotului pentru organizarea a inca un concediu minunat, multumesc prietenilor pentru un surprise party total reusit si multumesc in acelasi timp tuturor celor de fata pentru felul cum m-au facut sa ma simt in acea seara.

Complici : Elena, Constanta, Vio, Stefan.

Toamna, vara, toamna in Noiembrie 2010

Saptamana trecuta a batut vant de Fuerteventura... Vant alb, de Sahara. A fost frumos, am prins vreme buna, cativa norisori dar fara ploaie si numai buni cat sa nu fim arsi de-a dreptul de soare, caci noi ne-am dus ca hamesitii , in noiembrie sa stam la soare cat e ziulica de lunga:); ma rog, mai putin eu, care nu ma prea omor dupa statul la bronzat din cauza de pigment, pe care-l am dar imi cam lipseste cu desavarsire( eu prefer sa spun ca am piele de calitate, nu se innegreste, nu se deterioreaza) :D.

Concediul pe o insula lipsita de conationali e cel putin o relaxare binevenita. Fara strigate de/la copii ( a nu se intelege ca nu erau copii, dar parintii nu erau robotei stresati si urlatori la fiecare gest facut de copil iar copiii erau enervant de ascultatori, chiar daca majoritatea dintre ei nu erau la varsta vorbirii- genul de copii care te incurajeaza sa ai si tu cel putin un exemplar)

Evident, cel mai mult m-a impresionat plaja, fluxul si refluxul, am fost de 3 ori intr-o zi la plaja aia imensa si parca gaseam alt ocean.... Paradis in orice moment al zilei.

Cand am facut primul pas pe insula nu stiam daca inca ne e frig sau incepem sa ne dezmortim, cred ca mai mult de teama nu ni se parea destul de cald pentru hainutele sumare pe care le pregatisem. Vremea insa a trecut cu bine testul, peisajul partial asemanator cu Tenerife, in plus cu portiuni de nisip alb specific Saharei ... Zambesti tamp tot drumul, nu-ti vine sa crezi ce vezi.

In Pisa vremea a fost ploioasa atat la dus cat si la-ntoarcere, parerea mea e ca acolo a plouat tot timpul cat am fost plecati pe insula, cam mohorata vremea, dar vanzatorii ambulanti foarte pregatiti sa faca fata turistilor cu umbrele pe masura.

Dar Florenta( aka Firenze) ... m-am indragostit. Mi-am regasit acolo placerea de-a admira si cladiri si strazi si ce vedeai pe strada. Atata bun gust vazut si pe strada si in magazine n-am mai vazut de mult( recunosc ca in ultima perioada nici n-am prea frecventat magazinele). Cred ca cel mai mult m-a impresionat ca am vazut si altceva inafara de chinezisme. Adica am avut ce admira, chiar daca nu m-am avantat la cumparaturi ca deh, bunul gust costa pe masura, o pereche de cizmulite dragalase m-ar fi usurat de 249Euro daca i-as fi avut. "Pele pele" si pe fata si pe dos, cam dragutze ele ...

Dincolo de atractiile specific feminine ;)) mi-au placut toate stradutele, cladirile, atmosfera de acolo, apusul cazut peste Ponte Vechio...sublim.

Cred ca s-au adunat destul de multe locuri unde as spune fara retineri ca m-as mai intorace macar o data!

Scrie si mergi mai departe !

Nu am fost intotdeauna fericita. Nu am fost intotdeauna DOI. Nu am avut intotdeauna puterea imediata de a da pagina si a merge mai departe. Dar cum spune proverbul "ce nu te omoara te intareste", am avut o gramada de timp la dispozitie sa experimentez tot felul de stari, de trairi. Si mai multe forme de singuratate.

Nu am tinut cont de sabloane si am incercat sa definesc singura ce mi se-ntampla. Asa am invatat ca raul e un bine scris invers, ca exista stari de fericire inexplicabila in diferite momente, in care as fi putut fi trista radical fara sa am un motiv anume.



Exista o fericire simpla.

De dimineata mergeam spre servici si am trecut pe langa un barbat sprijinit intr-un picior si-o carja. Si-am avut un sentiment egoist de fericit ca pot merge. Chiar daca era ceata si putin frig. Merg! ma durea putin burta dar peste 4 zile plec in concediu unde-o sa pot sa alerg fericita pe o plaja insorita. Chiar daca azi e putin ceata...



Exista o fericire aleasa.

Am fost odata singura-n doi. Si-am ajuns la concluzia ca mai bine singur intr-unul decat singur in doi. Am reusit atunci sa dau pagina si sa merg mai departe. Si de-atunci in fiecare zi soarele a stralucit si iarba a fost mereu verde si-a doua zi. Pentru ca am avut nevoie de puncte de referinta oarecum fixe dar extrem de importante. Depinde la ce te raportezi. Daca te raportezi doar la tine s-ar putea sa nu mai poti vedea soarele din cauza problemelor pe care le ai.





Cel mai greu cred ca mi-a fost cand toti din jur, cunoscuti sau mai putin cunoscuti imi spuneau :"trebuie sa fii tare". Cred ca habar n-aveau nici ei in ce consta acel " a fi tare". Tie ti se rupe inima-n doua ... a fi tare inseamna sa pastrezi bucata cea mai mare? Sau ce ? Toti pleaca iar tu ramai uitandu-te in oglinda pentru a te simti mai putin singura.





Am incercat sa-mi dau seama unde sta totusi puterea mea de a merge mai departe.

"Pentru a putea castiga ceva in viata trebuie sa te impaci mai intai cu ideea ca deja ai pierdut totul! "

Poate pentru ca intotdeauna trebuie sa avem niste puncte de referinta fixe, care ne invata ca indiferent ce se intampla azi, soarele va straluci si iarba va fi din nou verde. Sa inveti sa pui punct si s-o iei de la capat. O viata nu e un singur rand intr-o poveste, ci mai multe. Incearca sa nu amesteci randurile, bucura-te de fiecare moment la timpul lui. Povestea merge mai departe.






p.s. Pentru Monica si Cristina : Asteptarea merita, iar atunci cand vei fi gasit ceea ce asteptai, vei putea sa te bucuri cu toata fiinta ! :) }{