2 Months since we married :)

Cat timp a trecut ... ce putin mi se pare, ce aproape simt totul ... O zi frumoasa, o rochita superba, rochita mea de mireasa. Mirele meu cu zambetul pana la urechi, buchetul de mireasa si toate florile, slujba inaltatoare, sala de vis ... dansul nostru ... o poveste de neuitat ! :)

Iubitului meu sot

Mi-ai soptit, am zambit, m-ai cuprins in brate, am dansat, ne-am ridicat usor si-am plutit.

E noapte si zi in acelasi moment, e soare... dar luna zambeste-ntr-un colt; se contopesc culori si, pana la Rasarit, o noua zi s-a nascut in aceeasi zi cu tine : La multi ani! :)

Totul e sa stii ce vrei ... si sa iei !

Azi vorbind cu Lavinia am realizat niste lucruri foarte importante, toate au un numitor comun si anume ca atunci cand eram mica stiam exact ce vreau, ma refer la lucrurile importante. Acum daca stau si caut un pic in sertarele cele mai vechi din memorie, cand eram mica stiam exact ca vreau sa plec din tara, ca vreau sa ma marit si vreau un bebe(cel putin)... cam atat imi vine in minte acum.

Eram pana-n gradinita cand i-am intrebat pe-ai mei ce trebuie sa fac(ce scoli sa urmez) pentru a pleca din tara. Asa ca axa scolara s-a format de-atunci. La mine nu s-a pus problema ca facultatea ar fi "facultativa", atata doar ca atunci cand eram mica se numea "Stefan Gheorghiu". Asadar "ma-ncadrez" la scoala, termin generala apoi liceu apoi facultate( initial era comert exterior, care s-a transformat in managementul firmei pentru ca ulterior sa devina contabilitate. Cumplit! Aveam o colega-n generala a carei mama era contabila. Suna ingrozitor, a fost poate singurul job de care m-am ferit toata viata, bine, inafara de femeie de servici care da cu matura pe strada, caci asa se spunea pe-atunci, ca daca nu faci scoala dai cu matura pe strazi )

Tot pe vremea aceea am stiut exact ca o sa pice Ceausescu! Mama mi-e martora ca, de cate ori refuzam sa mananc zgarciul ala de pe marginea muschiului tiganesc, imi spunea ca o sa ajungem sa mancam numai pieliti si tacamuri de pui. Iar eu ii spuneam sa stea linistita, ca Ceausescu n-o sa mai fie. Afirmatie care inabusea orice alta replica.

Apoi, de mica mi-am dorit un bebe. Cel putin. Un raft din sifonierul meu era cu hainute de bebe si inca mai pastram ditamai carutul rosu in camera. Plus jucarii si un biberon pe care am convins-o pe mama sa mi-l ia cand eram prin clasa a 6-a ca sa beau cacao cu lapte, probabil o frustrare din copilarie fiindca nu m-a hranit cu biberonul. Si nici suzeta n-am purtat, ca sa nu imi faca gura mare si urata. Urata hai ca n-o fi ... mare insa ... hm :))

Cred ca la momentul asta am realizat cate ceva din ce mi-am propus cand eram mica, dar mai am de lucrat si poate ca n-ar trebui sa renunt. Cred ca face parte din lucrurile nescrise ...



p.s.

Cand ma dadeam in leagan in parcul Dero(da, fix in fata fabricii de detergent) si leaganul se ridica avantat sub ochii incremeniti ai matusii, eu tipam cat ma tineau busogii: Hai in Lunaaaaa !!! Hahahahaaaa. Ei nu am pretentia s-o iau mot-a-mot dar probabil ca pot ajunge destul de departe :).