Viata ca un colind sub ram de brad

Iarna nu este tocmai anotimpul meu preferat. Dar ca sa-mi placa, mi-am dorit sa ninga. Si-a nins. De parca ar vrea sa-mi intre totusi in gratii :). Defapt nu stiu daca am un anotimp preferat. Intotdeauna m-au uimit cum stiu ele anotimpurile cand sa vina, la tanc. Atunci cand m-am plictisit de atata rece si mocirla hop ca si apare un ghiocel alb din pamantul negru si parca el face si soarele sa prinda putere. Vin pe rand ziua femeii si ziua mamei, ca si cum noi, femeile, suntem primul lucru care importa pe lume:) ... noi suntem celebrate in prima zi din primul anotimp. Nu mai insist, ca sa nu supar pe careva. Dar cu siguranta trebuie sa fie o explicatie in toate evenimentele astea, ca doar femeia e cea care da viata vietii tot asa cum primavara renaste tot ce ne-nconjoara atunci cand nimeni nu mai crede ca din pamantul acela inert de inghet mai poate renaste ceva.

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Exista un motiv pentru care iubesc efectiv iarna. Asa cum primavara reprezinta inceputul vietii, iarna din punctul meu de vedere reprezinta inceputul credintei; in miracole, in lucruri pe care le simtim fara sa le putem palpa. Astazi s-a nascut Hristos, intr-o zi de iarna, iar acest eveniment este pragul care a impartit "timpurile" si toata lumea recunoaste ca acum am ajuns sa ne pregatim a sarbatori anul 2010 de dupa Hristos.

Am vrut sa spun asta fiindca uneori uitam motivele pentru care sarbatorim ceva, pentru care ne adunam sa ne bucuram de o anumita sarbatoare. Si nu cred ca e intamplator faptul ca sarbatoarea in care s-a nascut Hristos ne aduna an de an alaturi de cei dragi pe care n-avem timp poate sa-i vedem tot restul anului din cauza serviciului sau pur si simplu pentru ca "avem altceva de facut". Nimeni nu-si mai foloseste concediul pentru a se intalni cu cei dragi, ci pentru a se relaxa in peisaje exotice sau la ski.

Cu toate acestea, cele mai importante "lucruri" in viata sunt oamenii dragi care iti sunt "alaturi" tot timpul, palpabil sau nu, care se bucura cand ai o reusita si-ti deschid usa cand ai vreo durere-n suflet.

Prin urmare cel mai important dar pe care-l primim de sarbatorile din iarna este tocmai faptul ca ajungi sa le petreci alaturi de cei mai importanti oameni din viata ta.

Asadar m-am bucurat de toate cadourile primite si anul acesta sub brad, dar, mai presus de toate, am avut placutul sentiment de-a fi alaturi de aceiasi oameni dragi.

Anul acesta nu mi-am dorit sa-mi aduca Mosul nici o jucarie, parfum scump sau bijuterii, LCD sau haine de firma ... defapt nu mi-am dorit sa-mi aduca anume nimic, ci mi-am dorit sa nu-mi ia nimic din ce am. M-am bucurat de colinde, sub cetina de brad, in miros de bucate, alaturi de cel ce-mi e cel mai aproape si alaturi de cei care ne sunt la amandoi dragi.

De sub cetina de brad, bradul meu impodobit cu globuri colorate, ingerasi si fulgi de nea, imi doresc sa va doresc si voua sa va bucurati de sarbatorile de iarna cu inima deschisa si sa nu uitati niciodata motivul pentru care aceste sarbatori exista.

Laudati si cantati si va bucurati !

Urari de Sarbatori !

Pentru toti cei care-au fost cuminti anul ce tocmai se-ncheie, le doresc putere, sa-si schimbe putin atitudinea; cel putin o nebunie remarcabila pe an te ajuta sa simti ca anul n-a trecut in zadar.
Pentru cei care cred ca Mos Craciun nu exista, le doresc macar o visare remarcabila pe an - te ajuta sa pastrezi in tine ceva din copilarie, iar asta te mentine vesnic tanar.
Pentru cei care nu cred in magia sarbatorilor, le doresc sa aiba parte macar o data de un ajutor nevazut, ca sa simta si ei ce simt cei ce cred - te-ajuta sa-ti pastrezi increderea si curajul indiferent de situatie.

Pentru cei care inca se mai bucura cand ninge ca-n povesti, fara a-si face griji ca nu mai pot pleca cu masina la serviciu,
ei bine pentru TOTI si pentru mine :

Imi doresc sa toarne cu surprize placute, cu bucurii si cu bucate, cu prieteni si cu sperante, cu vise si dorinte implinite.
Iar eu voi continua sa cred cu tarie in nasterea unui prunc Anume, intr-o iesle mica, intr-o zi Mare. Si cum as putea sa nu cred, cand acesta este cel mai mare prilej de bucurie si-l sarbatorim cu totii, in fiecare an, negresit, de Craciun.

Craciun Fericit !!!


http://www.youtube.com/watch_popup?v=OKsIAxniJsU

http://www.youtube.com/watch_popup?v=4rsUGTdrHUY


http://www.youtube.com/watch_popup?v=utRO1rr_VJg

2009 Countdown

Se mai intregeste un an. Se poate pregati bilantul, daca nu m-a lasat memoria atunci asta e primul lucru bun care se poate bifa la lucruri bune in 2009.

Ce-am facut? Cat am muncit? Ce-am castigat? Dar mai ales ce n-am facut si as mai fi vrut.

In primul rand am continuat ce-am inceput in 2008: pe 13.02.2009 am depus actele de casatorie din Las Vegas pentru a fi inregistrate si in Las Ploiesti. Incununata cu succes, dupa aproape 8 luni de asteptare care s-a dovedit binemeritata, am ajuns cu numaratoarea la fix un an si o zi de la casatoria din Las Vegas si ne-am primit si certificatul romanesc. Si cu aceasta ocazie am mai adaugat ceva pe lista de bunatati a anului 2009: numele Ardei! Si dupa cum se stie, ardeiul chiar da un gust excelent cand se afla acolo unde trebuie ;) . Asadar notam data de 07.10.2008 ca fiind data recunoscuta mondial ca fiind ziua noastra, ziua Mihaela si Dorian Ardei.



De Paste si de ziua mea am petrecut cu cativa prieteni la Obzor, Bulgaria, pentru ca s-a dovedit a fi mai relaxant si mai ieftin decat oriunde pe la noi. A fost o experienta faina, iar cadou am primit de la Violeta( mica noastra ghida din State) o camera Junior Suite cu vedere la mare, superba locatie :).



Nu ne-am desmintit nici anul acesta statutul de calatori in 4 zari, astfel ca, la fel ca in 2007 cand ne-am propus sa mergem in Tenerife si-am ajuns in Tunisia, ei bine in 2009 ne-am propus Portugalia si am ajuns in Belgia si Franta. La propunerile viitorului nas( o alta alegere facuta in 2009, adica ne-am ales nasii :) ) am vizitat Brujje-ul, Bruxelles apoi Nimes, Gorges du Tarn, Paris, Versailles, Beauvais. Minunatele poze stau marturia unui concediu de vis:

http://picasaweb.google.com/mihaela.banciu/?fgl=true&pli=1



Am cunoscut in Franta oameni deosebiti, iar Christine & Guy trebuie mentionati cu deosebire.

Oameni pe care ne putem baza, discuta si primi de la ei sfaturi demne de luat in seama.

Cunoscand asemenea oameni, lumea ti se deschide si cu greu mai poti sa-ti dai seama unde vrei sa te stabilesti sau daca vrei sa te stabilesti undeva. Pentru ca asa cum se spune ca viata merita traita, ei bine as mai adauga si ca Lumea trebuie vazuta.

Pe lista de lucruri extraordinare trebuie sa bifez cu litere mari: DORIAN S-A LASAT DE FUMAT! Ei bine da, asta e cea mai mare bucurie a mea si trebuie trecuta la realizarile lui!



Pe 8 Noiembrie am petrecut aproape toata ziua la telefon/telefoane, ceea ce m-a facut sa-mi reancarc bateriile fiindca am simtit ca am toti oamenii langa mine. Am renuntat la toate planurile de excursii din ziua aia, insa nu mi-a parut rau, fiindca am acordat tot timpul meu prietenilor pe care ii aud mai rar sau mai des, dar pe care-mi place sa-i simt mereu aproape. A fost o perioada cand Dorian a zugravit camera noastra si am dormit pe jos in sufragerie :)), astfel ca stateam amandoi in mijlocul podelei si telefoanele sunau pe rand :) a fost fantastic oricat ar putea sa enerveze pe cineva treaba asta ...si multumesc persoanelor cu care am vorbit in ziua aia si citesc acum blogul.



A nu parea ca am trecut usor peste subiectul cu zugravitul: 2 saptamani Dorian a muncit intins pe peretii camerei noastre dar acum ne bucuram de arta personala ;) si apreciem orice dunga iesita un pic in relief sau o mica pata de galben pai de pe tavan. Este lucrare unicat!



Intre timp am inceput sa ne ocupam de viitorul eveniment major din viata noastra si anume nunta religioasa! Ce era de facut mai intai? "Vorbim cu nasii". Imediat, nasul scoase calendarul: se poate in vreo 2 weekenduri in februarie si doua in aprilie. Care sa fie ? Pai sa fie 25 Aprilie.

Am pornit cu un elan fantastic, ne-am lovit de niste ruine de localuri, am ezitat, ne-am scarbit de sticlirile din ochii celor care "miroseau afacerea" si riscam sa pierdem frumusetea sentimentului de a pregati Nunta Noastra. Am avut insa noroc, localul ales s-a dovedit a fi deschis pentru noi intr-o frumoasa speram noi zi de Duminica, 25 Aprilie 2010. Patronul s-a dovedit deschis sa ne acorde tot sprijinul.

Atunci sa fie! Prietenii sa stie!



Mai urmeaza Sarbatorile de Iarna, cand ne vom reuni din nou toata familia in jurul brazilor pe la toti pe-acasa. Traditie frumoasa! Si de adaugat niste poze pe picasa ;))

Dreaming of a white Christmas

Buna dimineata ...

Nu stiu daca e de la incalzirea globala dar asta mi-a venit in minte acum, gandindu-ma la o dimineata de toamna tarzie sau iarna devreme cand m-am trezit si, cu ochii jumate deschisi, am ridicat jaluzeaua si-am vazut alb in fata ochilor. La fereastra mea venea in fiecare an iarna cea adevarata si zgomotul masinilor era estompat de o plapuma de zapada. Era zapada de colo pana colo, copacii erau albi de parc-ar fi nins cu fulgi giganti. Nici nu ma mai intrebam cand a avut timp sa ninga atat, pentru mine era de-ajuns surpriza din zori. Era ca atunci cand venea Mosu', eu nu-l vedeam niciodata, dar gaseam intotdeauna cadourile sub brad. Si eram cea mai fericita.

Uneori mama imi spunea sa stau cuminte in camera si se ducea si suna la usa ca si cum ar fi venit cineva, purta o conversatie scurta si apoi venea sa-mi spuna ca era Mosu' si fiindc-am fost cuminte mi-a lasat daruri. :) Iar eu de fiecare data adormeam cu cadourile langa mine :)).

Stateam ore-n sir in fata bradului, intr-un lighean mare in care de obicei mama framanta cozonaci. Puneam in el o perna fantezie si era perfect pentru a sta la lumina instalatiei de brad cu starter( adik cilindrul acela mic care facea sa clipoceasca luminitele:)), inconjurata de miresme de portocale. Pentru mine chiar si-acum mirosul de portocale ma duce cu gandul la sarbatorile de iarna.

Revenind la zapada, nimic nu se compara cu zapada care trosneste sub cizme. Zapada aia care nu se flescaie cand treci peste ea, ci dispare primavara daca nu iese administratorul cu oamenii din bloc s-o dea la o parte.

Mi-e dor de florile de gheata care se formau pe geamurile bucatariei de la tara, de mirosul sobei de teracota cu lemne care trosnesc si de caldura ei cand veneam de la joaca cu picioarele sloi. De sania de lemn care fusese a unchiului meu si m-a invatat cum o dadea el cu ceara ca sa zboare ca gandul pe vremea lui ... De copiii care veneau cu Capra sau cu Plugusorul, iar Mosu' razbea cu greu sa ajunga cu darurile din bucataria de vara pana-n casa, imbracat cu cojocul mamei intors pe dos. Caci o vreme chiar a tinut poanta. Si chiar si dupa ce-am descoperit "smecheria" tot ma mai uitam pe cer sa vad o sanie cu reni ...

Cred ca sunt unele adevaruri pe care nu vrem sa le acceptam niciodata. Sunt adevaruri pe care le vrem a fi minciuni si minciuni care nu ne deranjeaza niciodata; si ne lasam de buna voie in voia fanteziei de a mai avea inca o data simtamintele de copil, macar in seara de Ajun.

Opriti incalzirea globala !

Mi-e dor sa fac ingeri de zapada.

Mi-e dor de o iarna adevarata.

1 Decembrie 2009! La multi ani Romania, la multi ani Pro Tv !

"Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit.[...]
O necesitate istorica - natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national - s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national." Florin Constantiniu - O istorie sincera a poporului roman, ed.Univers Enciclopedic, 1997, p.301-302.

Si fiindca am lamurit cum ar trebui sa stea lucrurile ca sa fie bine, am putea sa realizam ca divergentele dintre adeptii multelor partide care se bat pentru putere, sunt inutile pentru a realiza ceva corect pentru Romania. Se invrajbesc frati, se fac tabere intre prieteni, fiecare se documenteaza si cauta argumente pentru a-si sustine "liderii de la tv".
Pe principiul " cine vrea sa plece sa plece, noi ramanem aici ca inca mai avem ce fura", declar ca nu mai cred in oamenii politici si in cat de bine imi doresc ei mie, romanul de rand sau din-afara randului. Am vazut multe povestiri despre romani care au realizat lucruri fenomenale ceva fie in tara fie in alte tari. Si am realizat ca defapt schimbarea in bine nu sta in schimbarea unui partid, guvern sau presedinte, schimbarea sta in noi. Cand o sa-ncepem sa ne pese din nou de omul de langa noi, atunci o sa putem sa ne aliem pentru a forma o forta, care sa mai poata schimba ceva.
Pana atunci, sarbatorim cu fast o realizare a stramosilor stramosilor nostri.

Asa ca ne-ntolim cu mic cu mare, ne punem in nas cerceii cei mai frumosi si mergem in club. Gentile Gucci atarna greu dar dau bine cu BMW-urile care le aduc la party.
Nimic nu s-ar cunoaste daca nu lasi o dara bine definita de Channel 5 sau Kenzo Jungle.
Si putem sa dam mana cu mana!


p.s.

Cu riscul de-a parea subiectiva, imi dau totusi jos palaria fata de reportajele facute de Pro Tv despre romani care prin existenta lor, fac diferenta !!!

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-margit-serban-primul-medic-care-a-facut-transplant-de-maduva.html


http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-povestea-fratilor-baciu-povestea-omeniei-si-a-succesului.html

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-olga-gudynn-a-transformat-gradinitele-intr-o-afacere-de-succes.html



La multi ani inainte Pro Tv !