Sa fie bine(facut) ca sa nu fie rau!

N-am vrut sa stric ziua copilului meu care tocmai ce-a implinit 2 ani. Dar n-as vrea sa-i strice altii viata!!!

Am avut noroc sa nu nasc in perioada cand a fost incendiul ala devastator la maternitatea Giulesti asa ca am suferit doar pt alte mame care si-au pierdut pruncii acolo. Si-am suferit f tare si inca nu eram mama, sa simt ce simt acum.

Am avut din nou noroc sa nu fie copilul meu destul de mare incat sa iasa singur in club, nu pe Valea Prahovei sau in orasul nostru unde( oficial) nu prea sunt cluburi...ci in capitala tarii! 

Dar cat noroc imi trebuie sa-mi stiu copilul in siguranta la gradinita, unde-s 35 de copii si o singura educatoare. Mai multe grupe de 35 si vreo 2 ingrijitoare pe toata gradinita...

Si cu putin noroc poate trece de gradinita si ajunge la scoala si apoi la facultate si intre timp la varsta la care va iesi singur in cluburi. 

De cat noroc avem nevoie fiecare in parte ar trebui sa mancam de acum incolo numai rahat. Dar ce te faci, caci pe aici rahatul e produs numai de politicieni si "autoritatile statului" despre care aud tot mai des ca trebuie sa-si faca Treaba. 

Sunt mama, nu fac politica, poate uneori votez din instinct, insa instinctul unei mame nu trebuie desconsiderat. 

Am votat si am sa mai votez. Dar as vrea sa nu aruncam oameni noi in acelasi noroi. Sa curatam noroiul zic. Noroiul ala in care inoata caracatita. Sa rânim ca la vaca. 

Am votat pentru un lucru bine facut, ei bine asta trebuie facut. Si chiar daca presedintele nu prea are putere de unul singur(atat cat stiu eu politica) dar iote! Au mai ramas cativa tineri care au avut noroc si de data asta. Eu zic sa "va folositi" de ei Domnule Presedinte, cat mai au noroc sa fie langa dumneavoastra. Si viceversa.

Acum e sansa dumneavoastra sa faceti lucrul ala cat de bine puteti!

De doi ani parintii lui Alexandru

 Caut de multe ori prin arhiva(electronica) de poze si nu stiu cum fac ca ajung sa ma surprind mereu apasand pe "Momentul potrivit"( asa e denumit fisierul cu primele poze de la venirea pe lume a lui Alexandru). Ei... si dintr-odata parca am nascut ieri sau zilele trecute. Azi de exemplu(acum 2 ani) eram la Brasov si mancam "cate un pic din toate"si astfel si un pic de fasolica foarte gustos gatita de Mirela( verisoara lui Dorian, care ne-a gazduit impreuna cu sotul ei si au fost foarte alaturi de noi) si m-a luat "durerea de burta". O fi de la fasole - mi-am spus simtind o vina nevinovata, caci doar mi-a fost pofta. Asa a inceput travaliul :D. N-am sa intru din nou in amanuntele siropoase despre cat de linistita, implinita si fericita am fost in momentele acelea caci probabil am mai vorbit(si-am sa mai vorbesc :D) despre asta.

Dar sa revad din nou pozele cu mogaldeata pe care abia asteptam sa-l ating si sa-l tin in brate ... priceless.

Am sa-mi aduc intotdeauna aminte ca s-a nascut pe muzica :) si au fost prezenti acolo oameni pozitivi, glumeti si senini care s-au bucurat sa simta vibratia noii vieti. Era sarbatoare, toata lumea era vesela dar si foarte atenta la ce se intampla cu mine si cu bebelusul... dar si cu tatal bebelusului, caruia ii incremenise mana pe butonul aparatului foto de emotie, motiv pt care avem acum multe poze din acele momente la care sa ne uitam :). 

Pe medicul care era de garda si care a fost si el prezent la nastere il cheama Alexandru. Pe doctora aleasa de noi Marieta, iar pe cea mai tare anestezista : Maria. Numele si prezenta lor vor ramane mereu scrise odata cu povestea noastra de inceput de familie in 3.

La 4 zile a fost prima calatorie a lui Alexandru, cu masina, catre Ploiesti. Acum spune ca vrea sa calatoreasca cu avionul( nu l-am invatat noi ce sa spuna :D). Astazi implineste 2 ani, pe 3 Noiembrie, la ora 22:50. 

Stateam in seara asta pe canapea si a venit si s-a intins intre noi si atunci am avut (inca o data) revelatia: tu-ti dai seama cat de fericit e copilul asta? La fel ar fi si daca n-ar fi nici o alta jucarie in jurul lui...in afara de noi :).

 Are deja prieteni consacrati si ii striga pe nume. Gas(h)ca de baza e Ianis, Martin si Claudiu. Si Andreea :). Dupa care evident mai sunt si altii, dar cam asta e nucleul :). Ultima data s-au alergat prin frunzele din parc, facute mormane. Poate reusesc sa pun si filmuletul :)

Ce sunt 2 ani in viata noastra? Un copil! Defapt 2 ani si 9 luni din momentul in care, pentru prima data, i-am simtit prezenta, cu 140 batai pe minut :)

Iubire!(Strig tare). Si-mi raspund amandoi

Caci unde-i mai mare iubirea din doi

Decat in al treilea.

Respir pentru noi, 

Si-absorb energia creata de noi, in noi

Cuprind Universul si el ma cuprinde-napoi

si-n loc sa-mi explic las mintea de-oparte

Si-n schimb ascult inima energic cum bate

Accept ritmul ei in tandem de 3 ori

O inima mare, are intotdeauna loc pentru noi, minim doi.

La multi ani sa ne traiesti Alexandru si sa ne dea Dumnezeu zile sa ne bucuram impreuna cat mai mult!