Fara titlu

Zilele trecute am aflat ca cineva a plans de bucurie DOAR pentru faptul ca am imbratisat-o si am pupat-o pe obraz. E adevarat, nu ne vazusem niciodata. Dar ne cunosteam, din povesti, de ani de zile. S-a intamplat in timp ce eram pe fuga sa plecam din localitate: eu,  sotul meu si baietelul nostru. 

Oricat ati fi de grabiti, totusi, nu treceti in graba pe langa oameni. Mai ales daca va intreaba ceva, orice si oricat de nesemnificativ ar parea pentru voi. Oriunde in jurul vostru se afla o persoana pe care o cunoasteti macar din povesti si careia i-ati atins sau v-a atins  sufletul macar o data. Avem nevoie de atentie. Avem nevoie de mangaiere, chiar si atunci cand ne e bine. Chiar si atunci cand avem o familie mare sau, dimpotriva, cand stam fata in fata cu cineva pentru care suntem singura persoana care o intreaba de sanatate.
 In fiecare zi deschideti o usa nedeschisa, salutati o persoana necunoscuta si zambiti-i. S-ar putea sa va incarcati cu o energie pozitiva care sa va ramana (macar) pentru toata ziua. Eu inca o mai pastrez :)

3 ani! La multi ani! :)

 De curand am avut o revelatie: Toata viata am investit in timpul petrecut impreuna cu familia mea.

De cand s-a nascut Alexandru, s-a triplat iubirea, s-a marit ziua iar timpul a inceput sa aiba o alta insemnatate. Nu se mai masura in ore de job, mers cu tramvaiul si socializare. A inceput sa se masoare in mese de san, ore de somn, plimbari si, eventual, baite.

Ne-am remodelat programul dupa noile cerinte. Aveam deja in cap ca omuletul mic vine in viata noastra nu ca sa ne-o faca mai grea, ci sa cunoasca si el lumea, datorita noua. L-am primit asadar in casa noastra(pregatita acum si pentru el), l-am introdus prietenilor nostri(cu multi dintre ei se cunostea deja inca de cand era in burtica :) ) si i-am daruit toata iubirea de care eram capabili.

Am trecut prin timp si am acumulat momente memorabile, pe care nu stiu cat de bine am reusit sa le gesionam dar cu siguranta le-am apreciat pe toate. Cred ca n-am imbatranit prea mult, sau daca imbatranisem putin pana acum 3 ani, ei bine fix acum 3 ani viata noastra a inceput din nou. 

Suntem (inca) proaspat parintii unui baietel care s-a nascut, a crescut si ne-a crescut si pe noi ca parinti. Ne-am vazut crescand unii pe ceilalti, copilarind impreuna si (re)descoperind lucrurile alea marunte care inseamna viata. Orice regret sau neimplinire as fi avut pana acum 3 ani s-a sters cu un burete maare si tot ce mi se parea imposibil pana atunci a devenit dintr-odata realizabil. 

Am invatat inca o data ca iubirea nu se masoara in vorbe si ca cele mai minunate momente am ratat sa le fotografiez, traindu-le. In rest, suntem 3 oameni care impartim acelasi sentiment de bucurie si de recunostinta pentru tot ce am primit in dar, intr-o zi de 3 noiembrie, acum 3 ani. 

La multi ani Alexandru! Astazi ai implinit 3 ani!  :)

Doi ani si sase luni !

Alexandru, cati ani ai?
2 years and ... five months! ( 2 ani si 5 luni) raspunde el aratand pe degete.
Alexandru, azi ai implinit 2 ani si 6 luni (2 years and 6 months). Ai mai crescut un pic.
2 years and five months! Repeta el razand strengareste.
Oare copilasii isi dau seama cand cresc ? :)


La multi ani sufletel! Esti un bebe mic asa cum spui tu dar ai un suflet maaaare si suntem extrem de fericiti sa te vedem crescand.

Ca in fiecare zi de 3 :)

Mi-am amintit azi cum numaram lunile in primul an din viata lui Alexandru si din noua noastra viata alaturi de el.  Mi-am dat seama ca asa mai facem si acum, la 2 ani si 5 luni. Sarbatorim adica. Poate nu cu acelasi fast dar sigur cu aceeasi bucurie si multumire.
Fiecare zi e o binecuvantare si o tratam ca atare.
La multi ani Omulet!! :)