27 Februarie - ziua in care visul a devenit cat se poate de real. Ce pot insemna doua linii paralele? In cazul de fata inseamna semne de Viata ! :)
Primavara lui 2013 a venit cu o noua viata, un muguras care a inceput sa creasca si sa ne bucure vietile inca dinainte sa ii simtim efectiv prezenta. Este unul din miracolele acelea in care poti sa crezi fara sa vezi :)
11 Martie - prima ecografie, un punct minuscul intr-un saculet din care se auzeau 114 batai pe minut. Inima, nu degeaba este considerat cel mai important organ, ea este inceputul si tot ea este tot ceea ce conteaza mai mult pe tot parcursul calatoriei noastre. 11 Martie a fost si prima zi in care am hranit cativa boboci ;)). De-atunci am inceput sa experimentez o gramada de senzatii, semne ale prezentei unei alte forme de viata care si-a facut culcus inauntrul meu. Astfel, "greturile de dimineata" au fost doar o denumire generica a ceea ce experimentam eu mai mult seara si in toiul noptii ...
Primele 3 luni au fost pline de senzatii mai putin dorite dar le-am primit cu bucurie, desi starile de greata aproape permanenta impreuna cu vremea ploioasa de-afara, formau terenul propice unei mici depresii involuntare. Am depasit-o insa, fara sa ma afund prea mult, caci bucuria a fost tot timpul muuult mai mare :)
16-17 Martie - Anuntam familie, prieteni despre bucuria noastra ... urmeaza testul cu sarea si calcule numai de unii stiute, din care reiesea ca ne pregatim sa fim parinti de fetita :))
18 Aprilie - am "primit" in dar de la Bebele nostru prima zi de forma excelenta, fara nici o urma de greata sau nor pe cer :). Cred ca am reusit sa stabilim o legatura de intelegere telepata :)
22 Aprilie - ecografia de prim trimestru (dublutest) . Daca pana acum credeam ca minunea va purta nume de fetita(dupa spusele prietenilor care s-au preocupat sa faca diverse calcule si dupa testul cu sare), doctora ne-a spus ca ea este de parere ca fiinta minuscula care pe monitor aparea ca un mic extraterestru si la care ne holbam toti 3 ...este baietel. :))) Ambii parinti am bufnit in ras. De-atunci ne-am zis ca nu ne mai gandim deloc la acest aspect si ca lasam Bebelusul sa ne surprinda la urmatoarea ecografie, care urma sa fie pe la inceputul lui Iulie.
27 Aprilie - inainte de Florii - am iesit sa cumparam cateva cadouri si, intr-unul din magazine am simtit ca nu mai am aer ... am constientizat ca mi se face subit rau, ca-mi scad puterile, ca mi se purica mainile si apoi capul ... m-am asezat pe gresie in mijlocul magazinului, am apucat sa-i spun lui Dorian sa stea pe-aproape, iar urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca incercam sa ma trezesc sa deschid ochii si nu puteam ... vedeam in ceata o silueta pe care ma chinuiam s-o recunosc ... m-am trezit. Vanzatoarea suna la salvare, o alta persoana ma tragea cu apa pe maini, iar Dorian era incremenit si el langa mine. Dupa 20 de minute a ajuns si salvarea, evident am mers la spitalul judetean si-au urmat cateva analize care n-au scos nimic rau la iveala. A fost probabil vreo lipotimie ... "Distractia" a durat vreo 3 ore prin spital, cu o branula in mana( apropos, durea ingrozitor)
Seara insa am sarbatorit ziua nasei si mi-am revenit complet dupa un muschiulet de vita, cascaval pane si muuulti castraveciori murati :D
28 Mai - prima data cand mi-a fost cedat locul in tramvai :))). Nu m-am asezat, dar m-am simtit foarte bine : in sfarsit se vede !!! :)))))
29 Mai - "fara griji si fara bani" am plecat sa ne relaxam in Sardinia. Taram de basm, totul este vechi dar nou. Atat de bine respectat si conservat. Peisajul foarte diferit de la o zona la alta, de la plaje mirifice, romantice si linistite, la plaje salbatice, cu valuri ce se dezlantuiau cu personalitate. In larg se vad insule si insulite, munti de stanca, un ecran de film imens se desfasoara in fata ta oriunde vezi cu ochii.
Insule legate unele de altele de un pod, de o sosea ... pe plaja din dreapta poti astepta pana in zori rasaritul, pentru ca spre seara, sa treci strada si sa admiri apusul aceluiasi soare.
29 Iunie - Weekend ploios ... numai bun de petrecut "in familie", bun prilej de comunicare cu Bebelusul care pare sa fie si el bucuros de compania ambilor parinti care par sa-l bage in seama mai mult decat o scurta mangaiere pe burtica din cand in cand.
Am vizionat toata ziua filme si am fost bufet suedez pentru Bebelus, care s-a bucurat nevoie mare, daca e sa ma iau dupa semnele transmise clar prin burtica :)
Experientele de inceput sunt cele care marcheaza cel mai tare: prima bataie de inima, prima lovitura de piciorus, primul sughit :) ... pe mine m-a impresionat prima comunicare, am simtit o lovitura dinauntru in partea stanga a burticii iar eu am pus mana in partea dreapta si imediat am primit acolo o lovitura :) Astea sunt momentele acelea gen "kodak" care merita sa fie insemnate. Oricat ai citi in carti despre aceasta comunicare dintre parinti si Bebelusul din matca, atunci cand ti se intampla "pe viu" te marcheaza definitiv :)
Per ansamblu a fost un weekend linistit pentru noi, parintii ... si plin de agitatie pentru Bebelusul jucaus.
Luni dimineata cred ca a inteles ca revenim la programul normal de lucru, caci pe la 7 cand m-am trezit pentru a tz-spea oara sa merg la baie, s-a trezit cu chef de joaca. Degeaba m-am pus din nou in pat incercand sa ma mai bucur de o ora de somn ... cand mi-am dat seama ca nu se potoleste, am inceput sa mangai burtica si sa vorbesc (aparent singura) intreband care-i treaba acolo inauntru, dupa care ce mi-a venit mie in cap sa-i zic : "Hai Bebe sa mai dormim un picut" ... cine n-a trecut prin asta o sa ma creada nebuna, dar Bebelusul s-a linistit instant si-am dormit dusa inca o ora :))). Deci da, priceless!!!
04 Iulie - Tensiune mica( ca de obicei) insa cantarul arata 50.9 kg! :)) Record pentru toata viata mea de pana acum :)). Sa zicem ca scadem imbracamintea, dar nu-i mai mult de juma de kil. So ... cantareala sta cam asa : dupa 3 luni de sarcina aveam ca la-nceput, 45 kg. In luna a 4-a am trecut la 47 ... dupa care in doar o luna jumate am ajuns la 50.9 ... Burtica e destul de bine definita pentru 5 luni jumate de sarcina, pe 9 Iulie mergem la eco ... :)
09 Iulie - Eco trim2 - morfofetala. Marea mea bucurie a durat tot timpul ecografiei, cand doctora spunea: "ce bine ies toate masuratorile" :) ... apoi zice: " Da, e baietel, dar probabil stiati asta deja" ... noi nu stiam nimic, doar ce ne spusese doamna doctor la prima eco, de trim 1, cand era sigura in proportie de 70% ca e baietel. Dar nu ne-am bazat 100% pe asta, asa ca acum venea ca o confirmare.... iar semnul era foarte clar, avand in vedere ca Bebele nostru statea si cu mainile si cu picioarele in cap, lasand sa se vada foarte clar cat este el de barbat :D
6 August - 52 kg
13 August - 54 kg
21 August - Ne-am pus la drum. Dupa ce am cantarit indelungat variantele de maternitati din care putem alege unde sa ne-ntalnim cu Bebele nostru si dupa o experienta destul de neplacuta la o vizita la maternitatea din Ploiesti, ne-am decis: mergem la Brasov! Nastem acolo. Dupa ce-am citit conceptia clinicii despre nasterea naturala, dupa ce stiam deja declaratiile mamicilor care nascusera deja acolo (fie natural sau cezariana) si mai ales dupa ce impresie ne-a lasat clinica in sine, am semnat contractul cu ei. Am plecat atat de linistita de-acolo incat nici drumul de cca 2 ore dintre Ploiesti si Brasov nu m-a speriat. Noi am facut alegerea noastra, daca si Bebe va fi de acord, atunci lucurrile vor merge de la sine si cu siguranta totul va fi bine.
10% avans, urmand sa achitam alti 10% in 30 zile ptr a ingheta contractul la valoarea initiala.
Inainte de a pleca spre Brasov, m-am uitat peste lista de medici pentru a alege unul ... cand am ajuns acolo insa, era o doamna doctor deja acolo si ne-am inteles foarte bine. Uneori trebuie sa mai lasi lucrurile sa vina si de la sine si sa ai multa incredere.
A urmat o ecografie si o discutie de rutina. Acea ecografie a fost cea mai emotionanta de pana acum. De unde Bebe nu ne aratase pana atunci fata si nu se uitase la noi, acum am distins atat de clar doi ochi mari care clipeau curiosi. Avea manuta dreapta deasupra tamplei si ne-a salutat cu ea, dupa care a scos tacticos limba :))). Toate lucrurile astea s-au intamplat atat de clar, incat cred ca mi s-au intiparit pe suflet definitiv. M-am linistit, am simtit ca si el ne iubeste la fel de mult cum il iubim si noi.
Recunosc ca intotdeauna am considerat pozele ecografice ciudate cand le vedeam la altii... ei bine nu s-a schimbat nimic nici la mine :). Singura curiozitate pe care am avut-o pana acum la toate ecografiile a fost sa stiu ca Bebe e intreg si ca e totul ok. N-am studiat pozele, nu m-am uitat pe DVD.
30 August - Sf Alexandru - Agitatie mare, intr-o zi de vineri, am simtit cele mai multe contractii, burtica se intarea, Bebe era agitat. Mi-am zis, e clar, trebuie sa ma potolesc. Am nevoie de concediu. Lui Bebe i-am zis ok, am inteles ca numele tau e Alexandru, numai ramai in burtica pana la termen :D
Doctora de familie mi-a recomandat concediu medical si stat linistita acasa, numai ca atunci cand m-am intors la job am constatat ca minunatul nostru "anti-sistem de sanatate" imi oferea concediu medical cu 75% ceea ce m-a infuriat peste masura si mi-am luat 4 zile din concediul meu de odihna. Asta e "efortul" pe care statul il poate face pentru a incuraja mamele romance sa aiba copii: concediu medical cu 75% si crestere copil 85% din net daca stai un an( care defapt sunt 11 luni) sau 12 milioane( in cazul meu, cu studii) daca as sta 2 ani.
In curand, cu siguranta se va schimba raportul romani/ rromi in Romania....
4 Septembrie - Mie cand mi se pune pata ... o data mi se pune si nu mai scap de ea :D. L-am convins pe-al meu sot sa mergem la Praktiker sa ne uitam de mocheta pentru camera lui Bebe. Dupa ce-am luat toate mochetele si covorasele la rand, ne-am mutat la sectiunea de parchet si primul parchet pe care am pus ochii l-am si luat :D ... Eu nu eram obisnuita cu parchet, n-am avut niciodata in camera, dar multe persoane imi spuneau ca e o varianta mult mai buna pentru camera lui Bebe. Zis si facut, l-am sunat pe cumnatul din dotare si ne-am hotarat sa dam o fuga la Ploiesti sa-l si montam. La 2 noaptea inca montam parchet, pana ni s-a facut totusi mila de vecini si-am hotarat sa lasam ultimele 3 randuri pe saptamana viitoare. Oricum, camera arata deja altfel, parchetul s-a aranjat foarte fain.
6 Septembrie - M-am hotarat : intru in concediu. Ma mai folosesc de zilele ramase dupa ce-am compensat si "concediul medical" si apoi intru in prenatal. In aceeasi zi am incarcat 95% din casa de la Bucuresti si-am pornit spre casuta noastra de la Ploiesti. Ovidiu, un baiat de nota 10 pe care il vedeam pentru prima oara, ne-a ajutat sa transportam lucurrile plus incarcat /descarcat. Pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut pana atunci, care nu ti-e ruda sau prieten, dar te-ajuta cu inima deschisa ... cinste lui! A, unul din momentele de formare a fost si faptul ca a lucrat prin Germania cativa ani impreuna cu sotia ... bravo lor, ca au facut ce-au simtit, ca au trait si traiesc asa cum isi doresc.
11 spre 12 sept - Dorian s-a trezit dimineata si-mi spune in tonul lui barbatesc: " L-am visat pe fii-tu. Abia se nascuse dar vorbea, mi-a zis ca-l cheama ... si ca stie cine suntem noi si stie si cum ne cheama :"
16 Septembrie - Ecografie. Bebe cam obosit, n-are chef de socializare. Dar o duce bine, la cele 1994 grame ale sale promite o greutate considerabila la nastere ... :). Mie in continuare nu-mi plac ecografiile, tot am impresia ca ceva e in neregula, daca are fata tuflita? Are si talpi? Ca eu ii simt doar genunchii ... Ma gandesc numai la poza aia care circula pe net, cu burtica din care se vede clar o urma de talpa ce vine dinauntru :D ...incep sa cred ca e trucata :)))
Mici probleme cu trombocitele, care s-au dat sub limita. Depresie, plans, revenit, refacut analize, exista si numaratoare manuala a trombocitelor(!!) ...ei hai k trecem si peste asta.
Nu stiu cum a trecut luna septembrie. Aproape ca nici Octombrie :D ... Bebe e un copilas model, si-a mentinut titlul de "delicat", asa incat inca ne intelegem f bine si la 38 saptamani !! A crescut, dar zici ca incearca sa stea pe varfuri, de parca ar face eforturi sa nu simt greutatea care imi schimba din ce in ce mai mult punctul de echilibru :D. Rostogolirea continua :D
21 Octombrie - Fix acum doua saptamani Bebe cantarea deja 2.700 kg. Azi insa am fost la dna doctor si echograful zice ca avem 3.350 kg in burtica !! :)). Ce mai Bebe voinic avem aici :)
Am luat in sfarsit comoda cu sertare de la ikea. Mare distractie la asamblare, dar pana la urma despre distractie e vorba, nu? :)
31 Octombrie - A venit si ziua programarii la control la Brasov. Bebe a fost cumintel si a asteptat termenul ... sa vedem insa ce termen s-a gandit sa ne dea :). Ce zi a ales pentru venirea pe lume. La testul non-stress (o noua sau poate mai veche gaselnita) apareau niste contractii la 6 minute, pe care, evident, le simteam si eu, dar care s-au dovedit a fi falsa alarma, caci travaliul era inca departe...
1 Noiembrie - Am tot vorbit cu Bebe ca 1 Noiembrie ar fi o zi buna pentru el sa se nasca, incaput de luna, soare afara ... :D. Dar el avea deja alte planuri cu noi. Sambata 2 Noiembrie am petrecut o zi superba in Poiana Brasov, impreuna cu Mirela (verisoara lui Dorian) si Ionut (sotul ei), cei care defapt ne-au gazduit si ne-au fost aproape tot timpul cat am stat la Brasov pana sa nasc. Au fost mai mult decat niste gazde bune, ne-am simtit minunat impreuna si am petrecut frumos, in familie :).
3 Noiembrie - Pe la ora 3 dup-amiaza a inceput distractia. Pentru toti cei din casa. Burtica cea mareata dadea semne ca ceva se petrece inauntru ... numai ca initial nu eram sigura exact ce.... mancasem putina mancarica de fasolica (o minunatie de mancarica gatita de Mirela, asa ca nu m-am putut abtine, mancam si ma rugam sa nu ma balonez- daca mai putea fi vorba de asa ceva :D ) ... si-am zis ca oi avea ceva crampe.
"Of, eu cu pofta mea de mancare de fasole, de ce-ai facut-o asa buna?" ... Si tot asa pana pe la 7 seara cand crampele deja nu mai erau o distractie( cel putin pentru mine). Era totusi duminica seara, mi-era cam jena sa sun doctora sa-i spun ca am niste dureri prin burta...or fi de la fasole?!!? Am sunat totusi... si-am fost sfatuita sa merg la clinica sa vada despre ce e vorba( doctora cu experienta, mi-a spus din capul locului ca cel mai probabil eram deja in travaliu ). Evident rusinata ca nu stiu exact ce se-ntampla cu mine, inca stateam pe ganduri daca sa ma duc la clinica ... in jurul meu deja oamenii se pregateau pentru momentul cel mare :) ... Dorian" Ia zi iubita, intru sa fac un dus sa fiu pregatit?" ... eu " da, sigur, take your time". In urmatoarele 3 minute tot eu am fost cea care i-am transmis: gata, lasa dushul, hai sa mergem. Exact ca-n filme, toata lumea din casa a inceput sa roiasca sa numere bagajele pe care trebuia sa le luam.... ei lasa ca deocamdata eu eram singura care trebuiam dusa :D.
Nebunie de moment, Mirela zice: merg cu voi, ca stiu o scurtatura. Noi: lasa Mirela, ca ne descurcam. Dorian repetase drumul ... dar in momentul ala eram ca la examen, uitasem tot. Macar a, suntem in Brasov :D
La clinica noi am ajuns si doctora tocmai iesea :). Inauntru, lumina destul de stinsa si doar un barbat, pesemne paznicul) intram, mergem intr-un cabinet la parter. Control ... "da, suntem in travaliu".... asta e exprimarea, ca si cum cei din jur ar participa cu mine la durerile marete si la ce urma ... "Ne internam" ... si-au aparut doua asistente cu tot ce-mi trebuia sa "ramanem internati" :D
Partea buna e c-am ajuns la clinica. Partea mai putin buna e ca lucrurile nu stau cum mi-am dorit ... asa incat, dupa 7 ore de travaliu, ma vad in fata unei decizii care deja nu mai depindea de mine. A urmat pregatirea pentru operatia cezariana, cea mai frumoasa, "tremuratoare" si muzicala operatie :)
Deja nu mai era vorba despre mai multe contractii, parca era una singura care dura la nesfarsit. Auzeam voci straine dar calme, calde, care-mi spuneau exact ce sa fac in momentele acelea in care nu aveam emotii decat pentru anestezia din coloana. Un fleac! :))
Dupa multumiri intregii echipe medicale, vin direct cu concluzia:
Cele doua linii paralele de acum 9 luni s-au concretizat Duminica, 3.11.2013, intr-o Minune care cantareste 3.460 kg si masoara 52 cm.
Bine ai venit pe lume draga Minune! Bine-ai venit in viata noastra, caci in sufletul nostru te afli deja de 9 luni !!!
