First time flying experience

   I putted my right foot on the first step of the airplane's stair. I was 30 years old and that was my first flight ever. Not counting my dream's flights... :)

I was willing to fly but didn't have the ocasion. Then, when the ocasion occured, I was a little bit scared ...but it is a first time for everything.

I took my heart in my hands an I putted it on Tarom's wings. (Tarom- airflight company)

   The take off was smooth and when I started to see things remained far behind me, I had an uplifting feeling. It was a cleary summer day, soon that we took off, the stewards started to serv us breakfast. I couldn't tell what I eat,    I can't even remember if I eat. The window kept my whole interest all way long, which was about 1:20 hours. 

We landed where we were supposed to land: somewhere near Bodrum,  Turkey.  Nice place for a holiday, in a 5* hotel where we enjoyed the Turkis hospitality. 

With a large room, nice horse pictures on the wall and a sofa near the balcony, our room was clean and welcoming. Every morning when I woke up, I was going on the balcony to see if it's raining. 3 days after, I found out that it wasn't supose to rain that summer :D.

We could have stayed at the hotel all day long, because it was an all inclusive resort with lots of activities, but we choose to go and visit the town. There was a bus taking us from the hotel to the center of Bodrum which costed 1 usd for tourists.

 There are specific points of interest in Bodrum. But first that we got out the buss, we couldn;t help notice the bazar :) where every seller was inviteing us in, kissing our hands and asking us about Hagi :D (famous football player). The center of Bodrum has a Greek-style whitewashed houses dotting the hillside overlooking twin bays. And right in the middle it's impossible to miss the medieval  Castle of St Peter. It is full of history and a good place to take pictures all around. 

We decided to go out one night on a catamaran with a glass floor, dancing all night over the waves of Aegean sea, with a very interesting program of enertainment :). 

We also enjoyed an one day trip to Dalyan river delta. It was a hot day for traveling by bus, but once that we reached the destination we took a boat and things started to get better.  The river boat cruise through tall reeds and maze-like passages of the Dalyan Delta reminded us of Humphrey Bogarts's "The African Queen". We Stopped  over at the magnificent Rock Tombs of Caunos carved high in the cliff realising why this place was considered one of the most unique corners of the Earth.

We reached the Turtle beach, a five-mile long stretch of golden sand surrounded by salt water on one side and fresh water on the other. In May, the turtles come and lay their eggs and at the end of summer, the chicks come out entering the water. For this reason, the beach was declared a nature reserve.There was a piece of heaven, with no resort, no hotel, just mother nature. This is the place where the two largest, Aegean and Mediterranean are kissing and merge into one. It's amazing to see how the fresh waters of the river meet the foamy waves of the salted sea.

On our way back to the bus we discovered the Source of Youth: The Mud Baths. It was fun, also rejuvenating and it was a great chance for hilarious snapshots!

But let's just don;t forget that this was my first holiday I went by plane, so my flight back home wasn't that smooth as it was when I came to Turkey.

It was an evening flight, and as soon as the steward anounced that we were preparing to land, a storm has begun, with thunders and lightning .... the whole plane was shaking and I was feeling like my heart was in my ankles. All I could think about was that I was missing my mother and everything I wanted to do with my life and just couldn't imagine how that nightmare was going to end. The captain kept the plain on the air half an hour over the program , trying to land, but the weather were imposible. One man in front of me was reading a newspaper, he just didn;t make any move, he seemed to be distrubed just by us, who didn't find our pacience.... Somehow, he calmed me down with his attitude, I realised that things like that can happen, but you need to have faith and fly a lot, in order to overcome your fear. 

:)  

                                                  ~~~Piece of feeling ~~~

Invatand sa-mi ascult inima

     In calatoriile noastre am descoperit cateva felii de "Pamant" ... si mi-am dat seama ca travel-ul este la fel ca si mancatul, cu cat calatoresti mai mult, cu atat ai mai multa pofta sa mergi mai departe. Unii spun ca n-are nici un rost sa plecam in lumea larga, cand sunt atatea locuri frumoase de vazut aici, "la noi". Ce sa spun? Cand "esti chemat" te duci ... oriunde te poarta pasii. Lumi nebanuite, civilizatii diferite, oameni cu fete mai putin stresate, ba chiar senine, te fac sa intelegi altfel "calatoria" ta :).

     Ce pot sa spun? Ca, desi sunt foarte sentimentala, niciodata nicaieri nu m-am simtit nici prea departe de casa si nici ca n-ar trebui sa ma aflu acolo. Pur si simplu am plecat, am vazut, am invatat, m-am bucurat ...si-am mers mai departe.

     Ce mai pot sa spun, asa pe scurt? Ca indiferent cat se zbate ratiunea sa ma tintuiasca in prezentul "de zi cu zi" ... inima ma-ndeamna sa traiesc in prezentul absolut, care nu este delimitat de timp/timpuri sau spatiu. 

Cand se intampla minunile?

...In principiu cand vor ele ..:)... in fapt, e un plan divin care se desfasoara si in functie de ceea ce indraznim noi sa ne dorim. Fiecare dorinta deschide o usa, fiecare vis ne poarta pe usile deschise. Energia pe care o investim in visele noastre ne poate face puternici sa trecem peste obstacole, ne poate face sa credem mai mult in visele noastre si ne slefuieste asa incat ceea ce primim in final sa fie exact ce avem nevoie.
Aprecierea este tot ce conteaza. Daca nu primesti ceea ce-ti imaginai inseamna ca nu ai apreciat destul si astfel vei fi vesnic nemultumit.

Mie mi se intampla viata asta ca o minune si-asa o consider in fiecare zi, din momentul in care deschid ochii dimineata si zambesc ... Sa nu uitam niciodata sa apreciem lucrurile "marunte" :)

Si daca ar fi sa apreciem asa, un alt lucru "marunt" il reprezinta cei 4 ani pe care-i aniversam astazi, cand ne gandim cu drag la povestea noastra " de film" :)). Asadar La multi ani minunea mea! Esti tot ce mi se putea intampla mai bun!

La multi ani ! :)

Viata e asa frumoasa atunci cand aduni minuni in jurul tau. Nu mai stiu ce zi era cand te-am intalnit, dar stiu exact ca minunea care s-a-ntamplat in ziua aceea este cea care-mi face toate zilele mai frumoase. De-atunci am inceput sa-ti cunosc sufletul, de-atunci ma acoperi cu frumusestile vietii in doi. Din ziua aceea am inceput sa expir dorinta si sa inspir vise implinite, sa expir singuratate si sa inspir iubire, sa expir trecut si sa inspir mult prezent, sa respir asa cum mi-am dorit si nu stiam exact cum va fi ....

La multi ani iubire ! Azi este una din zilele acelea minunate !! Dar mai mult decat atat, este si ziua ta! La multi ani! :)

25 Aprilie 2012

Viata in doi ramane intotdeauna alegerea celor doi. In fiecare seara e ideal sa pui capul pe perna linistit dupa sarutul de noapte-buna, iar dimineata sa te trezesti si sa spui din nou DA. Da pentru o noua zi impreuna, pentru tot ce vrei sa implinesti impreuna pe drumul care se deschide inainte. 

Ziua de azi nu e cu nimic mai speciala fata de ziua de ieri, insa asa apare ea in calendar, ca fiind ziua in care sarbatorim in 2012  2 ani de la Cununia Religioasa :)

Happy Anniversary my love! 

Paste fericit !!!

Fiti luminati!

Hristos a inviat !!!

Vedi Napoli e poi ...(mori)... vedi Capri! :D

Ne-am intors zilele trecute dintr-o plimbare pe care ne-o doream, asa incat atunci cand s-a ivit ocazia n-am mai stat pe ganduri( n-am mai carcotit ;)) ). Am citit ce era de citit, am incercat sa ne inarmam cu multe informatii asa incat sa pierdem cat mai putin timp cu orientarea pe-acolo. Evident, aventurile n-au lipsit :D dar, ca de obicei, nu ne-au facut probleme prea mari.

Asadar am aterizat in Napoli cu gandul de a manca celebra pizza acolo unde s-a inventat ea. Si, desigur, sa ne facem siesta prin ceva locuri deja celebre din Napoli si imprejurimi :).

Napoli, al 3-lea oras ca marime din Italia, te primeste cu un aeroport care ti se pare f mic cand aterizezi si o imensitate cand pleci si, evident, ajungi in ultimul moment ;)). Este un oras vechi dar parca inca neterminat. Nu m-am convins daca santierele pe care le vezi in diverse locuri au menirea sa-i strice din farmec sau din contra, sa mai scoata la iveala din farmecul subteran.

Am ajuns la locul pe care l-am ales pentru cazare si care, spre surprinderea noastra, era intr-o zona foarte centrala, iar pe proprietar l-am gasit chiar in poarta, ne-a zis pe nume asa incat ne-am linistit: eram asteptati :), am ajuns repede, hai sa lasam bagajele si sa fugim ;)). Si-am fugit spre Vezuviu... Am realizat pe drum ca n-am scapat de raul de serpentine dar satisfactia de a ajunge pe marginea craterului a depasit spaima ca va trebui sa ne-ntoarcem pe acelasi drum :. Se spune ca muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european, inca mai fierbe in adancul lui si nu e exclus nici sa mai erupa din cand in cand, dar la lucrul asta te gandesti numai cand vezi aburii de sulf iesind dinauntrul craterului ... Privesti in jur la orasul Napoli si imprejurimi si nu prea intelegi cum de atatia oameni au curajul sa locuiasca acolo, in locuri care pot avea soarta pe care au avut-o Pompei si Herculaneum(http://www.natgeo.ro/natura/catastrofe/8397-numaratoare-inversa-pentru-vezuviu?showall=1viu?showall=1). Si cred ca iti pui problema asta mai mult cand te afli acolo sus in varf, pe marginea craterului decat atunci cand esti in Napoli. Este un simt al distantei mult mai pregnant, pare mult mai aproape Napoli vazut din vulcan decat vulcanul vazut din Napoli ...

In a doua mare jumatate a zilei am mers la Sorrento, renumit pentru celebra bautura Limoncello. Un orasel statiune care merita savurat la fel ca si bautura mentionata. Hoteluri luxoase pe marginea stancilor, faleza de deasupra marii, treptele care te coboara in soseaua care duce spre port ... totul iti lasa impresia ca te afli intr-un film retro cu efecte de nou. Acolo am asteptat soarele din acea zi sa apuna, ne-am luat la revedere pentru scurt timp, fiindca a doua zi ne-am trezit foarte devreme, ne-am savurat cafeaua (si unii ceaiul) pe terasa iar privelistea din jur ne-a incarcat cu energie pentru a face o noua excursie, de data asta la Pompei.

Sincer, am avut un sentiment foarte ciudat la Pompei, mai ciudat decat in craterul Vezuviului. A fost o zi foarte"windy" si parca vuietul vantului printre peretii caselor din Pompei faceau sa auzi strigate infundate ale oamenilor care au fost acoperiti de lava acum nici 2000 de ani. Strazile ordonate, curtile si casele lipite una de alta, brutaria, amfiteatrele, stadionul, templele si ce oi mai fi scapat eu din vedere, totul era amplasat dupa intr-o ordine foarte clara. In mijlocul ruinelor iarba era verde si in general oriunde priveai vedeai piatra sau iarba. Si ceva pamant. Drumul spre stadion este pavat cu copaci foarte inalti si rezistenti la vant. Superbi. Am luat cateva seminte, poate se prinde vreunul si la mine in ghiveci. Dar per total, raman la senzatia ciudata ca am simtit durerea inabusita a unor oameni care au trait candva acolo.

Trebuia sa-l mentionez pana acum pe Stefan, care desi a fost avertizat, a venit la Napoli numai cu o singura pereche de pantofi. Cred ca este destul sa spun ca a fost nevoit sa-si cumpere o pereche de adidasi (de firma) si probabil se va deduce ca in fiecare seara isi numara degetele de la picioare sa vada cate i-au mai ramas. Adevarul ca asa, in scris, urcusurile si coborasurile par mai simple decat in realitate :D. Ultima zi a ramas dedicata celebrei insule Capri. Am plecat "de-acasa" intr-un sulfet, am infruntat cateva picaturi de ploaie si le-am ignorat cu succes, am luat pe nerasuflate biletele pentru vaporul de 9:30, apoi am asteptat. Eram primii la scara vaporului si voiam sa prindem locuri bune :D. Evident, cele mai bune locuri au fost in picioare, undeva afara, de unde am admirat spectacolul oferit de nori si soare in intrecerea lor de a lumina cand Napoli, cand Vezuviul, cand alte localitati de la tarm. Eram acolo cativa impatimiti ai artei, fie ca erau ei modele de fotografiat sau fotografi ;)) ba chiar si o mica pictorita care avea in geanta in loc de trusa de machiaj, trusa cu acuarele. Totuna :D.

Norii s-au risipit, vaporul a incetinit iar cand m-am uitat in fata lui am vazut o stanca mare, apoi cateva vaporase, dupa care s-au vazut si niste cladiri pe mal, care pareau toate vile( ulterior mi-am dat seama ca asa si erau :D ). Ati avut vreodata senzatia ca ati ajuns in Rai?

Am ales un traseu( evident, de mers pe jos) si am remarcat ca poti sa bati la picior toata insula intr-o zi( daca esti antrenat- pentru unii dintre noi sau daca nu stii unde esti condus-pentru altii )
Cred ca exista o singura sosea iar casele sunt presarate intre serpentine si poti strabate drumul printre ele, pe ulite inguste, pietruite. (Am remarcat ca stau f bine cu canalizarea). Cand am ajuns in centrul orasului eram deja la mijlocul insulei. Dar noi nu ne-am dus ca sa vizitam centrul cu magazine luxoase :D, ne-am continuat urcusul spre Arcul Natural, coborasul spre Faraglioni si ce mai urma... Dupa ce-am incheiat traseul am conchis: vedi napoli e poi (muori) vedi Capri !!!





















Laitmotivul acestei plimbari raman scarile si tot ce tine de a escalada o portiune de drum(oricat de mica/mare ar fi ea) pe jos. Ne-am intors intregi( unii mai intregi ca altii) si cum spuneam, pentru cineva care trebuie sa se intoarca din Napoli cu avionul, musai sa plece cu mult din timp, pentru ca aeroportul, pe cat de mic pare la venire, pe atat de lung si intortocheat e la plecare. Iar drumul catre Gate-uri trece fix prin duty free ... la propriu.

In loc de P.S. : Pentru cei care se gandesc ca n-ar merge la Napoli pentru ca e un oras plin de gunoaie, cam murdar si pe alocuri dubios: chiar sa nu mergeti! Daca insa reusiti sa va depasiti aceasta temere, Napoli si imprejurimile chiar merita toti banii ! Si dincolo de bani, merita trairile pe care le experimentezi vizitand fiecare loc in parte.

Salutari din Napoli ! :)