joi, 11 decembrie 2014

Am luat bradu-n casa !! :)





Frumusel ne-am imbracat
Si dupa brad am plecat
Succes garantat, e clar!
Cel mai frumos exemplar!!! :D



luni, 1 decembrie 2014

La multi ani Romania !!!



La multi ani si sa cresti Mare
Si Iubita ... nu doar in zi de Sarbatoare
Sa redevii Respectata
Asa cum ai fost Odata
Si cu trecerea frumos a Vremii
Sa ai Oamenii pe care-i meriti! 


La multi Ani Romania!

miercuri, 19 noiembrie 2014

Primii pasi :)


Azi e una din zilele acelea care nu vreau sa se mai termine :). Nu stiu cum sa mai impart bucuria. Alexandru s-a desprins de mana, apoi de degetul meu si ...merge sustinut, pasi siguri si drum lung. Aproape ca nu mai merge dabusilea( ceea ce mi-e dooor sa-l aud cum strabate el bum bum bum tot holul si apoi se-aud genunchi pe linoleum si apoi pam! in bratul canapelei si se ridica in picioare ;))  ).
 De-acum sa te tii :D.
Puiul meu creste si se vede deja cu ochiul liber ca nu mai e bebele de ieri. Cat de frumoase sunt bucuriile astea simple si cat de pline de o energie care-ti incarca bateriile dupa oricate nopti de somn intrerupt si dimineti bezmetice :).



luni, 3 noiembrie 2014

Alexandru si noi ... la 1 An :)



Am implinit 1 an! Toti 3, fiecare cate un an al lui propriu, in care ne-am atins si depasit limite, fie ele de inaltime, greutate, rezistenta la stress sau nesomn. Dar toti 3 am avut de invatat cate ceva. Alexandru s-a descoperit pe el, pe rand: maini, picioare si alte parti ale corpului, apoi a inceput sa ne cunoasca pe noi. Eu mi-am contrazis majoritatea ideilor acumulate de-alungul timpului despre cum va fi cand va veni bebe :). S-au spulberat multe mituri: l-am leganat  tinut strans la piept ori de cate ori a simtit nevoia(culmea ca si noi am simtit :) ). In raspuns, el nu a ramas un rasfatat care cere sa fie luat mereu in brate.
 In timp( dupa destul de mult timp) l-am luat sa doarma cu noi si-am avut revelatia faptului ca ne era atat de bine impreuna!! Si nu, n-am facut-o din comoditate. Probabil ca "toate la timpul lor" sunt aranjate acum exact cum trebuie. Nu exista rasfat mai mare pentru noi decat sa ii dedicam toata atentia, iar rasplata este ca vedem cum, sub ochii nostri, se dezvolta atat de frumos, puiul de om.
Din prima zi cand am nascut am avut nostalgia clipelor care treceau si stiam ca o sa-mi fie mereu dor de el ca "bebe", asa ca am sorbit pur si simplu toate momentele, inclusiv alea in care plangea noaptea fara sa inteleg exact de ce.( la momentul respectiv bine-nteles ca interveneau si ceva nervi si frustrare ca nu intelegi ce se intampla...insa acum putem zambi/vorbi relaxat despre asta :)  ).
 Primul an este anul de bebe, cu cat se apropia mai mult data de 3 noiembrie cu atat simteam mai mult ca bebe nu mai e ... bebe :). Este cea mai mare schimbare pe care am perceput-o cu ochiul liber dar mai ales cu inima.
Alexandru creste si, odata cu el, cresc si aripile noastre. Intelegem acum ce inseamna evolutia si cat de importanta este ea. Intelegem ce anume din evolutia noastra ca oameni trebuie pastrat cu noi tot drumul si ce trebuie sa invatam, pentru ca apoi sa putem lasa de-oparte. Cufarul cu amintiri din podul casei se umple incet incet, in timp ce noi petrecem timpul cu bucuria celor (re)invatate si intelese. Cumva am impresia ca, a avea copii, este sansa pe care Dumnezeu ne-o da pentru a ne redescoperi pe noi. Asa cum de multe ori avem imaginea unui deja vu, tot la fel copilaria copiilor nostri aduce in prim plan o lume de mult lasata in urma. Uitata sau nu, trista sau vesela, e si momentul nostru in care putem reface momente care ne-au durut, bucurandu-ne de un alt scenariu. 

La multi ani, Alexandru! :)


joi, 3 iulie 2014

8

Infinitul meu are ochi albastri. 
Si creste odata cu inima noastra. Luna trecuta am descoperit din intamplare ca sta in picioare ...acum deja merge sustinut. Rade cu pofta si da f tare din picioruse cand iesim la plimbare si vede copilasi sau catei. Este sociabil insa nu cu toata lumea. Ne cearta in continuare pe limba lui cand nu intelegem ce ne spune dar este cooperant cand vede ca suntem hotarati cu ceea ce-i spunem. 
Mai avem inca multe de invatat. Cred ca si parintii cresc, invatand cum e sa fii parinte de copil curajos, ambitios, iubitor, etc si pe care nu trebuie "sa-l facem" noi ceva cand va fi mare :).
Am descoperit ca inca mai avem multe de invatat unul despre altul iar Alexandru are si el rabdare cu noi pana ne dumirim ce si cum. Este cea mai buna lectie de viata in momentul de fata si de aceea  8 este infinitul bucuriei noastre.



joi, 3 aprilie 2014

5 Luni :)



5 Luni bune-as putea spune, avand in vedere ca durerile se uita si fiind recunoscatori pentru fiecare zambet si chiuiala. Cat despre nopti, oricum ne doream sa dormim mai putin, caci o viata avem si stim bine ca ar fi pacat s-o dormim( s-ar fi putut dormi si mai putin de-atat, dar e secret, nu-i spunem, sa nu-i vina vreo idee :D ). 
 A venit primavara si stim ca avem surprize multe pentru el, prin urmare aventura continua.
In luna martie i-am urat La multi ani strabunicii ... Nu stiu ce vedeti voi in fotografie, dar eu va asigur ca sunt doi copii care se bucura cu aceeasi intensitate de mireasma unor flori :)



92 ani vs 5 luni :)