5 Luni :)

5 Luni bune-as putea spune, avand in vedere ca durerile se uita si fiind recunoscatori pentru fiecare zambet si chiuiala. Cat despre nopti, oricum ne doream sa dormim mai putin, caci o viata avem si stim bine ca ar fi pacat s-o dormim( s-ar fi putut dormi si mai putin de-atat, dar e secret, nu-i spunem, sa nu-i vina vreo idee :D ). 

 A venit primavara si stim ca avem surprize multe pentru el, prin urmare aventura continua.

In luna martie i-am urat La multi ani strabunicii ... Nu stiu ce vedeti voi in fotografie, dar eu va asigur ca sunt doi copii care se bucura cu aceeasi intensitate de mireasma unor flori :)

92 ani vs 5 luni :)

3foi cu 4 foi

Sunt un Trifoi cu 4 foi si le port noroc alor mei. Adica azi, 3 Martie, implinesc 4 luni.

Trece frumos timpul, nu? :) 

Preview "Ziua indragostitilor"

14.02.2014. Ziua indragostitilor. In ceea ce ma priveste, reprezinta mai degraba ziua de nastere a catorva persoane foarte dragi mie. In rest, imi rezerv dreptul de a-mi sarbatori iubirea in fiecare zi :)

Textul de mai jos nu este scris de mine, insa mi-a placut cand l-am citit si mi-ar placea sa-l pun bine undeva ca sa-l mai pot reciti, asa ca-l postez aici. 

Anonima care-l "semneaza" imi este cunoscuta mie, dar prefera sa ramana Anonima pentru cei care-i vor citi textul in online. Eu ma bucur sa-l impart cu voi, cei care veti zambi cand il veti citi. Si-i voi transmite si ei zambetele voastre :)

"Astazi este ziua "oficiala" a iubirii. O zi obisnuita din an,in care iti poti rupe camasa de pe tine,strigand "te iubesc" in aplauzele tuturor. O zi aproape fantastica, in care filmul ales dureaza pana la 24 de ore.

  Flori pretutindeni; cafenele intesate de indragostiti; telefoane incinse de mesaje coplesitoare; sali de cinema incarcate cu emotii si sexualitate; muzica pretutindeni; romantism in statiile de autobuz,in metrou, pe banchetele din spate ale taxiurilor, in curtea scolii; avioane ce transporta dragoste in diverse colturi ale lumii; strazile vibrand datorita traficului de iubire; atmosfera intoxicata de excesul de parfum; bunastarea magazinelor de bijuterii ce impacheteaza trairile oamenilor in cadouri aurii cu funda rosie..da,mult rosu..vin rosu, buze rosii, matase rosie, dantela rosie, rubine, trandafiri, cerneala, cearceafuri rosii care asteapta..astazi sangele fierbe in noi intr-o nuanta stridenta de rosu.

Imi beau cafeaua si navighez pe internet, inrosit si el de spectacolul zilei de azi: o lume intreaga freamata sub explozia unei bombe universale care imprastie ideea de iubire.

Scandalizata, imi pierd privirea in cafeaua devenita si ea rosie si sorb din ea si din gandurile oamenilor despre dragoste, care fac deliciul societatii intr-o zi obisnuita din an..

Astazi, desi nu ieri, si nici maine, celebram firescul iubirii cu gust de ciocolata cu miere. E o zi privilegiata, creata abuziv, din foametea noastra sufleteasca de a fi iubiti. O sarbatoare a dorintelor, cu focuri de artificii ce ne lumineaza nevoile, un preambul al inimilor ovationat de mintile noastre pentru dezirabilul zilei de maine, cu pahare pline cu alcool ce ne imbata temerile, cu barbati aruncand palariile si sentimentele spre cer, cu baloane multicolore de senzatii, confetii, cu multe confetii care cad ca o ploaie de stele si femei fericite adunand bucatile din aer si prinzandu-le cu mandrie in piept, afisandu-le vesele ca pe o brosa regala inscriptionata cu numele iubitului. Urale,bravo,bravo...

Astazi nu scriem istoria vietii,doar o citim. Notam cateva idei,in lipsa de timp si o luam la fuga pe scari sa nu pierdem petrecerea..Nu stii? Astazi este ziua indragostitilor..Sa ciocnim! Happy Valentine's day, Joyeux Saint Valentine, Buon San Valentino..goleste paharul, sparge-l sa-ti aduca noroc, ai timp sa cumperi altul pana la anul ca doar nu esti ocupat in fiecare zi sa sarbatoresti iubirea, nu-i asa?

Mi-am terminat cafeaua si gandurile rosii odata cu ea..astept sa se termine si aceasta zi ca de maine sa-mi  petrec nestingherita iubirea.

Ah..La multi ani indragostitilor! Fie ca intreaga viata sa ramaneti asa! "

Vis de zi

                                                                                                                                                                   

Visez

Ma joc

Dau din aripi

Dansez si rad in hohote.

Viata asta mi se pare

Un caleidoscop pe un ecran mare.

M-acopar de soare

Si noaptea de stele

Ma las sa plutesc pe un alb norisor

Alerg, dau din aripi 

Ziua printre copaci infloriti

Noaptea printre vise 

Ferestre deschise 

Catre ceea ce-mi doresc in viitor.

Nu visa la povesti, fa-ti viata o poveste

Este adevarat! Atunci cand ajungi sa vezi locuri la care doar cu gandul ai gandit, lumea ti se pare dintr-o data ca se micsoreaza :). Eu sunt in general modesta cand vorbesc despre locurile in care calatorim. Dar nu ar trebui, pentru ca sunt locuri absolut MINUNATE si despre care merita sa vorbesc. Despre locuri si despre cum m-au facut aceste locuri sa ma simt.

Am plecat in aventura numita Maldive la mijlocul unei zile friguroase de februarie. Din momentul in care am urcat in avion am rasuflat usurati, am lasat toate grijile afara cu gandul ca vom sta destul de mult plecati incat sa nu le mai gasim la intoarcere :D

Dupa vreo 4 ore de zbor soarele ne-a zambit portocaliu-rosiatic, moment in care am simtit "calatoria in timp", practic am sarit 2 ore in viitor. Desi soarele a apus, dintr-odata a rasarit la propriu Dubai-ul, cum doar in LA si Vegas mai vazusem asemenea lumini. De sus, toate "cele mai inalte cladiri din lume" pareau niste jucarii, pe care poti sa le iei ca piesele de pe tabla de sah si sa le muti unde vrei tu.

 Afara aerul era deja cu vreo 20 grade mai bland decat in Romania ... urma sa petrecem aproape o zi de escala in aeroport, deoarcere informatiile de pe siteul ambasadei UAE erau putin eronate, astfel incat o viza de tranzit ne-ar fi costat 150 euro pe-amandoi, in loc de 40 cum informau ei pe un site oficial.... Dupa vreo 2 ore de explicatii la toate ghiseele cu oficiali de pe aeroport, ne-am spus "ok, totul va fi bine". Culmea, cat sunt eu de berbeaca, n-am avut nici o urma de enervare ... cred ca a fost de la aer sau ceva :)

Pe scurt despre prima escala :

Am cunoscut un roman care era si el in tranzit dar, spre deosebire de noi, cunostea foarte bine aeroportul :D. Dupa ce ne-am asezat intr-un Irish pub la vorbe s-a prezentat : "eu sunt din Ploiesti" :)))))))))))))))))) Culmea, avem si cunostinte comune. Asa ca am petrecut o noapte intreaga discutand cate-n luna si in stele si am aflat si povestea lui faina si interesanta.

A venit vremea sa ne urcam in avionul ce ne ducea spre Male. Eram doar cateva persoane, Dorian spunea ca bine ca nu au anulat cursa... apoi au mai fost adusi cativa pasageri pentru Sri Lanka, care urmau sa fie transferati de pe aeroportul din Male spre Colombo. Dupa vreo 2 ore jumate de intarziere din cauza unor mici probleme tehnice, am pornit spre Male cu all inclusive la bord, entertainment, tea & coffee :))). Stewarzii foarte draguti, ca dealtfel toata lumea pe care am cunoscut-o ...

Data fiind intarzierea, aveam emotii ca reprezentantul hotelului, cel care trebuia sa ne astepte la aeroport, nu va astepta atata timp( am ajuns pe la 2 AM) dar emotiile le-am avut doar eu, Dorian era sigur ca ne va astepta:). Si asa a si fost. Majoritatea persoanelor despre care voi povesti in continuare sunt in contrast vizibil cu pielea mea alba ca zapada lasata acasa :).

Ne-am cazat in Hulhumale, insula pe care se afla si aeroportul, la un hotel aflat la un minut de plaja. Evident, in stilul caracteristic, ne-am trezit cu noaptea-n cap sa vedem rasaritul :)

Cand spui Maldive, toata lumea se gandeste la destinatia de vis, la care multi locuitori ai planetei viseaza sa ajunga macar o data in viata.

In realitate putini stiu ca este cel mai mic stat asiatic( atat ca suprafata cat si ca locuitori) si ca este de asemenea statul cu cea mai mică altitudine maximă din lume. Daca pana acum peste tot pe unde mergeam obisnuiam sa ne cataram si pe cate un munte (gen El Teide in Tenerife(cel mai inalt varf din Spania), Capanne in Elba) aici nu ne putem lauda decat poate cu ceva snorkeling :D

Dar Maldive reprezinta totusi o tara de sine statatoare, situata in Marea Laccadivelor din Oceanul Indian, formata( in loc de judete) din 26 atoli care cuprind cu totul1192 insule , din care doar vreo 250 sunt locuite; ei bine da, sunt oameni care locuiesc efectiv acolo :). Si da, par foarte fericiti, desi, contrar asteptarilor nu locuiesc in vile luxoase si nu conduc masini sofisticate. Dar totul pare sa mearga ca pe roate, totul se misca. Ferryboat-urile cu care circula majoritatea localnicilor si a turistilor mai ales veniti pe cont propriu( asa ca noi :D ) sunt ca niste albinute incarcate permanent cu oameni si marfuri care circula spre insulele din jur.

Capitala, Male, este un oras ticsit cu cladiri si oameni, stradute destul de inguste pentru doua sensuri de mers, dar soferii par sa se simta in largul lor in timp ce tu, pe bancheta din spate, inchizi ochii cand vezi cum vin spre tine masini, motociclete si biciclete din toate partile.  Trebuie sa mentionez faptul ca am circulat numai cu taxiul, acolo orice taxi costa 20  rufiya ( 1$= 15.4 rufiya) sau 30 rufiya daca aveai bagaj mare. Circulatia se desfasoara ca la Londra, adik se circula pe partea dreapta. Dar, de preferat e sa nu circuli deloc. Cum spuneam, taxiul e f ieftin, indiferent pe ce colt al insulei trebuie sa ajungi.

Mare lucru nu ai ce sa faci in Male, doar ca Ruth, administratora hotelului in care eram cazati, ne-a recomandat tot ce merita sa vedem pe-acolo... capitala si o insula unde localnicii din capitala obisnuiesc sa mearga la picnic in zile de sarbatoare. Noi am nimerit intr-o astfel de zi de sarbatoare, deoarece era vineri. Familii cu copii, imbracati de sarbatoare, mergeau spre insula distractiei. Am revazut acolo jocurile copilariei, adica jocul cu mingea, leaganul si chiar si o petrecere pentru cei mici, in stil Disney :D. Cateva localnice care pregateau "masa la iarba verde" sau mai binezis "plaja insorita" :) ne-au invitat sa gustam din preparate ... ceva ton si nuca de cocos. Limbajul gesturilor functioneaza, pentru ca fiecare vorbeam pe limba lui si paream sa radem de acelasi lucru :) faptul ca nimeni nu intelegea ce zice celalalt :D.

Ne-am intors sa admiram apusul acelei zile in Male, pe acoperisul unei cladiri inalte, intr-un decor relaxant si imbietor ... atata calm si muzica buna era in jur, incat n-am mai fi plecat de-acolo pentru multa vreme ... am admirat ce era de admirat( cam tot ce era in jur), am luat si o masa copioasa, ca deh, sa ne facem si noi cateva pofte daca tot suntem in concediu, am admirat apoi cerul si stiti ce? Tot timpul parea ca suntem urmati de carul mare :)))

 Hulhumale este o insula artificiala, construita pentru a decongestiona putin capitala. Este una din insulele cu cea mai inalta altitudine din Maldive (2m peste nivelul marii). S-au construit aici mai multe blocuri noi de locuinte si ne-ntrebam permanent daca s-au construit in urma tzunami-ului din 2004. Am aflat ulterior ca planurile de viitor sunt ca, mare parte din cetatenii din Male sa fie mutati pe Hulhumale, ceea ce pare a fi un proiect inteligent.

A venit si ziua in care am schimbat insulele :) ...asadar am pornit spre o alta insula unde am stat cazati( tot la un hotel, caci initial eu personal n-am prea avut incredere sa mergem la un "guesthouse"care in denumire populara probabil ar insemna o pensiune). Ulterior am vizitat cateva si aratau chiar foarte bine.Despre resorturi nu putea fi vorba, pentru ca acelea sunt destinate oamenilor cu prea multi bani dar care oricum n-ar putea sa va povesteasca ceea ce va spun eu aici :D

Dar stai, ca am sarit partea cu transportul.

Ne-am impachetat bagajele si am decis sa lasam "hainele groase de drum" la hotel, caci tot aici urma sa stam si la plecare, pentru a fi mai aproape de aeroport.

Dupa un drum cu ferry pana in Male, apoi taxi pana la o alta statie de ferry, am prins singurul ferry care mergea spre insula noastra de destinatie, in miezul zilei, la ora 15:00. Organizarea in statia de ferry pare simplista, dar foarte eficace. Totul se desfasoara incredibil de organizat desi este f multa lume care fie coboara sau se imbarca. Aparaturile scumpe si sofisticate pe care le avem noi prin tarile noastre par sa nu-si aiba sensul in statia asta unde totul merge ca pe roate si toata lumea intelege exact ce are de facut, cand si unde trebuie sa se imbarce.

Simplicitatea mi-a placut foarte tare in concediul asta :) ... se pare ca in timp am renuntat sa ne mai folosim instinctele si ne lasam indrumati doar de niste aparate despre care credem ca sunt mai destepte decat noi ...   Total eronat.

O sala plina de scaune din plastic( pe care nu le devasteaza nimeni), care nici macar nu sunt prinse de podea sau intre ele, dupa ce toata lumea se imbarca scaunele raman la locul lor. Nu sunt gunoaie, nu sunt mirosuri neplacute, desi la temperatura de peste 30 grade te-ai astepta si la ceva care sa-ti mute nasul din loc.

Noi ne-am facut aparitia mult mai devreme deoarece ni se spusese ca nu ar fi o ora fixa si ca ferry poate pleca si la 14:30 in loc de 15:00.

L-am rugat pe Dorian sa-mi ia o punga de chipsuri, sa rontai cat asteptam, iar el s-a intors cu o punga de pop-corn, caci "ultima punga de chipsuri tocmai fusese vanduta"

In fine, ne urcam, cu bagajul de cala, aparatul foto, rucsac si palarie de soare (care, fragila fiind, trebuia purtata cu atentie) si incercam sa ne gasim un loc la fereastra. Remarcam un cuplu nehotarat in alegerea locurilor, ea s-a asezat pe un rand, el 2 randuri mai in spate.... o cheama la el. Dupa ce se-aseaza vine o doamna intepata care cere sa stea la geam :)))))))). El se ridica politicos, iar prietena lui, plina de intelesuri i se adreseaza : "really"??!!  Cel mai amuzant moment din drumul cu ferry.... dar nu intamplator l-am povestit, caci ei sunt cuplul cu care ne-am imprietenit "pe loc". Ea, o indianca cu mult sarm, foarte intepata si dornica de actiune. El columbian, stil latin dar totusi ... ea da tonul :D

Daca e sa-mi dau cu parerea, amandoi tineri si deosebiti, ne-am potrivit foarte tare la multe din conceptii, poate mai bine decat daca erau de aceeasi natie cu noi :). In scurt timp ea scoate o punga de chipsuri si o intinde spre noi sa servim ... asa am aflat ca ei erau cei care-au cumparat acea "ultima punga de chipsuri"  :)) si amuzati, i-am povestit cu Dorian mi-a luat pop-corn in loc de chipsuri ... moment in care ea explodeaza : deci de la voi mirosea a pop-corn cand asteptam ferry si mi s-a facut o poftaaaaa :)))))))))

Drumul cu ferry a fost funny, faceam concurs care este insula noastra din toate cele pe care le vedeam ca "se apropie" :) .. si pana la urma "s-a apropiat" si a noastra.

Am fost intampinati de cativa oameni cu pancarde si l-am identificat imediat pe cel care venise sa ne astepte pe noi.  "Leisure" :). Avea la el o roaba mare din plastic, in care am incarcat bagajele noi si inca doua dragute chinezoaice( mama si fiica) si ne-am despartit de grupul din ferry ... M-am simtit ca la mine la tara, mergeam pe un drum de pamant batatorit, doar ca in dreapta era oceanul :).  Dupa mai putin de 2 minute am ajuns la hotel unde ne-a preluat Husein (un nume foarte des intalnit printre localnici, gen ...daca nu ii chema Husein ii chema Ibrahim) :).

Gradina iti oferea un spatiu intim, multa vegetatie, noi eram foarte relaxati si dornici de a termina formalitatile de cazare pentru a merge sa vedem apusul :)

Hotelul cred ca are vreo 3 etaje, m-am bucurat cand am vazut ca urcam mai sus de et 1 caci ma gandeam ca de sus se vede mai bine, desi noi rezervasem camera cu "city view" :D (un fel de-a spune, caci toata insula era o singura localitate). Am intrat in hol unde erau o canapea si doua fotolii, in fata unei plasme tv fixata in perete. Apoi intram intr-una din camere. Dorian parea foarte incantat, in timp ce mie mi se parea neterminata, pe jos era ciment iar sifonierul avea doar o bara pentru umerase(fara umerase) si nu avea rafturi !! I-am explicat lui Husein al nostru cum ca totusi, mi-am carat dupa mine o gramada de kestii, pe care as fi preferat sa nu le tin in geamantan, ci in sifonier. In plus, i-am spus ca avem si rokia de mireasa si .... "Cum, adica sunteti in luna de miere? Si noi n-am stiut...?"  ... si uite-asa n-a mai fost nevoie sa spunem nimic, caci s-a uitat gales la noi ( la mine in mod deosebit, caci eu eram nemultumita) si a promis ca ne schimba camera a doua zi.

A doua zi a venit in 5 minute, caci imediat s-au luat masuri sa fim mutati intr-o camera cu gresie pe jos( terminata cum as zice eu) desi n-avea nici asta rafturi la sifonier. Dar avea balcon si vedere spre mare .... " Are you happy"?  Ma-ntreba intr-una Hussein. Evident, ma mai luminasem un pic.

Ne-a explicat ulterior ca acea camera pe care o numeam neterminata era defapt in stil maldivian. Lol. Inca o dovada ca  ne-am detasat atat de mult de lucurile simple, desi curate, am avut impresia ca nu beneficiem de confortul care ni se cuvenea. Macar am aflat care era diferenta. Bine, camera pe care am primit-o acum era mai mare, mai luminoasa si evident superioara, caci avea vedere la palmieri si ocean :)

Eram la 2 minute de plaja publica ( pe insulele de localnici este interzis sa te afisezi in costum de baie) dar aveam aici o plaja pe care totul era permis :).  Cand tot ce-auzi in jurul tau sunt niste valuri care se sparg de recif in departare, apa care clipoceste cand o calci in picioare pe un nisip fin si pasarile care mai ciripesc de cateva ori inainte de culcare ... ei bine toate astea inseamna defapt Liniste :). 

Ne-am uitat lung pe lista cu excursii a hotelului ... preturile nu erau deloc prietenoase, insa ne-am reintalnit cu amicii nostri din ferry si am conchis ca la hotelul lor era mai ieftin :D

Surpriza insa, se pare ca pe insula au ei o politica( scrisa sau nescrisa) cum ca fiecare hotel isi plimba clientii lui. Daca vrei sa pleci in excursie cu alt hotel, trebuie ca hotelul tau sa-si dea permisiunea!!! :))) Si de aici un lung sir de discutii si controverse :) care in final au fost in avantajul tuturor. Iar noi ne-am incadrat cu brio in bugetul "pe cont prorpiu" cu care venisem la noi cash, fiindca sunt taxe destul de mari la plata cu cardul( cam 5.5% ) si apropos: mare atentie daca aveti in plan sa cautati cazare pentru Maldive, pentru ca la pretul afisat pe siteurile de booking, se mai adauga inca multe alte taxe locale.

De-aici incepem sa simtim paradisul maldivian. PPS-urile pe care pana mai ieri le primeam pe e-mail incep sa se desfasoare in fata noastra, slide by slide. Si pot sa va spun cu mana pe inima ca tot ce vedeti in acele pps-uri este adevarat. Mai posteaza unii fotografii photoshopate ale unor locuri in care, cand ajungi, te chinui sa recunosti ce ai vazut in poze( f des se intampla asta si cu pozele hotelurilor) dar aici n-ai cum sa contrazici nimic din ce ai vazut.

Concluzia mea dupa ce-am vazut toate astea este ca Dumnezeu ne-a lasat pe toti in Paradis, dar noi atat de neincrezatori suntem, incat am reusit sa-l ciuntim pe alocuri.

In Maldive timpul e ramas un pic in loc, oameni simpli, harnici, iubitori si credinciosi isi traiesc viata linistiti si s-au obisnuit sa fie invadati de "intrusi" veniti dintr-o lume artificiala sa admire Paradisul conservat atat de bine in coltul lor de lume.

Religia este musulmana si nu ai cum sa uiti asta date fiind rugaciunile pe care le auzi de oriunde te-ai afla. Cateva zile nu am auzit nimic in timp ce dormeam, dar pe masura ce m-am obisnuit cu clima si concediul mi-am dat seama ca prima rugaciune era inainte sa rasara soarele, apoi mai erau vreo 2 in timpul zilei si ultima imediat dupa apus. M-am obisnuit f tare cu aceste momente, incat pot spune ca le duc, uneori, dorul :).

Nu ar fi cinstit sa inchei povestea mea fara a intra si in cateva detalii despre ce vrea toata lumea sa vada.

Defapt, pentru ca luxul costa foarte mult in ofertele agentiilor,  ne face sa ne gandim la anumite locatii ca la ceva de neatins. Luxul socheaza. In fapt, e consecinta perceptiei noastre. Ni se arata poze frumoase asociate cu locatii luxoase iar omul, prin definitie, tinde sa vrea acel lux, iar calatoria sa ramane doar la nivel de dorinta.  Totul devine insa posibil atunci cand iti doresti sa mergi sa vezi cu ochii tai, sa simti cu inima ta, sa te bucuri simplu de ceva atat de minunat.

Indrazniti sa visati la destinatiile dorite si faceti tot posibilul sa ajungeti acolo.

Nu visa la povesti, fa-ti viata o poveste!

“Adventure, yeah. I guess that's what you call it when everybody comes back alive.” ―Mercedes Lackey

P.S.  Scrierea de mai sus e datata la putin timp dupa ce ne-am intors din calatorie, adica aproximativ un an in urma. A ramas in suspans si am regasit-o abia acum, nu intamplator, la un an dupa. In momentul asta deja am o perspectiva noua asupra acestei calatorii, pentru ca acum avem o minune de 3 luni care ne va aminti intotdeauna cat de importanta a fost calatoria in Maldive pentru noi :). Acum tot ce-am scris mai sus si tot ce-am simtit se amplifica. Ceea ce inseamna ca minunile se intampla atunci cand visezi si ai curajul sa faci ce-ai visat, sa ai curajul sa infrunti ceea ce pare imposibil, si in principiu, sa ai curaj. 

3 Februarie: 3 luni de cand suntem 3 :)

A crescut in 3 luni cat altii in 6, cel putin asa spun hainutele :D. Stie deja sa se faca inteles pe mai multe voci si ne vorbeste foarte serios despre ghha si aahii, foarte des despre quai si boac, ceea ce ne face sa credem ca e f important pentru el. Prin urmare il aprobam cu un daaaa lung si este foarte fericit ca il intelegem, deoarece ne raspunde cu un zambet larg din toata inima. Isi canta inainte sa adoarma si nici nu-ti dai seama cand adoarme, instant :D. A cunoscut deja o multime de oameni dragi noua si se pare ca-i sunt si lui pe plac, iar din 18 Ianuarie se numeste, oficial, Alexandru. La multi ani minunea mea! Sunt atat de fericita ca sunt mama ta!  3 Februarie, 3 luni de cand suntem 3 :)

Doua linii :)

27 Februarie - ziua in care visul a devenit cat se poate de real. Ce pot insemna doua linii paralele? In cazul de fata inseamna semne de Viata ! :)
Primavara lui 2013 a venit cu o noua viata, un muguras care a inceput sa creasca si sa ne bucure vietile inca dinainte sa ii simtim efectiv prezenta. Este unul din miracolele acelea in care poti sa crezi fara sa vezi :)
11 Martie - prima ecografie, un punct minuscul intr-un saculet din care se auzeau 114 batai pe minut. Inima, nu degeaba este considerat cel mai important organ, ea este inceputul si tot ea este tot ceea ce conteaza mai mult pe tot parcursul calatoriei noastre. 11 Martie a fost si prima zi in care am hranit cativa boboci ;)). De-atunci am inceput sa experimentez o gramada de senzatii, semne ale prezentei unei alte forme de viata care si-a facut culcus inauntrul meu. Astfel, "greturile de dimineata" au fost doar o denumire generica a ceea ce experimentam eu mai mult seara si in toiul noptii ...
Primele 3 luni au fost pline de senzatii mai putin dorite dar le-am primit cu bucurie, desi starile de greata aproape permanenta impreuna cu vremea ploioasa de-afara, formau terenul propice unei mici depresii involuntare. Am depasit-o insa, fara sa ma afund prea mult, caci bucuria a fost tot timpul muuult mai mare :)

16-17 Martie - Anuntam familie, prieteni despre bucuria noastra ... urmeaza testul cu sarea si calcule numai de unii stiute, din care reiesea ca ne pregatim sa fim parinti de fetita :))

18 Aprilie - am "primit" in dar de la Bebele nostru prima zi de forma excelenta, fara nici o urma de greata sau nor pe cer :). Cred ca am reusit sa stabilim o legatura de intelegere telepata :)

22 Aprilie - ecografia de prim trimestru (dublutest) . Daca pana acum credeam ca minunea va purta nume de fetita(dupa spusele prietenilor care s-au preocupat sa faca diverse calcule si dupa testul cu sare), doctora ne-a spus ca ea este de parere ca fiinta minuscula care pe monitor aparea ca un mic extraterestru si la care ne holbam toti 3 ...este baietel. :)))  Ambii parinti am bufnit in ras. De-atunci ne-am zis ca nu ne mai gandim deloc la acest aspect si ca lasam Bebelusul sa ne surprinda la urmatoarea ecografie, care urma sa fie pe la inceputul lui Iulie.

27 Aprilie - inainte de Florii - am iesit sa cumparam cateva cadouri si, intr-unul din magazine am simtit ca nu mai am aer ... am constientizat ca mi se face subit rau, ca-mi scad puterile, ca mi se purica mainile si apoi capul ... m-am asezat pe gresie in mijlocul magazinului, am apucat sa-i spun lui Dorian sa stea pe-aproape, iar urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca incercam sa ma trezesc sa deschid ochii si nu puteam ... vedeam in ceata o silueta pe care ma chinuiam s-o recunosc ... m-am trezit. Vanzatoarea suna la salvare, o alta persoana ma tragea cu apa pe maini, iar Dorian era incremenit si el langa mine. Dupa 20 de minute a ajuns si salvarea, evident am mers la spitalul judetean si-au urmat cateva analize care n-au scos nimic rau la iveala. A fost probabil vreo lipotimie ... "Distractia" a durat vreo 3 ore prin spital, cu o branula in mana( apropos, durea ingrozitor)
 Seara insa am sarbatorit ziua nasei si mi-am revenit complet dupa un muschiulet de vita, cascaval pane si muuulti castraveciori murati :D

28 Mai - prima data cand mi-a fost cedat locul in tramvai :))). Nu m-am asezat, dar m-am simtit foarte bine : in sfarsit se vede !!! :)))))

29 Mai - "fara griji si fara bani" am plecat sa ne relaxam in Sardinia. Taram de basm, totul este vechi dar nou. Atat de bine respectat si conservat. Peisajul foarte diferit de la o zona la alta, de la plaje mirifice, romantice si linistite, la plaje salbatice, cu valuri ce se dezlantuiau cu personalitate. In larg se vad insule si insulite, munti de stanca, un ecran de film imens se desfasoara in fata ta oriunde vezi cu ochii.
Insule legate unele de altele de un pod, de o sosea ... pe plaja din dreapta poti astepta pana in zori rasaritul, pentru ca spre seara, sa treci strada si sa admiri apusul aceluiasi soare.

29 Iunie - Weekend ploios ... numai bun de petrecut "in familie", bun prilej de comunicare cu Bebelusul care pare sa fie si el bucuros de compania ambilor parinti care par sa-l bage in seama mai mult decat o scurta mangaiere pe burtica din cand in cand.
Am vizionat toata ziua filme si am fost bufet suedez pentru Bebelus, care s-a bucurat nevoie mare, daca e sa ma iau dupa semnele transmise clar prin burtica :)
Experientele de inceput sunt cele care marcheaza cel mai tare: prima bataie de inima, prima lovitura de piciorus, primul sughit :) ... pe mine m-a impresionat prima comunicare, am simtit o lovitura dinauntru in partea stanga a burticii iar eu am pus mana in partea dreapta si imediat am primit acolo o lovitura  :) Astea sunt momentele acelea gen "kodak" care merita sa fie insemnate. Oricat ai citi in carti despre aceasta comunicare dintre parinti si Bebelusul din matca, atunci cand ti se intampla "pe viu" te marcheaza definitiv :)
Per ansamblu a fost un weekend linistit pentru noi, parintii ... si plin de agitatie pentru Bebelusul jucaus.
Luni dimineata cred ca a inteles ca revenim la programul normal de lucru, caci pe la 7 cand m-am trezit pentru a tz-spea oara sa merg la baie, s-a trezit cu chef de joaca. Degeaba m-am pus din nou in pat incercand sa ma mai bucur de o ora de somn ... cand mi-am dat seama ca nu se potoleste, am inceput sa mangai burtica si sa vorbesc (aparent singura) intreband care-i treaba acolo inauntru, dupa care ce mi-a venit mie in cap sa-i zic : "Hai Bebe sa mai dormim un picut" ... cine n-a trecut prin asta o sa ma creada nebuna, dar Bebelusul s-a linistit instant si-am dormit dusa inca o ora :))). Deci da, priceless!!!

04 Iulie - Tensiune mica( ca de obicei) insa cantarul arata 50.9 kg! :)) Record pentru toata viata mea de pana acum :)). Sa zicem ca scadem imbracamintea, dar nu-i mai mult de juma de kil. So ... cantareala sta cam asa : dupa 3 luni de sarcina aveam ca la-nceput, 45 kg. In luna a 4-a am trecut la 47 ... dupa care in doar o luna jumate am ajuns la 50.9 ... Burtica e destul de bine definita pentru 5 luni jumate de sarcina, pe 9 Iulie mergem la eco ... :)

09 Iulie - Eco trim2 - morfofetala.  Marea mea bucurie a durat tot timpul ecografiei, cand doctora spunea: "ce bine ies toate masuratorile" :) ... apoi zice: " Da, e baietel, dar probabil stiati asta deja" ... noi nu stiam nimic, doar ce ne spusese doamna doctor la prima eco, de trim 1, cand era sigura in proportie de 70%  ca e baietel. Dar nu ne-am bazat 100% pe asta, asa ca acum venea ca o confirmare.... iar semnul era foarte clar, avand in vedere ca Bebele nostru statea si cu mainile si cu picioarele in cap, lasand sa se vada foarte clar cat este el de barbat :D


6 August - 52 kg
13 August - 54 kg

21 August - Ne-am pus la drum. Dupa ce am cantarit indelungat variantele de maternitati din care putem alege unde sa ne-ntalnim cu Bebele nostru si dupa o experienta destul de neplacuta la o vizita la maternitatea din Ploiesti, ne-am decis: mergem la Brasov! Nastem acolo. Dupa ce-am citit conceptia clinicii despre nasterea naturala, dupa ce stiam deja declaratiile mamicilor care nascusera deja acolo (fie natural sau cezariana) si mai ales dupa ce impresie ne-a lasat clinica in sine, am semnat contractul cu ei. Am plecat atat de linistita de-acolo incat nici drumul de cca 2 ore dintre Ploiesti si Brasov nu m-a speriat. Noi am facut alegerea noastra, daca si Bebe va fi de acord, atunci lucurrile vor merge de la sine si cu siguranta totul va fi bine.
10% avans, urmand sa achitam alti 10% in 30 zile ptr a ingheta contractul la valoarea initiala.
Inainte de a pleca spre Brasov, m-am uitat peste lista de medici pentru a alege unul ... cand am ajuns acolo insa, era o doamna doctor deja acolo si ne-am inteles foarte bine. Uneori trebuie sa mai lasi lucrurile sa vina si de la sine si sa ai multa incredere.
A urmat o ecografie si o discutie de rutina. Acea ecografie a fost cea mai emotionanta de pana acum. De unde Bebe nu ne aratase pana atunci fata si nu se uitase la noi, acum am distins atat de clar doi ochi mari care clipeau curiosi. Avea manuta dreapta deasupra tamplei si ne-a salutat cu ea, dupa care a scos tacticos limba :))). Toate lucrurile astea s-au intamplat atat de clar, incat cred ca mi s-au intiparit pe suflet definitiv. M-am linistit, am simtit ca si el ne iubeste la fel de mult cum il iubim si noi.
Recunosc ca intotdeauna am considerat pozele ecografice ciudate cand le vedeam la altii... ei bine nu s-a schimbat nimic nici la mine :). Singura curiozitate pe care am avut-o pana acum la toate ecografiile a fost sa stiu ca Bebe e intreg si ca e totul ok. N-am studiat pozele, nu m-am uitat pe DVD.

30 August - Sf Alexandru - Agitatie mare, intr-o zi de vineri, am simtit cele mai multe contractii, burtica se intarea, Bebe era agitat. Mi-am zis, e clar, trebuie sa ma potolesc. Am nevoie de concediu. Lui Bebe i-am zis ok, am inteles ca numele tau e Alexandru, numai ramai in burtica pana la termen :D
Doctora de familie mi-a recomandat concediu medical si stat linistita acasa, numai ca atunci cand m-am intors la job am constatat ca minunatul nostru "anti-sistem de sanatate" imi oferea concediu medical cu 75% ceea ce m-a infuriat peste masura si mi-am luat 4 zile din concediul meu de odihna. Asta e "efortul" pe care statul il poate face pentru a incuraja mamele romance sa aiba copii: concediu medical cu 75% si crestere copil 85% din net daca stai un an( care defapt sunt 11 luni) sau 12 milioane( in cazul meu, cu studii) daca as sta 2 ani.
In curand, cu siguranta se va schimba raportul romani/ rromi in Romania....


4 Septembrie - Mie cand mi se pune pata ... o data mi se pune si nu mai scap de ea :D. L-am convins pe-al meu sot sa mergem la Praktiker sa ne uitam de mocheta pentru camera lui Bebe. Dupa ce-am luat toate mochetele si covorasele la rand, ne-am mutat la sectiunea de parchet si primul parchet pe care am pus ochii l-am si luat :D ... Eu nu eram obisnuita cu parchet, n-am avut niciodata in camera, dar multe persoane imi spuneau ca e o varianta mult mai buna pentru camera lui Bebe. Zis si facut, l-am sunat pe cumnatul din dotare si ne-am hotarat sa dam o fuga la Ploiesti sa-l si montam. La 2 noaptea inca montam parchet, pana ni s-a facut totusi mila de vecini si-am hotarat sa lasam ultimele 3 randuri pe saptamana viitoare. Oricum, camera arata deja altfel, parchetul s-a aranjat foarte fain.


6 Septembrie - M-am hotarat : intru in concediu. Ma mai folosesc de zilele ramase dupa ce-am compensat si "concediul medical" si apoi intru in prenatal. In aceeasi zi am incarcat 95% din casa de la Bucuresti si-am pornit spre casuta noastra de la Ploiesti. Ovidiu, un baiat de nota 10 pe care il vedeam pentru prima oara, ne-a ajutat sa transportam lucurrile plus incarcat /descarcat. Pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut pana atunci, care nu ti-e ruda sau prieten, dar te-ajuta cu inima deschisa ... cinste lui! A, unul din momentele de formare a fost si faptul ca a lucrat prin Germania cativa ani impreuna cu sotia ... bravo lor, ca au facut ce-au simtit, ca au trait si traiesc asa cum isi doresc.

11 spre 12 sept - Dorian s-a trezit dimineata si-mi spune in tonul lui barbatesc: " L-am visat pe fii-tu. Abia se nascuse dar vorbea, mi-a zis ca-l cheama ... si ca stie cine suntem noi si stie si cum ne cheama :"


16 Septembrie - Ecografie. Bebe cam obosit, n-are chef de socializare. Dar o duce bine, la cele 1994 grame ale sale promite o greutate considerabila la nastere ... :). Mie in continuare nu-mi plac ecografiile, tot am impresia ca ceva e in neregula, daca are fata tuflita? Are si talpi? Ca eu ii simt doar genunchii ... Ma gandesc numai la poza aia care circula pe net, cu burtica din care se vede clar o urma de talpa ce vine dinauntru :D ...incep sa cred ca e trucata :)))

Mici probleme cu trombocitele, care s-au dat sub limita. Depresie, plans, revenit, refacut analize, exista si numaratoare manuala a trombocitelor(!!) ...ei hai k trecem si peste asta.

Nu stiu cum a trecut luna septembrie. Aproape ca nici Octombrie :D ... Bebe e un copilas model, si-a mentinut titlul de "delicat", asa incat inca ne intelegem f bine si la 38 saptamani !! A crescut, dar zici ca incearca sa stea pe varfuri, de parca ar face eforturi sa nu simt greutatea care imi schimba din ce in ce mai mult punctul de echilibru :D. Rostogolirea continua :D

21 Octombrie - Fix acum doua saptamani Bebe cantarea deja 2.700 kg. Azi insa am fost la dna doctor si echograful zice ca avem 3.350 kg in burtica !! :)). Ce mai Bebe voinic avem aici :)
Am luat in sfarsit comoda cu sertare de la ikea. Mare distractie la asamblare, dar pana la urma despre distractie e vorba, nu? :)

31 Octombrie - A venit si ziua programarii la control la Brasov. Bebe a fost cumintel si a asteptat termenul ... sa vedem insa ce termen s-a gandit sa ne dea :). Ce zi a ales pentru venirea pe lume. La testul non-stress (o noua sau poate mai veche gaselnita) apareau niste contractii la 6 minute, pe care, evident, le simteam si eu, dar care s-au dovedit a fi falsa alarma, caci travaliul era inca departe...

1 Noiembrie - Am tot vorbit cu Bebe ca 1 Noiembrie ar fi o zi buna pentru el sa se nasca, incaput de luna, soare afara ... :D. Dar el avea deja alte planuri cu noi. Sambata 2 Noiembrie am petrecut o zi superba in Poiana Brasov, impreuna cu Mirela (verisoara lui Dorian) si Ionut (sotul ei), cei care defapt ne-au gazduit si ne-au fost aproape tot timpul cat am stat la Brasov pana sa nasc. Au fost mai mult decat niste gazde bune, ne-am simtit minunat impreuna si am petrecut frumos, in familie :).

3 Noiembrie - Pe la ora 3 dup-amiaza a inceput distractia. Pentru toti cei din casa. Burtica cea mareata dadea semne ca ceva se petrece inauntru ... numai ca initial nu eram sigura exact ce.... mancasem putina mancarica de fasolica (o minunatie de mancarica gatita de Mirela, asa ca nu m-am putut abtine, mancam si ma rugam sa nu ma balonez- daca mai putea fi vorba de asa ceva :D ) ... si-am zis ca oi avea ceva crampe.
"Of, eu cu pofta mea de mancare de fasole, de ce-ai facut-o asa buna?" ... Si tot asa pana pe la 7 seara cand crampele deja nu mai erau o distractie( cel putin pentru mine). Era totusi duminica seara, mi-era cam jena sa sun doctora sa-i spun ca am niste dureri prin burta...or fi de la fasole?!!? Am sunat totusi... si-am fost sfatuita sa merg la clinica sa vada despre ce e vorba( doctora cu experienta, mi-a spus din capul locului ca cel mai probabil eram deja in travaliu ). Evident rusinata ca nu stiu exact ce se-ntampla cu mine, inca stateam pe ganduri daca sa ma duc la clinica ... in jurul meu deja oamenii se pregateau pentru momentul cel mare :) ... Dorian" Ia zi iubita, intru sa fac un dus sa fiu pregatit?" ... eu " da, sigur, take your time". In urmatoarele 3 minute tot eu am fost cea care i-am transmis: gata, lasa dushul, hai sa mergem. Exact ca-n filme, toata lumea din casa a inceput sa roiasca sa numere bagajele pe care trebuia sa le luam.... ei lasa ca deocamdata eu eram singura care trebuiam dusa :D.
Nebunie de moment, Mirela zice: merg cu voi, ca stiu o scurtatura. Noi: lasa Mirela, ca ne descurcam. Dorian repetase drumul ... dar in momentul ala eram ca la examen, uitasem tot. Macar a, suntem in Brasov :D
La clinica noi am ajuns si doctora tocmai iesea :). Inauntru, lumina destul de stinsa si doar un barbat, pesemne  paznicul) intram, mergem intr-un cabinet la parter. Control ... "da, suntem in travaliu".... asta e exprimarea, ca si cum cei din jur ar participa cu mine la durerile marete si la ce urma ... "Ne internam" ... si-au aparut doua asistente cu tot ce-mi trebuia sa "ramanem internati" :D

Partea buna e c-am ajuns la clinica. Partea mai putin buna e ca lucrurile nu stau cum mi-am dorit ... asa incat, dupa 7 ore de travaliu, ma vad in fata unei decizii care deja nu mai depindea de mine. A urmat pregatirea pentru operatia cezariana, cea mai frumoasa, "tremuratoare" si muzicala operatie :)
Deja nu mai era vorba despre mai multe contractii, parca era una singura care dura la nesfarsit. Auzeam voci straine dar calme, calde, care-mi spuneau exact ce sa fac in momentele acelea in care nu aveam emotii decat pentru anestezia din coloana. Un fleac! :))

Dupa multumiri intregii echipe medicale, vin direct cu concluzia:

Cele doua linii paralele de acum 9 luni s-au concretizat Duminica, 3.11.2013, intr-o Minune care cantareste 3.460 kg si masoara 52 cm.

Bine ai venit pe lume draga Minune! Bine-ai venit in viata noastra, caci in sufletul nostru te afli deja de 9 luni !!!